Sâmbătă, 4 mai, se împlinesc 90 de ani de la naşterea actriţei şi dansatoarei britanice de origine belgiană Audrey Hepburn. A fost una dintre cele mai mari actriţe ale Hollywoodului, dar, în egală măsură, un simbol al eleganţei, al manierelor aristocrate şi graţiei, fiind sursa de inspiraţie pentru creaţiile lui Hubert de Givenchy, care a văzut în ea întruchiparea feminităţii absolute. Audrey Hepburn a fost şi un om dedicat activităţilor caritabile, fiind implicată, ca ambasador UNICEF, în numeroase acţiuni umanitare.
Audrey Kathleen Ruston, pe numele avut la naştere, a venit pe lume la 4 mai 1929, în districtul Ixelles din Bruxelles, Belgia, fiind unicul copil al lui Joseph Victor Anthony Ruston, fost consul onorific britanic în Indiile Olandeze de Est, şi al celei de-a doua soţii a acestuia, baronesa olandeză Ella van Heemstra.
La naştere, Audrey a devenit şi cetăţean britanic, după tatăl său, însă, la doar un an de la naşterea sa, părintele său, un simpatizant al naziştilor, a părăsit familia.
Încă din primii ani de viaţă, Audrey a luat lecţii şi a început să vorbească fluent engleza, olandeza, franceza, spaniola şi italiana.
Când împlinea 6 ani, părinții săi divorțau oficial, apoi Audrey a urmat o școală particulară de fete din Kent, Anglia, unde se stabilise alături de mama sa. Tot atunci, a început să ia lecţii de dans clasic, o pasiune care a animat-o după ce vizionat mai multe spectacole, la Bruxelles.
A urmat iminenţa războiului, şi plecarea mamei şi fiicei în Olanda, la Arnhem. Aici, Audrey va urma arta dansului la Conservatorul din localitate, până în anul 1945.
În perioada ocupaţiei germane, a acordat lecţii particulare de dans sau a dansat, reuşind să strângă astfel fonduri pentru rezistenţa olandeză. De asemenea, a predat arta dansului studenţilor mai tineri.
După această perioadă solicitantă, marcată şi de foametea olandeză, Audrey Hepburn a dezvoltat probleme respiratorii şi o anemie acută.
În anul 1945, a continuat să studieze dansul, la Amsterdam, cu marea maestră a baletului olandez, Sonia Gaskell.
Curând, problemele sale de sănătate dobândite se vor acutiza, astfel că Audrey va renunţa la balet şi se va dedica actoriei şi modei.
În anul 1948, debuta în film, în „Dutch in Seven Lessons”, în rolul unei stewardese, apoi a jucat într-o serie de musicaluri şi a avut o serie de roluri secundare în filme britanice.
Audrey Hepburn debuta în teatru în rolul de coristă, în comedia muzicală ”High Button Shoes”, tot în 1948, ea apărând mai departe în piesele ”Sauce Tartare” – în 1949, şi ”Sauce Piquante” – în 1950.
După ce talentul său aparte a fost remarcat, la 24 noiembrie 1951, i se repartizează rolul principal în spectacolul ”Gigi”, o adaptare după cartea omonimă a scriitoarei franceze Colette, care se juca la Teatrul Fulton din New York. Rolul avea să-i aducă premiul pentru debutul în teatru – Theatre World Award.
În 1953, obţine un succes mondial cu rolul din filmul ”Roman Holiday”/”Vacanţă la Roma”, în care a jucat alături de Gregory Peck, ea fiind prima actriţă care a primit, pentru acelaşi film, un Oscar, Globul de Aur şi premiul BAFTA pentru cea mai bună actriţă.
Rolul din acest film consacra şi ”stilul Audrey”, cu o influenţă fulminantă în lumea modei. Era pentru prima dată când pe ecrane apărea o vedetă adevărată, cu stil şi personalitate aparte, cu talent şi pasiune inegalabile. Era momentul în care femeile din întreaga lume admirau şi copiau coafura tunsă scurt, fustele ample, strânse în jurul taliei şi cămăşile cu nasturi, completate cu pardesie elegante şi poşete remarcabile, un stil care a rămas unic în istorie.
Un an mai târziu juca în spectacolul ”Ondine”, pentru care a câştigat Premiul Tony pentru cea mai bună interpretare feminină în rol principal. În acest spectacol l-a avut ca partener pe actorul Mel Ferrer, care îi va deveni soţ, la 25 septembrie 1954 şi căruia îi va dărui un fiu, pe nume Sean.
