Vineri, 24 mai, se împlinesc 116 ani de la inaugurarea Castelului Pelişor din Sinaia, situat pe domeniul Peleş de pe valea pârâului cu acelaşi nume, construit ca reşedinţă a principilor moştenitori Ferdinand şi Maria şi devenit apoi reşedinţă regală.
Considerat „casa de vis” a Reginei Maria, Pelişorul este imaginea fidelă a gusturilor ei în materie de frumos, dezvăluind personalitatea sa îndrăzneaţă, misterioasă, romantică.
În anul 1889, nepotul regelui Carol I, Ferdinand, fiul lui Leopold de Hohenzollern, vine în România, iar în anul 1892, la 29 decembrie, se căsătoreşte cu principesa Maria – fiica lui Alfred, duce de Edinburgh, şi a Mariei Alexandrovna, fiica ţarului Alexandru al II-lea.
Maria s-a impus în epocă, fiind o personalitate puternică, poetă, pictoriţă, creatoare de design, fiind supranumită „Regina artistă”.
În anul 1897, încă dinainte de construcţia Pelişorului, viitoarea regină Maria a construit în apropierea Peleşului o căsuţă în copaci, unul din visele copilăriei sale. Referitor la această construcţie, Regina consemna: „Dragostea mea de născociri originale şi fărâma de fire copilărească ce păstrasem în fiinţa mea mă împinseră să-mi clădesc o colibă mică şi nostimă, sus, în frunzişul unor pomi. Această idee hazlie îl încântă pe Lecomte du Nouÿ, arhitectul Unchiului; aşadar, îmi desenă o căsuţă drăgălaşă şi originală care trebuia proptită sus în aer, între nişte brazi uriaşi. Îşi poate cineva închipui ce farmec avea pentru copiii mei această casă ca din basme”.
La începutul secolului XX, în întreaga Europă s-a consemnat apariţia unui nou stil arhitectonic, spectaculos şi nonconformist, curent denumit Art Nouveau – („Noua Artă sau „Stilul 1900”), produsul de excepţie al unei epoci deplin laicizate, premergătoare marilor inovaţii culturale, ştiinţifice şi sociale, considerat adevăratul început al modernismului) – , adoptat şi de Principesa Maria, care îl considera ca fiind pe gustul său. Ca urmare ea comandă celor ce s-au ocupat de proiectul unui nou castel pe domeniul Peleş, interioare luminoase, cu elemente în stil bizantin, cu motive celtice şi tradiţionale româneşti, cu influenţe moderne în distribuţia spaţiilor, toate realizate exact pe gustul său. Prin prezentarea unor elemente româneşti, Maria a înţeles necesitatea cuprinderii funcţiei „naţionale” în această reşedinţă regală.
Mai mult, spirit deschis, Regina a înţeles în profunzime fenomenul artistic cel mai pregnant al epocii, curentul Art-Nouveau, stil ales de regină pentru decorarea reşedinţei de la Sinaia, arta anilor 1900 fiind un fel de instrument de luptă, de revoltă împotriva sterilităţii istorismului – neogoticul şi neoromanicul – în fapt un fenomen artistic şi social din secolul al XIX-lea, care a presupus, în principal, glorificarea evului mediu şi preluarea în acest context a formelor artistice din trecut.
Construcţia Castelului Pelişor a început în anul 1899, ca urmare a dorinţei regelui Carol I de a asigura o reşedinţă principilor moştenitori Ferdinand şi Maria, după un proiect al arhitectului ceh Karel Liman (1855-1929) şi cu contribuţia decoratorului vienez, Bernhard Ludwig.
Arhitectul şef al Pelişorului, Karel Liman, a respectat solicitările primite, inserând în arhitectura exterioară a construcţiei elemente germane „Fachwerk“, dar şi câteva elemente româneşti – două turnuri acoperite cu olane de gresie colorată, asemănătoare turlelor bisericilor din Bucovina dar şi ocniţe specifice Văii Prahovei sau elemente brâncoveneşti de delimitare spaţială.
