Blocul Partidelor Democrate, alianţa electorală a guvernului condus de Petru Groza, era format din Partidul Comunist, Partidul Social-Democrat, Frontul Plugarilor, Partidul Liberal-Tătărescu, Partidul Ţărănesc- Anton Alexandrescu şi Uniunea Patrioţilor · semnul electoral al BPD era „Soarele” · partidele democratice importante erau Naţional Liberal, Naţional Ţărănesc şi Partidul Social-Democrat Independent · guvernul a promulgat o nouă lege electorală care a extins dreptul la vot pentru toţi cetăţenii cu vârsta de peste 21 de ani şi pentru femei · campania electorală a fost neprincipială şi agresivă · din motive neexplicate, rezultatul alegerilor a fost anunţat cu 48 de ore întârziere · guvernul a anunţat că BPD are 79% din voturi, adică 378 de mandate în Parlament, dintr-un total de 414 · diplomaţii şi corespondenţii de presă occidentali au afirmat că rezultatelele alegerilor au fost falsificate.
Ziaristul Gheorghe Angelescu era în 1946 elev la Școala de Subofiţeri de Geniu. În această calitate a participat la paza secţiei de votare de la sediul Ford Romana SAR, în Floreasca, uzine ce aveau să fie lichidate de comunişti prin legea naţionalizării, în 11 iunie 1948.
„Îmi amintesc foarte bine aceste alegeri, întrucât cu trei zile înainte împlinisem 19 ani, era deci primul meu vot. Mă aflam în acea perioadă în Școala de Subofiţeri de Geniu şi am participat la alegeri nu numai ca votant, dar şi cu misiune militară și anume paza unei secţii de votare. E vorba despre secţia de votare a Uzinelor Ford, a reprezentanţei Ford în România – astăzi Uzinele Automatica, din Floreasca, unde cu o zi înainte am fost repartizat cu un grup de elevi să asigurăm paza unităţii de votare. Eram 12, o grupă de 12 elevi, eram comandantul lor, eu fiind sergent de la Paraşutişti, deci eram comandantul lor, aveam şi un super-comandant, un ofiţer care ţinea legătura cu mai multe grupe din acestea, la diverse secţii de votare. Sarcina pe care am primit-o era să asigurăm securitatea secţiei de votare, să nu intre cineva cu forţa, să nu fure urna şi, în general, să fim prezenţi pentru a descuraja eventual unele elemente pornite pe scandal.
Înainte de 19 noiembrie, de ziua votării, aţi primit instrucţiuni speciale?
Nu. Vedeţi, treaba a fost foarte curioasă, întrucât sâmbătă după amiază, către ora 5 după amiază, a fost pentru prima oară când am fost anunţaţi că trebuie să plecăm la secţiile de votare. Ni s-a spus că trebuie să ne echipăm cu echipamentul de gardă, adică să ne luăm căştile, puştile şi aşa mai departe şi să intrăm în dispozitiv la aceste secţii de votare. Înainte n-am avut decât, mă rog, ca să zic aşa, o prelucrare din partea unor reprezentanţi ai BPD-ului care au venit să ne convingă să votăm cu ei. Sigur, celelalte partide n-aveau acces într-o unitate militară, BPD au fost singurii care au putut veni şi care ne-au putut vorbi despre aceste alegeri. […] Interesant este că nimeni din conducerea şcolii de pe atunci, adică ofiţerii respectivi pe care îi aveam, nu s-a implicat, nu ne-a dat nici un fel de sfaturi, <votaţi cu…>, <auziţi ce vi s-a spus, urmaţi ce vi s-a spus, votaţi cu…> cineva sau cu altcineva.
Când ne-am dus la secţia de votare, singurul lucru care ni s-a spus a fost: <Aveţi grijă, că pot fi diverse grupe de oameni care să stârnească scandaluri la secţiile de votare>. De fapt, în dimineaţa zilei de votare am şi auzit că au avut unele secţii unde s-au şi întâmplat asemenea manifestări… […] Noi trebuia să intervenim, să ajutăm şi celelalte organe de ordine, să îi îndepărtăm… Vedeţi, tocmai aici era aranjamentul! Adică, la secţiile de votare existau şi câţiva civili care trebuiau să asigure ordinea. Stăteau la intrare şi îi îndemnau pe alegători să stea la rând, vegheau să nu intre mai mulţi decât trebuie în secţia de votare; unii dădeau şi explicaţii, cum să se voteze – am să vorbesc şi despre asta mai pe urmă – alţii, la fel, dădeau indicaţii în sala de votare, cum să intre în cabină, unde să introducă votul şi aşa mai departe. Toţi aceştia erau numai şi numai reprezentanţi ai BPD-ului.