Tot în 1954, Audrey Hepburn juca, alături de Humphrey Bogart şi William Holden, în ”Sabrina”, pentru acest rol fiind nominalizată la Premiul Oscar pentru cea mai bună actriţă. În „Sabrina”, Audrey a lucrat şi alături de designerul francez Givenchy, care împlinea 26 de ani la acea vreme, şi care a creat special pentru ea, o rochie de seară cu un model aparte, aşa-numita „decollete Sabrina”. Givenchy descoperea modelul perfect, iar împreună cu Audrey realiza un stil unic şi inconfundabil în istoria modei, marcat de simplitatea aproape austeră, în nuanţe de negru, alb şi pasteluri. Hepburn dădea naştere unei adevărate „manii”, un simbol puternic al ţinutelor şic şi al eleganţei.
A urmat o serie de filme de succes, precum ”The Nun’s Story” – în 1959, pentru care a primit premiul BAFTA pentru cea mai bună actriţă în rol principal, Premiul criticilor de film din New York pentru cea mai bună actriţă, precum şi o nominalizare la Oscar, ”Breakfast at Tiffany’s” – în 1961, film care a impus un nou stil – ”little black dress”, în care Audrey a apărut într-o rochie neagră simplă accesorizată cu mănuşi lungi negre şi cu ochelari mari, negri, ”Charade” – în 1963, recompensat cu Premiul BAFTA pentru cea mai bună actriţă în rol principal, ”My Fair Lady” – în 1964 şi ”Wait Until Dark” – în 1967.
În anul 1967 s-a despărţit de actorul Mel Ferrer, apoi a renunţat să mai joace în producţii importante, având doar apariţii sporadice. Parteneriatul cu Givenchy a continuat pentru alte filme, dar şi pentru cea de-a doua nuntă – cu psihologul italian Andrea Dotti, în 1969 – alături de care se va stabili în Elveţia – şi pentru alte evenimente din viaţa actriţei.
Începând cu anul 1980, Audrey Hepburn a avut o relaţie cu actorul olandez Robert Wolders, iar doi ani mai târziu se producea divorţul oficial de Andrea Dotti, căruia îi dăruise tot un fiu, pe Luca.
În anul 1980, Audrey Hepburn a fost numită Ambasador UNICEF al Bunăvoinţei, dedicându-se cu acestei misiuni caritabile până la finalul vieţii.
În perioada 1988-1992 s-a implicat în diverse acţiuni în unele dintre cele mai sărace comunităţi din Africa, America de Sud şi Asia. Preşedintele american George H. W. Bush i-a acordat, în 1992, Medalia Prezidențială pentru Libertate ca recunoaştere a eforturilor sale depuse alături de UNICEF în slujba umanităţii.
Ultimul său film a fost „Always”, în anul 1989.
Alte premii şi distincţii pe care le-a obţinut sunt: Theatre World Award – 1952, trei premii David di Donatello pentru cea mai bună actriţă străină (1960, 1962 şi 1965), o Stea pe Hollywood Walk of Fame – 1980, Premiul Cecil B. DeMille – 1989, titlul de Comandor al Ordinului Artelor și Literelor.
În septembrie 1992, a acuzat puternice dureri abdominale, la revenirea dintr-o misiune umanitară în Somalia, iar în noiembrie medicii din Los Angeles i-au descoperit un cancer intestinal, mult prea dezvoltat pentru a fi operat.
La 20 ianuarie 1993, Audrey Hepburn a plecat la Domnul, la reşedinţa sa din Vaud, Elveţia.
Postum i-au fost acordate Jean Hersholt Humanitarian Award al Academiei de Artă şi Film – în 1993, Grammy Award for Best Spoken Word Album for Children – 1993, şi Crystal Award – 1996.
În anul 2006, rochia neagră creată de Givenchy şi purtată de Audrey în filmul ”Breakfast at Tiffany’s”, a fost vândută cu peste 462.000 de lire sterline, al doilea cel mai mare preţ plătit vreodată pentru o rochie dintr-un film.
În anul 2013, Luca Dotti, cel de-a doilea fiu al actriţei, a lansat cartea ”Audrey in Rome”, care cuprinde aproape 200 de fotografii, multe dintre ele publicate pentru prima dată, realizate în perioada în care actriţa trăia la Roma.
În anul 2014, potrivit unui sondaj realizat în Marea Britanie, Audrey Hepburn era aleasă drept cea mai frumoasă femeie din ultimii 50 de ani.