La 24 mai 1903, are loc inaugurarea construcţiei, iar în Actul inaugural, pictat de Maria pe pergament se arată: “Noi, Carol I, rege al României, clădit-am această casă alăturea de falnicul castel Peleş pentru iubiţii noştri nepoţi. Sfinţită de biserică spre a aduce binecuvântarea cerului, noi, Ferdinand, principe al României cu Maria, principesă primit-am în această nouă clădire, cu inima recunoscătoare şi plină de dragoste. Intrat-am cu ai noştri copii, Carol, Elisaveta şi Maria, în anul mântuirii 1903, iar al domniei regelui Carol al 37-lea, în ziua de 24 maiu. Dat-i-am nume, Pelişor.”
Castelul Pelişor devenea astfel parte integrantă a ansamblului arhitectonic realizat de regele Carol I pe valea pârâului Peleş, alături de Castelul Peleş – reşedinţa de vară a Casei Regale – , Casa Cavalerilor, Economatul, Casa Corpului de Gardă, Casa Arhitecţilor şi Casa Grădinii.
Inaugurarea Castelului Pelişor a fost o sărbătoare la care a participat multă lume, numeroşi localnici, monarhii şi principii moştenitori, arhimandritul Nifon, personalităţi marcante din lumea politică şi culturală a ţării, ofiţeri superiori ai Armatei.
În 1914, după moartea regelui Carol I, Ferdinand şi Maria devin monarhi, iar momentul culminant al domniei lor îl constituie anul 1918 când, după încheierea primului război mondial, România se reîntregeşte cu provinciile istorice Basarabia, Bucovina şi Transilvania.
Aidoma Palatului Cotroceni, şi Pelişorul cunoaşte mai multe etape ale decoraţiei interioare, concepută de Maria în mai multe perioade, 1902 – 1903 şi 1925 – 1928, şi care ilustrau crezul ei şi adaptarea la noile concepţii în materie de frumos: „Dacă toate cele frumoase vă vor aminti de mine, voi fi pe deplin răsplătită pentru dragostea ce v-am purtat-o, căci pentru mine frumosul a fost un crez“, spunea Regina în testamentul moral adresat „Ţării şi Poporului român“.
La Pelişor au crescut şi copiii cuplului regal – Carol, viitorul rege Carol al II-lea, Mărioara, regina Iugoslaviei, Elisabeta, regina Greciei şi Nicolae.
În luna iunie a anului 1933, Regina Maria își scria testamentul, menţionând dorinţa ei ca, după moartea sa, inima sa să fie depusă în capela de la malul mării construită la Balcic, iar corpul să îi fie înmormântat în necropola regală de la Mănăstirea Curtea de Argeș.
În anul 1938, având sănătatea şubrezită şi aflând de la doctori că sfârşitul era aproape, Regina Maria hotărăşte să se întoarcă în ţară, şi pe 18 iulie, trece în eternitate în Camera de aur a Castelului Pelişor, decorată de ea însăşi cu simbolurile atât de iubite de ea: credinţa, lumina şi viaţa veşnică. În testamentul său – „Scrisoare adresată Ţării şi Poporului meu” – Regina Maria a transmis atunci un emoţionant rămas bun poporului cu care se identificase şi pe care îl iubea nespus: „De acum înainte nu vă voi mai putea trimite nici un semn; dar mai presus de toate, aminteşte-ţi Poporul meu că te-am iubit şi că te binecuvântez cu ultima mea suflare”.
În zilele care au urmat, Regele Carol al II-lea împreună cu fiul său Mihai, au îndeplinit dorința testamentară a Reginei Maria. Astfel, trupul i-a fost înhumat în biserica episcopală de la Curtea de Argeș, alături de cel al soțului său, Regele Ferdinand.
Tot conform dorinţei testamentare, Inima Reginei a fost așezată într-o casetă de argint de formă octogonală, iar aceasta a fost introdusă într-o casetă de bijuterii de argint aurit, gravată și ornamentată cu pietre prețioase, primită cadou de nuntă în 1893. Casetele au fost depuse, cu toate onorurile, în capela Stella Maris, la Balcic.
După Dictatul de la Viena și pierderea de către România a teritoriilor sud-dunărene în 1940 (Cadrilaterul), caseta cu inima Reginei a fost luată de la Balcic, fiind așezată într-o criptă special amenajată în stânca muntelui Măgura Branului, într-un sarcofag de marmură.
