În anii comunismului naţionalist şi ai cultului personalităţii lui Nicolae Ceauşescu, <tovarăşul> şi <tovarăşa> au ajuns să controleze în mod direct întreaga presă. În acest context a venit „de sus de tot” ideea ca posturile teritoriale Radio Târgu Mureş, Radio Cluj, Radio Iaşi, Radio Craiova, Radio Timişoara să fie închise. O hotărâre venită peste noapte, aşa cum vin toate deciziile dictatoriale. Acest lucru petrecut în 12 ianuarie 1985 a bulversat lumea jurnaliştilor de radio din studiourile regionale, a produs stupoare şi derută şi a lăsat temporar sute de oameni fără slujbă. Au mai rămas doar câţiva tehnicieni pentru întreţinerea aparaturii rămase la studiouri. Acest lucru a făcut posibilă redeschiderea posturilor într-un timp foarte scurt, în ziua de 22 decembrie 1989, imediat după ce Nicolae Ceauşescu a părăsit puterea.
La patru zile de la începerea revoluţiei în Timişoara, pe 20 decembrie seara, aproape 10.000 de muncitori craioveni au fost urcaţi în trenuri şi trimişi în oraşul de pe Bega pentru a-i potoli pe „huligani”. Ordinul era al şefului Statului Major al Gărzilor Patriotice, col. Pârcălăbescu. Timişorenii i-au întâmpinat în dimineaţa sosirii la gară, cu mâncare, iar craiovenii au fraternizat cu revoluţionarii. Pe 22 decembrie dimineaţa s-au întors în Craiova primii muncitori trimişi în Banat şi au răspândit adevărul: „huliganii” lui Ceauşescu erau, ca şi ei, oameni dornici de a scăpa de dictatură. La Fabrica de Avioane a început răzmeriţa, oamenii adunaţi în curte au început să strige lozinci anticeauşiste şi anticomuniste. Protestele s-au răspândit, iar mulţimea s-a adunat în faţa Comitetului Judeţean PCR unde a aflat, în jurul orei 13.30, că Ceauşescu a fugit. Au urmat lupte de stradă care au durat până în 25 decembrie şi au avut un bilanţ tragic: 19 morţi şi aproape 100 de răniţi.
Mihai Nicola fusese angajat redactor la Radio Craiova în 1966. La închiderea postului era deja cunoscut printre ascultători, mai ales pentru emisiunea Radiorama unei nopţi de vară, o emisiune vie, făcută cu entuziasm. În 22 decembrie 1989 a fost printre cei care au venit în mod spontan să contribuie la redeschiderea postului. Iată amintirile sale din acele zile:
„Cum s-a redeschis Radio Craiova? Cine v-a spus să veniţi, cine v-a chemat?
Nu ne-a chemat nimeni. […] A fost, cum să spun, aşa, un gând care a poposit în capul nostru, simultan. Un coleg s-a dus în Radio, atunci au năvălit în Radio mai mulţi tineri din ăştia, copii de pe stradă, ştiind că trebuie să facem ceva. Şi s-a luat legătura cu Bucureştiul. Noi aveam un nucleu tehnic acolo, păstrat ca să conserve aparatura.
Şi la ora 14.00 am intrat în emisiune, cu acordul Bucureştiului bineînţeles, că puteau să nu ne facă legătura şi să nu avem acces la staţii. Bine, am intrat fără să ştim altceva decât: <Bună ziua, fraţilor, suntem liberi!> şi aşa mai departe. Şi am… nu ştiu, n-aveam toate orele [de emisie] atuncea, nu mai le aveam pe cele pe care le-am avut, ne dădea Bucureştiul două ore dimineaţa, două după amiaza.
Ei, am început să primim telefoane, să aducem oameni la microfon şi să discutăm. Au început atunci să apară şi… de la biserică veneau şi făceau transmisii în direct de slujbe bisericeşti, pentru eroii revoluţiei, pentru situaţia din ţară şi ne ocupam aşa cele două ore. Nu era nimic, nicio schemă [de program] atunci, după aceea am început… “
[Interviu de Octavian Silivestru, 2018]