Observatori din afară nu erau?
Erau membrii Comisiei de votare. Din Comisia de votare făcea parte câte un reprezentant al fiecărui partid prezent pe lista de votare. Dar nu se amestecau în desfăşurarea votării, stăteau la o masă acolo şi urmăreau ca oamenii să voteze, nu ştiu fiecare ce avea de făcut. De fapt, singurul lucru pe care l-am văzut făcut de cei de la alte partide a fost noaptea, la numărătoare, când se mai uitau şi ei să fie trecute voturile corect.
La această secţie de votare a fost aglomeraţie, a fost coadă aproape permanent, a fost efectiv coadă – erau vreo doi-trei hai să le zicem <agitatori>, care explicau cum se votează. Și sigur că ei explicau că ştampila trebuie pusă neapărat pe un pătrăţel, că dacă se pune pe alături [nu e valabil] – şi arătau prin pagina a doua – şi că, deci, ştampila trebuie pusă neapărat în interiorul pătratului… şi arătau pătratul cu <Soarele>! […] Realitatea este că atunci când se indica cum să se pună corect ştampila, se indica numai caroul de la <Soare>. Erau buletinele acelea pe care le aveau în mână, le arătau, se înnegriseră pe careul <Soarelui> de atâtea indicaţii! Sigur că oamenii care nu mai votaseră sau oameni cu mai puţină pregătire se uitau şi spuneau: <Dom’le, aici trebuie să punem ştampila, pentru că altfel nu e valabil!>
Dumneavoastră aţi votat de dimineaţă?
Da, noi am votat la prima oră, înainte. Chiar înainte de… primii am votat, înainte de a se da drumul oamenilor de afară…
Ca atmosferă, aş vrea să spun că… BPD-ul era singura formaţiune politică care organizase şi o anumită <agitaţie>, […] veneau cu echipe artistice, cu monologuri, cu dansuri, toate organizate de… şi sigur că undeva [în textele lor] se mai strecura şi ideea cum şi cu cine să se voteze!
Reprezentanţii partidelor istorice se făceau simțiți? Au stat tot timpul acolo?
Da, în general au stat, chiar dacă mai plecau, probabil că mai plecau cu rândul, dar în general au stat, însă nu, nu, nu s-au făcut simţiţi, ei au stat linişti, probabil că au urmărit în special în interiorul secţiei de vot, în sala de vot propriu-zisă, să nu fie nici un fel de altercaţii, să voteze toată lumea.
Realitatea este însă că BPD-ul fiind mai organizat… ei au fost cei care au venit, de exemplu, în pauza de prânz [cu mâncare], secţia s-a închis pentru două ore pentru prânz, timp în care s-a cerut ca toată lumea să plece, toată lumea să părăsească sala de votare şi acolo să rămână doar o santinelă.
Toată lumea, adică cine?
Toţi reprezentanţii partidelor să plece la masă și [li s-a spus că] sala se închide şi rămâne o santinelă la uşă… Realitatea este că s-a adus mâncare și ni s-a cerut, efectiv, <Dom’le, chemaţi oamenii să mănânce, că au venit cu coşurile, cu pachetele, să vină să-şi ia pachetele>. Efectiv, am schimbat santinela de afară, de la intrare, noi am închis uşa, am retras şi santinela de la sală ca să mănânce şi… timp în care eu am observat ceva <mişcări> către sala de votare şi am şi întrebat pe unul şi mi-a zis: <Lasă, dom’le, lasă, sunt oamenii noştri…>
<Ceva mişcări>, adică ce?
Dom’le, am impresia că s-au băgat voturi! În perioada asta s-au băgat multe voturi în urne. Spuneam că a fost aglomeraţie toată ziua, până către seară, dar… cum e şi normal, n-a venit toată lumea la vot. Și atunci s-au băgat… s-au mai băgat voturi votate cu <Soarele>. […]
În cursul zilei au fost până la urmă altercaţii?
