Motto: „Nu este neapărat ca bogăția unei țări să se bazeze pe propriile resurse naturale. Ea poate fi obținută și în absența totală a acestora. Cea mai importantă resursă este omul. Statul trebuie doar să creeze o bază pentru înflorirea talentelor oamenilor” – Margaret Thatcher
Sâmbătă, 4 mai, se împlinesc 40 de ani de la numirea primei femei din Marea Britanie în fruntea unui guvern al regatului, cea care devenise la acel moment şi prima femeie aflată la conducerea unui partid politic din această ţară, baroneasa Margaret Thatcher. Personalitate remarcabilă a politicii mondiale, ea a dat dovadă de o tărie de caracter ieşită din comun, a refuzat sistematic să abdice de la solidele sale principii, spunând în permenenţă, cu voce tare, ceea ce gândea, readucând pe perioada mandatului de premier, de 11 ani, prestigiul internaţional al Marii Britanii şi contribuind considerabil la încheierea Războiului Rece.
Margaret Hilda Roberts s-a născut la 13 octombrie 1925, la Grantham, Lincolnshire, în centrul Angliei, având de mică o educaţie strictă primită de la un tată metodist.
A absolvit Şcoala de fete Kesteven şi Grantham, iar activităţile sale extraşcolare erau pianul, hockey-ul de câmp, înotul şi recitalurile de poezie.
În anul 1940 se înscrie în Asociaţia Conservatoare, luând primul contact cu politica, iar în perioada 1943-1947, studiază la Universitatea Oxford, fiind licenţiată în chimie, apoi devine avocat, în anul 1951.
La 13 decembrie 1951, se căsătoreşte cu omul de afaceri Denis Thatcher – pe care l-a cunoscut la una din întâlnirile Asociaţiei Conservatoare – , iar la 15 august 1953 naşte doi copii, gemenii Carol şi Mark.
Pe 8 octombrie 1959, obţine victoria în primele sale alegeri pentru Parlament, devenind deputat conservator în circumscripţia Finchley, Londra, iar la 15 octombrie 1964, este realeasă, în pofida victoriei laburiştilor, devenind purtătoare de cuvânt a opoziţiei pe domeniile Pensii, Locuinţe, Trezorerie, Energie, Transporturi şi Educaţie.
La 19 iunie 1970, conservatorii revin la putere, iar Margaret Thatcher se alătură Guvernului, în cadrul căruia este însărcinată cu Educaţia şi Ştiinţa, iar la 11 februarie 1975, Thatcher este aleasă preşedinta Partidului Conservator.
În perioada 1975-1979 a fost liderul opoziţiei, poziţie din care a criticat taxele mari impuse de către Guvernul laburist, subliniind ori de câte ori a avut ocazia, că aceste măsuri îndreaptă ţara spre comunism.
La 3 mai 1979, conservatorii câştigă alegerile, iar după o zi Margaret Thatcher devine prima femeie premier a Marii Britanii, prima din istoria Europei şi a patra, în această funcţie din istoria lumii. Principala provocare a mandatului său era redresarea economiei Anglei, aflată în puternic declin.
La 2 aprilie 1982, Argentina invadează Insulele Malvine Falkland, iar Margaret Thatcher trimite trupe britanice în zonă, reuşind să păstreze insulele sub tutela britanică. La finalul conflictului, popularitatea lui Margaret Thatcher atinge cote ridicate.
Un an mai târziu, la 9 iunie, ea obţine o nouă victorie în alegerile legislative pentru conservatori.
Un alt moment important în cariera sa de prim ministru s-a petrecut la 12 martie 1984, când a început greva minerilor din domeniul cărbunelui, dar după un conflict de aproape un an aceştia acceptă planul premierului Thatcher de închidere a exploatărilor.
În 26 iunie 1984, Marea Britanie obţine o reducere importantă la contribuţia sa la bugetul Comunităţii Europene.
În acelaşi an, la 12 octombrie, Margaret Thatcher supravieţuieşte unui atentat cu bombă comis de Armata Republicană Irlandeză (IRA), în cursul unei conferinţe a conservatorilor, la Brighton, explozia soldându-se cu cinci morţi, printre care soţia ministrului John Wakeham, rănirea gravă a lui Norman Tebbit, membru marcant al cabinetului său, soţia acestuia rămânând, din nefericire, paralizată. „Doamna de fier” a insistat atunci să se desfăşoare în continuare Conferinţa Partidului Conservator, sfidând teroriştii, o decizie ce i-a sporit considerabil popularitatea.
La 16 decembrie 1984, se întâlneşte pentru prima dată cu secretarul general al Partidului Comunist din Uniunea Sovietică, Mihail Gorbaciov, pe care îl caracterizează ca fiind un om cu care se poate coopera, deşi tocmai declaraţiile sale susţinute împotriva comunismului îi atrăseseră, chiar în presa rusă, supranumele de „Doamna de Fier”.
Un alt punct important în cariera sa de premier se petrece la 19 decembrie 1984, atunci când semnează o Declaraţie Comună privind retrocedarea Hong Kong-ului către China începând cu iulie 1997.
La 11 iunie 1987, legislativele sunt câştigate pentru a treia oară consecutiv de conservatori.
În anul 1990, încep revoltele din Trafalgar Square, în centrul Londrei, care duc la abandonarea proiectului „poll tax”, iniţiat de Thatcher.
La 9 august, în acelaşi an, aprobă participarea trupelor britanice, alături de cele ale SUA, la Războiul din Golf, după invadarea Kuweitului de către Irak, în mandatul preşedintelui Saddam Hussein.
Însă spre finalul anului, pe 28 noiembrie, demisionează din funcţia de premier, pe fondul unor dispute în partid pe tema relaţiilor cu Comunitatea Europeană, dar mandatul său de 11 ani ca prim ministru devenise, deja, cel mai lung din istoria Marii Britanii.
Tot în anul 1990 pierde şi şefia Partidului Conservator, iar popularitatea sa printre britanici începe să scadă vertiginos.
La 30 iunie 1992, ea primeşte un loc în Camera Lorzilor şi titlul de baroană Thatcher de Kesteven, iar la 5 februarie 1994, devine cancelarul Collegiului William and Mary, la Williamsburg, în Virginia, cea mai veche Universitate din Statele Unite după Harvard. Este apoi primită în rândul celor mai înalte ordine de cavaler din Anglia, Ordinul Jartierei.
În mai 1997 după ce Tony Blair devine prim-ministru, îl susţine pentru conducerea conservatorilor pe protejatul său, William Hague.
La 26 martie 1999, Thatcher face un gest controversat, atipic pentru personalitatea sa, făcându-i o vizită fostului dictator chilian Augusto Pinochet, plasat sub mandat de arestare la Londra.
Începând din anul 2002, starea ei de sănătate începe să se deterioreze, fiind tot mai dese momentele de slăbiciune.
În anul 2008, Carol Thatcher dezvăluie că mama sa suferă de demenţă senilă.
În octombrie 2010 se îmbolnăveşte de gripă, care ulterior degenerează într-o infecţie, baroneasa este spitalizată timp de 15 zile, iar în decembrie 2012 este operată pentru o tumoare la nivelul vezicii.
La 8 aprilie 2013, trece la cele veşnice, în urma unui atac cerebral.
