Rezultatele preliminare ale alegerilor europarlamentare sunt cunoscute. Potrivit ultimelor estimări publicate de Parlamentul European situaţia distribuirii mandatelor arată astfel:
Partide 2019 2014 Diferenţa
Partidul Popular European (EPP) 179 221 -42
Alianţa Democraţilor şi Progresiştilor (S&D) 50 191 -41
Conservatorii şi Reformiştii Europeni (CRE) 58 70 -12
ALDE 107 67 40
Stânga Unită Europeană/Stânga Verde Nordică
(GUE/NGL) 38 52 -14
Grupul Verzilor/Alianţa Liberă Europeană
(Verzii/ESS) 70 50 20
Europa Libertăţii şi Democraţiei Directe (EFDD) 56 48 8
Europa Naţiunilor şi Libertăţii (ENF) 58 37 21
Deputaţi Independenţi 7 15 8
Deputaţi noi aleşi 28
Analizând aceste cifre, putem să formulăm cel puţin trei concluzii:
- Chiar dacă Liga Nordului condusă de Matteo Salvini şi Adunarea Naţională Franceză în frunte cu Marine Le Pen au câştigat alegerile europarlamentare în Italia, respectiv în Franţa, iar noul Partid Brexit al lui Nigel Farage a reuşit să adune peste 30% din voturi în Marea Britanie, partidele populiste din Europa nu au reuşit să spargă monopolul partidelor tradiţionale. Grupul Conservatorilor şi Reformiştilor a pierdut 12 locuri. Grupul Europa Libertăţii şi Democraţiei Directe (EFDD) a câştigat 8 locuri, însă majoritatea acestora au fost cucerite de Partidul Brexit, din Marea Britanie, care – potrivit deciziei celor 27 – în octombrie va părăsi Uniunea Europeană. Singurul grup parlamentar populist şi eurosceptic, care a reuşit să-şi îmbunătăţească semnificativ poziţia este Europa Naţiunilor şi Libertăţii (ENF) cu Matteo Salvini şi Marine Le Pen. Această creştere de 21 de mandate este însă insuficientă pentru a putea influenţa deciziile majore ale forului legislativ european. Este adevărat că atât conservatorii, cât şi social-democraţii au pierdut un număr semnificativ de mandate, însă acestea sunt compensate de creşterile înregistrate de liberali şi de ecologişti. În mod cert printre motive regăsim şi efectul scandalului Strache, dar analiştii politici vorbesc de mult despre un reflux al retoricii populiste, antiimigraţioniste şi eurosceptice. Motivul îl reprezintă scăderea semnificativă a imigraţiei (potrivit ultimelor statistici anul 2018 a adus mai puţini imigranţi pe bătrânul continent decât anul 2014 – ultimul an „de pace” dinaintea valului masiv din 2015). Pe de altă parte, reacţia hotărâtă a EPP faţă de partide populiste din cadrul familiei politice conservatoare (suspendarea Fidesz şi izolarea partidului de guvernământ polonez Dreptate şi Justiţie) a temperat ispita populismului pentru partidele din EPP.
- În anul 2019 paradigma politică a Parlamentului European a suferit o schimbare. Adevărata diferență dintre partide nu este asumarea ideologiei de stânga sau de dreapta, ci atitudinea partidelor față de integrarea europeană sau împotriva acesteia. Din acest punct de vedere diferențele dintre cele două partide mari EPP și S&D nu sunt atât de semnificative și s-a putut observa în ciuda diferenţelor ideologice o coordonare și o colaborare bună între cele două mari forțe politice. Rămâne de observat dacă şi după consolidarea poziţiilor faţă de partidele populiste, va funcţiona sau nu cooperarea între stânga şi dreapta şi în chestiuni sensibile, cum este de exemplu împărţirea bugetului multianual al UE, reacţia la expansiunea economică agresivă a Chinei şi a Statelor Unite, raporturile faţă de Rusia şi Ucraina, etc.
- Cele două partide mari nici împreună nu întrunesc majoritatea în parlamentul cu 720 de locuri. Din acest motiv, acestea vor fi obligate să negocieze cu partidele mai mici înainte de a adopta deciziile mai importante, ceea ce poate să îngreuneze procesul de decizie şi aşa anevoios al forului legislativ (inclusiv alegerea noului preşedinte al Comisiei Europene se pare că va fi dificilă). Acest lucru ar putea să aibă ca efect creşterea rolului Comisiei Europene în detrimentul Parlamentului European.
Székely Ervin, RADOR
