În avionul de întoarcere din călătoria sa în România, suveranul pontif a răspuns întrebărilor jurnaliştilor aflaţi la bord: „Rugaţi-vă ca Europa să redevină visul fondatorilor ei”. Despre zvonurile privind respingerea primirii în audienţă a lui Salvini: „Audienţa trebuie cerută şi nimeni din guvern nu a făcut cerere, în afară de premierul Conte: un om inteligent”, apoi s-a destăinuit: „Nu înţeleg politica italiană.
Papa Francisc s-a întors din România şi, după ce şi-a făcut un istoric „mea culpa” pentru discriminările de care s-a mânjit şi Biserica faţă de populaţia de romi, în zborul de întoarcere spre Roma îşi exprimă toată îngrijorarea pentru prezentul şi viitorul Bătrânului Continent. În timp ce, despre audienţa pe care nu i-ar fi acceptat-o vice-premierului Matteo Salvini, explică: „Nimeni din guvern, cu excepţia premierului Conte, nu mi-a cerut audienţă (care a avut loc deja, nr.). Pentru că audienţa trebuie cerută Secretariatului Statului Vatican: premierul Conte a cerut-o şi s-a întâmplat conform protocolului. A fost o audienţă frumoasă. Conte este un om inteligent, un profesor, ştie despre ce vorbeşte. De la vice-premier şi de la alţi miniştri nu am primit cereri”.
Reporter: Sanctitate, în campania electorală pentru recentele alegeri europene, unii lideri suveranişti, începând cu vice-premierul Matteo Salvini în Italia, au expus simboluri religioase la întâlnirile electorale: au sărutat Rozariul, s-au încredinţat inimii imaculate a Mariei, şi aşa mai departe. Ce impresie v-a făcut? Şi este adevărat că dumneavoastră nu vreţi să vă întâlniţi cu Salvini?
Papa Francisc: Eu nu am auzit ca cineva din guvern, în afară de premier, să ceară audienţă, nimeni. Pentru audienţă trebuie să vorbească la secretariatul Statului. Premierul Conte a cerut-o şi a fost făcută, aşa cum indică protocolul. O audienţă frumoasă, mai bine de o oră cred, un om inteligent, un profesor. Pe vice-premieri nu i-am primit, nici alţi miniştri. L-am primit pe preşedintele ţării… Citind ziarele, nu am văzut aceste ştiri, cum a făcut propagandă un partid sau altul… Iar apoi mărturisesc că sunt ignorant, nu înţeleg politica italiană, este adevărat că trebuie să studiez… Să spun o opinie despre campania electorală a unuia dintre partide nu ar fi foarte prudent. Eu mă rog ca italienii să se unească şi să fie loiali. Eu sunt italian pentru că sunt fiu de emigranţi italieni, toţi fraţii mei au cetăţenie, eu nu am vrut pentru că episcopul trebuie să fie al patriei. Există în politica multor ţări boala corupţiei, peste tot. Dar mâine să nu spuneţi, „Papa a spus că politica italiană este coruptă”, nu, este o boală universală. Trebuie să îi ajutăm pe politicieni să fie oneşti, să nu facă campanie cu steaguri necinstite, calomnia, defăimarea, scandalurile sau, cum se întâmplă de multe ori, semănând ură şi frică: acest lucru este teribil. Un politician niciodată, niciodată nu trebuie să semene ură şi teamă, numai speranţă. Corectă, exigentă, dar speranţă: pentru că trebuie să conducă ţara înspre acolo.
Reporter: Dumneavoastră aţi vorbit despre fraternitate, dar în Europa creşte numărul celor care preferă să meargă singuri. De ce este aşa şi ce poate face Europa pentru a schimba acest lucru?
Papa Francisc: Toţi suntem responsabili de Uniunea Europeană, toţi. Rotaţia preşedintelui este simbolul responsabilităţii pe care fiecare dintre ţări o are faţă de Europa. Dacă Europa nu priveşte bine la provocările viitoare, se va ofili. La Strasbourg am spus că îşi termină rolul de mamă a Europei şi devine bunica Europei. A îmbătrânit, şi-a pierdut impulsul de a lucra împreună. Unii poate se întreabă: oare nu este finalul unui vis care a durat 70 de ani? Europa are nevoie să se recupereze pe sine, să depăşească diviziunile. Vedem nişte frontiere, iar asta nu face bine. Este adevărat că fiecare dintre ţări are cultura sa şi trebuie să o protejeze, dar cu mistica poliedrului: se respectă culturile tuturor, dar toţi uniţi. Fie ca Europa să nu se lase învinsă de pesimism sau de ideologii, deoarece Europa este atacată nu de tunuri sau de bombe, ci de ideologii care nu sunt europene, vin din afară. Să ne gândim la Europa divizată și beligerantă din ’14, din ’33, din ’39… Să învățăm din acest lucru, să învățăm din istorie, să nu cădem în aceeași gaură.