După anul 1948, Castelul Pelişor este preluat de către statul român devenind Casă de creaţie a scriitorilor, compozitorilor şi artiştilor plastici din România, iar până în anul 1989, din păcate, multe piese valoroase ale vechii colecţii de artă decorativă au fost împrăştiate pe la alte foste reşedinte regale.
În anul 1968, regimul comunist a mutat caseta cu Inima Reginei într-un seif al muzeului Bran, pentru ca în martie 1971 aceasta să fie adusă în patrimoniul Muzeului Național de Istorie a României.
După Revoluţie, specialiştii Complexului muzeal Peleş au reşit să reconstituie un spaţiu princiar şi regal la Pelişor, respectând în mare măsură inventarul iniţial al castelului, iar în februarie 1993, Pelişorul era inaugurat ca muzeu şi a fost deschis spre vizitare publicului.
Construcţia cuprinde, în total, 99 de încăperi, faţă de Castelul Peleş care are 160 de încăperi.
Holul de onoare, lambrisat cu lemn de stejar, este rafinat tocmai prin simplitate, remarcându-se luminatorul împodobit cu vitralii, element de arhitectură specific artei anilor 1900.
Dormitorul de aur este decorat după planurile şi desenele reginei cu mobilă sculptată în lemn de tei aurit, cu piese realizate la 1909 în Atelierele de Arte şi Meserii de la Sinaia (şcoală înfiinţată de rege), cu decoraţiuni de antrelac de inspiraţie celtică şi elemente zoomorfe bizantine, interpretate în maniera Artei 1900.
Biroul reginei Maria, este plasat într-un interior împodobit cu coloane brâncoveneşti şi un cămin specific interioarelor româneşti şi este mobilat după concepţia Reginei, scaunele şi masa pentru corespondenţă fiind decorate cu simbolurile Mariei, crinul şi crucea gamată.
Camera de aur, denumită încăpere – pivot a palatului, este decorată cu pereţi din stuc aurit, care poartă frunze de ciulini, motiv drag reginei (fiind emblema oraşului Nancy, capitala Art-Nouveau-lui, dar şi legat de Scoţia, locul natal al Mariei), mobilierul de aici este decorat cu elemente celtice şi bizantine desingn-ul fiind întregit de luminatorul de pe plafon, în forma unei cruci celtice.
Biroul Regelui Ferdinand este decorat solemn, cu mobilier în stilul neorenaşterii germane, cu un birou din lemn de nuc placat cu trei panouri sculptate care înfăţişează castelele Peleş, Pelişor şi Foişor.
Capela integrată apartamentului reginei Maria este placată cu marmură de Ruschiţa, fiind accesibilă printr-o arcadă cu coloane, aurită, interesante fiind şi vitraliile decorate cu antrelacuri.
Castelul Pelişor deţine şi o remarcabilă colecţie de artă decorativă aparţinând curentului Art-Nouveau, fiind de menţionat lucrări ale unor artişti ca E. Galle, fraţii Daum, J. Hoffmann, L.C. Tiffany, Gurschner etc. Tot aici găsim manuscrisul pictat pe pergament realizat de Maria şi dăruit lui Ferdinand în anul 1906, precum şi lucrări ale Reginei – acuarele reprezentând crini.
Lucrările de artă plastică ce decorează castelul sunt în mare parte opera „Tinerimii artistice“, o mişcare a artiştilor români debutanţi patronată de regină.
În fine, să amintim şi evenimentul simbolic petrecut la 3 noiembrie 2015, atunci când a avul loc un ceremonial militar al ”Întoarcerii Inimii Reginei”, de la Muzeul Naţional de Istorie (unde s-a aflat timp de 44 de ani), via Palatul Regal, la Pelişor. Caseta cu inima reginei, acoperită cu steagurile României și Marii Britanii şi escortată pe tot parcursul drumului de soldați ai Regimentului de Gardă ”Mihai Viteazul” și de jandarmi călare, a ajuns atunci la Castelul Pelișor, unde, după o ceremonie care a avut loc doar în prezența Familiei Regale, a reprezentanților Guvernului, Bisericii și Armatei, a fost depusă în Salonul de Aur din Castelul Pelișor, locul în care inima Reginei Maria a încetat să bată la 18 iulie 1938 şi unde va rămâne pentru eternitate.