Nu, n-au fost, la secţia asta n-au fost nici un fel de altercaţii, a fost linişte; spun, singurul lucru care m-a frapat şi pe mine şi pe alţi colegi de-ai mei a fost revenirea unor oameni la vot, care nu ştiu cu ce votau, pentru că trebuiau să voteze cu buletinul. Or, nu ştiu cu ce buletine votau sau dacă în momentul în care votau nu li se puneau ştampile înăuntru, nu ştiu ce se întâmpla, de ce veneau mereu la vot.
Dumneavoastră ştiaţi persoanele care au votat de mai multe ori sau le mai văzuserăți?
Eu am văzut, am văzut şi-am reţinut câteva feţe de mai multe ori, ba, la unul, când l-am văzut a treia oară, m-am dus şi i-am spus: <Ia dă, dom’le, buletinul, să vedem…> Și mi-a scos omul buletinul, fără nici o viză – n-avea nici o viză pe el! Și l-am lăsat să intre, au intervenit şi cei de la BPD: <Ce s-a întâmplat?> <Păi, zic, dom’le, eu l-am mai văzut de vreo trei ori>. <Nu>, zice, <poate v-aţi înşelat, lăsaţi-l, lăsaţi-l, îl cunoaştem noi, nu, dânsul n-a mai fost, îl cunoaştem noi!>… Da…
Ce s-a întâmplat la numărătoarea voturilor?
Secţia noastră s-a închis către 11 seara, c-au venit votanţi până târziu. S-a închis la ora 11, ştiu că era cam… în jur de ora 12 noaptea când a început numărătoarea… Tot câţiva tovarăşi de la BPD au făcut şi oficiul de a scoate din urne voturile, de a le despături şi a le citi, timp în care reprezentanţii partidelor stăteau la masă, fiecare cu un desfăşurător în faţă şi bifau. Deci, reprezentantul BPD-ului lua un vot şi spunea: <Unu>, adică Lista 1, Lista 2… Și fiecare îşi bifa pe foaie câte voturi are. Acum, treaba se desfăşura foarte repede, voturile erau multe şi, mă rog, nimeni nu prea se uita şi nu prea se ştia, totul depindea de ce striga cel care se uita în hârtie. Nu mai verifica nimeni. Se auzea din când în când <Unu> şi cel mai des <Doi, doi, doi, doi…>
În legătură cu asta, aş vrea să vă spun şi un amănunt… sigur că e până la urmă vesel, deşi nu prea… era de râs. Reprezentantul lui Titel Petrescu, Partidului [Social Democrat Independent al] lui Titel Petrescu, când s-a terminat numărătoarea voturilor a spus: <Dom’le, nu se poate! Nici votul meu nu este?!> Pentru că lista lui nu fusese citită niciodată de către cel care a citit! Zice: <Nu se poate! Cum, nici votul meu nu este?!> Și cineva a zis: <Puneţi-i, dom’le, şi lui un vot, acolo!>… Iată deci, cam aşa s-a făcut numărătoarea voturilor, aşa s-a votat şi dacă mergem mai departe, cum s-au centralizat – lucru pe care nu-l ştiu – ne dăm seama cum au ieşit comuniştii învingători în ’46.
Dar reprezentanţii partidelor Naţional Liberal şi Țărănesc n-au intervenit nici atunci? N-au spus nimic? La numărătoare mă refer…
Nu, nu, nu… Nu ştiu, au fost… probabil oameni cam de slabă calitate sau efectiv fricoşi, care nu [au spus nimic]… Au stat, au făcut doar act de prezenţă. Dacă li s-a citit <cinci voturi>, şi-au notat <cinci voturi>, dacă se citeau 100, se citeau 100; efectiv, parcă nici nu i-a interesat, dom’le, astea sunt şi cu asta basta! Nici n-au spus: <Stai, dom’le, să verificăm şi noi!>, să ia o mână de buletine de-astea şi să le verifice, la urma urmei să se uite şi ei în listele astea de votare. Nu! Au lăsat totul aşa…
În momentul în care s-a terminat numărătoarea voturilor s-au pus toate voturile în saci, am dat doi elevi care au plecat cu maşina respectivă la Comisia Electorală să ducă pe şeful secţiei de votare împreună cu sacii şi l-a însoţit până acolo. Nici măcar n-am intrat înăuntru cu ei, ei au intrat cu sacii în primărie, nu ştiu… Noi ne-am adunat şi-am plecat îndărăt la şcoală.”
[Interviu de Silvia Iliescu, 1998]
