Knesset – parlamentul israelian – și-a decis propria dizolvare, ceea ce înseamnă că vor avea loc noi alegeri anticipate în data de 17 septembrie. Motivul este că partidele de dreapta nu au reuşit să se înţeleagă, astfel premierul desemnat Benjamin Netanyahu nu a reuşit să formeze un guvern care să fie susţinut de legislativ.
Problema de bază a fost că partidul Israel Betenu (Israel, Patria noastră) condus de Avigdor Lieberman – care deţine doar cinci mandate, dar ar fi putut asigura majoritatea guvernamentală – nu a dorit să intre în coaliţie. Motivul este o dispută mai veche între partidele naţionaliste laice şi partidele religioase ultraortodoxe. Avigdor Lieberman – despre care BBC scrie că a fost un om de pază la un club din Chişinău – a fondat un partid naţionalist. Acesta dealtfel a sosit în Israel cu ultimul mare val de imigranţi evrei din fosta Uniune Sovietică, care se legau de Israel în primul rând printr-un sentiment est-european naţionalist şi nu prin religia israelită. Acest partid – împreună cu alte partide sioniste laice – solicită de multă vreme ca obligaţia serviciului militar să fie extinsă şi pentru populaţia ultraortodoxă. Mai mult de 11% dintre bărbaţi şi 35% dintre femei cer şi primesc scutire de la serviciul militar pe motivul convingerilor lor religioase. Având în vedere că în Israel serviciul militar pentru bărbaţi este de 32 de luni, iar pentru femei de 18 luni, scutirea pe acest motiv este o facilitate importantă. În Israel majoritatea populaţiei consideră că serviciul militar este o obligaţie firească şi patriotică, având în vedere poziţia geopolitică a ţării (Israel practic este înconjurat de ţări ostile). Pe de altă parte, armata slujeşte integrarea populaţiei, astfel că armata este privită drept una populară în sensul bun al cuvântului şi este considerată un bun comun al locuitorilor ţării. În schimb evreii ultraortodocşi refuză îndeplinirea serviciului militar. Cei mai radicali contestă chiar şi legitimitatea statului Israel, susţinând că doar cu venirea Mântuitorului s-ar putea crea o astfel de ţară pentru poporul ales. Având în vedere paleta politică foarte fragmentată, partidele religioase extremiste decid de multe ori majoritatea în legislativ. De exemplu Benjamin Netanyahu guvernează cu ajutorul acestora din anul 2015.
În toamna anului trecut legislativul a adoptat în prima lectură o lege care prevede obligativitatea serviciului militar şi pentru populaţia ultraortodoxă, însă la presiunea partidelor religioase, premierul Benjamin Netanyahu a decis respingerea proiectului de lege. Avigdor Lieberman (fost ministru al apărării) nu a fost de acord şi a preferat să refuze intrarea în coaliţie. Întrucât în noaptea de marţi spre miercuri la ora 24.00 a expirat termenul pentru formarea guvernului, Knesset-ul a decis autodizolvarea. Deşi Benjamin Netanyahu nu a reuşit formarea unui guvern, care să poată trece de votul Knesset-ului, anunţarea alegerilor anticipate a fost răul mai mic pentru el, pentru că altfel preşedintele Rueven Rivlin l-ar fi putut însărcina cu formarea guvernului pe unul dintre liderii aşa numitei coaliţii alb-albastru de orientare centru stânga, Beni Ganz sau Jair Lapid. Lieberman – cel care în noiembrie anul trecut a demisionat din funcţia de ministru al apărării – a declarat luni că nu doreşte să facă parte dintr-un guvern care funcţionează după legile ultraortodoxe.
Termenul prevăzut pentru alegeri anticipate – 17 septembrie – este avantajos pentru premierul Netanyahu, având în vedere că la începutul lunii octombrie va fi audiat în cazurile de corupţie de care este acuzat. De aceea pentru el este important ca încă înainte de a putea fi trimis în judecată să beneficieze de imunitatea oferită de mandatul de deputat.
În ceea ce priveşte şansele partidelor politice la alegerile din septembrie, analiştii sunt rezervaţi. Este incert, dacă Partidul Israel Betenu poate să profite de consecvenţa de care a dat dovadă, sau dimpotrivă Blocul Likud condus de Netanyahu va fi consolidat prin sprijinul comuniţăţii ultraortodoxe. Totodată, nu putem exclude că fostul şef de stat major al armatei Beni Ganz, căruia în ultimul an i-a sporit brusc popularitatea (generalul este foarte iubit de majoritatea armatei şi de păturile mai sărace) va reuşi să învingă Blocul Likud şi să aibă posibilitatea formării unui guvern. Cert este însă că organizarea a două alegeri generale într-un interval de timp nici o jumătate de an, este costisitoare. Potrivit calculelor făcute de ministerul de finanţe şi citate de ziarul Haaretz, alegerile din aprilie au costat cel puţin 475 de milioane de şekeli (aproximativ 113 milioane de euro) şi nici cele din septembrie nu vor fi mai ieftine, şi asta nu este totul: publicaţia Jerusalem Post a calculat mai demult că întrucât alegerile nu vor avea loc într-o zi nelucrătoare, economia Israelului va mai pierde aproximativ cinci miliarde de şekeli.
Székely Ervin, Rador