Reporter: Aţi spus despre Papa Benedict al XVI-lea că este ca și cum ai avea un bunic în casă, îl mai vedeţi așa?
Papa Francisc: Este adevărat, acum şi mai mult! De fiecare dată când merg să-l vizitez îl simt așa, îi iau mâna, vorbesc cu el, îl las să vorbească, vorbește puţin, dar cu aceeași profunzime din totdeauna. Problema lui Benedict sunt genunchii, nu capul. Are o mare luciditate. Ascultându-l pe Benedict, simt această tradiție a Bisericii, care nu este un lucru oarecare, ci este ca rădăcinile: îţi dau sucul pentru a crește, iar tu nu vei deveni ca rădăcinile, ci vei înflori și vei da roade, iar semințele vor fi rădăcinile altora … În „Observatore Romano” am citit o frază de Mahler: tradiția este garanția viitorului și nu păstrarea cenuşii. Nu este un muzeu, tradiția, nu păstrează cenușa, nu este nostalgia cenușii.
Reporter: Milioane de români au emigrat. Ce îi spuneţi unui părinte care îşi lasă proprii copii pentru a pleca în străinătate să le asigure o viaţă mai bună?
Papa Francisc: Mă duce cu gândul la dragostea pentru familie, să te desprinzi nu este un lucru frumos, există întotdeauna nostalgia regăsirii. Despărţirea este întotdeauna dureroasă, a o face pentru a nu-i lipsi nimic familiei este un act de iubire. Nu pleacă să facă turism, ci de nevoie. De multe ori sunt rezultatele unei politici mondiale, a situaţiei mondiale a economiei, a ordinii mondiale financiare. Există companii care se închid pentru a redeschide în altă parte şi a câştiga mai mult, lăsând oamenii în stradă. Aceasta este injustiţie mondială, lipsă de solidaritate, o suferinţă… În societatea consumismului, a avuţiei tot mai mari şi a câştigului tot mai mare, mulţi oameni rămân singuri. Eu fac un apel la solidaritate mondială.
Reporter: Ce îi sfătuiţi pe români, care ar trebui să fie relaţiile dintre minoritatea catolică şi majoritatea ortodoxă, între etnii, în societatea civilă?
Papa Francisc: Relaţia mâinii întinse, atunci când există conflicte. O țară în curs de dezvoltare cu rate mari de natalitate nu își poate permite luxul de a avea dușmani în interior. Întotdeauna mâna întinsă. Cu ortodoxia, ecumenismul nu înseamnă să ajungi la sfârșitul jocului, se face prin a merge împreună și prin a se ruga împreună. În istorie avem ecumenismul sângelui, când ucideau creștinii fără a întreba dacă erau catolici sau ortodocși și există, de asemenea, ecumenismul mărturiei, al celor săraci, de a lucra împreună pentru a-i ajuta pe bolnavi, pe infirmi, oamenii pe marginea unui minim de bunăstare. Mâini întinse, să se privească mai bine, să nu îi bârfească pe alții.
Reporter: În prima zi a călătoriei, când dumneavoastră şi patriarhul aţi rostit fiecare în parte Tatăl Nostru, a fost un moment frumos, dar şi puţin dur. La ce v-aţi gândit când aţi rămas în tăcere, în timp ce patriarhul se ruga în română?
Papa Francisc: Voi face o destăinuire, nu am rămas în tăcere. Eu am rostit Tatăl Nostru în italiană în timp ce se recita… Majoritatea oamenilor se rugau fie în română, fie în latină. Oamenii merg dincolo de noi, liderii. Noi trebuie să facem nişte echilibre diplomatice, sunt obiceiuri şi reguli pe care e bine să le păstrăm, pentru ca lucrurile să nu se deterioreze, dar poporul se roagă împreună. Şi noi când suntem singuri ne rugăm împreună. Patriarhii sunt deschişi. Şi noi catolicii avem oameni închişi care nu vor, spuneţi că ortodocşii sunt schismatici, lucruri vechi: ortodocşii sunt creştini. Dacă există grupuri catolice puţin fundamentaliste, trebuie să ne rugăm pentru ele.
(https://www.repubblica.it/vaticano/2019/06/02/news/papa_francesco_pregate_perche_l_europa_torni_a_essere_il_sogno_dei_padri_fondatori_-227816275/)/oavram/fmatei
RADOR (3 iunie 2019)
Traducerea: Oana Avram
