București, 14 iunie 2019. Luna aceasta a fost făcut primul pas pentru a desființa barajul Vezins, de 36 de metri înălțime, din Franța. Momentul în care a fost creată prima breșă în baraj marchează cea mai mare acțiune de acest fel din Europa de până acum.
Acest eveniment de referință face parte dintr-un proiect pe termen lung de reconectare a râului Sélune și de a reface populațiile unor specii de pește precum somonul, anghila, dar și multe alte viețuitoare acvatice, în râu și în renumitul golf din Mont Saint Michel – sit inclus în patrimoniul mondial UNESCO.
Scoaterea din funcțiune, în următorii doi ani, a barajului hidroenergetic Vezins, precum și a unui alt baraj vechi, ieșit din uz, La Roche Qui Boit, va reconecta 90 de kilometri din râul Sélune. Se va îmbunătăți astfel calitatea apei, iar peștii migratori precum somonul se vor putea deplasa din nou către vechile locuri de reproducere [1], acest lucru aducând beneficii atât naturii cât și oamenilor de-a lungul cursului râului.
Cele două baraje hidroenergetice au funcționat din anii 1920 și 1930. Cu toate acestea, acum rezervoarele lor sunt umplute cu sedimente, generează profituri mici și, vara, devin mediul prielnic pentru înmulțirea unor cianobacterii toxice. Din aceste motive și a faptului că nu respectă Directiva Cadru Apă, guvernul francez a convenit în mod oficial în noiembrie 2017 să înlăture barajele Vezins și barajele La Roche Qui Boit de pe râul Sélune din Normandia începând cu primăvara anului 2019.
„Desființarea barajului Vezins semnalează o revoluție în atitudinea Europei față de râurile sale: în loc să construiască baraje noi, țările întreprind activități de restaurare a râurile sănătoase și refac biodiversitatea”, a declarat Roberto Epple, președintele European Rivers Network. „Natura se poate recupera foarte repede atunci când barajele sunt îndepărtate și aștept cu nerăbdare să văd cum somonul se va deplasa în jurul Mont Saint Michel și se va reproduce în apele râului Sélune, ultima dată cand s-a întâmplat asta fiind atunci când bunicii mei erau tineri”.
Conform legislației UE privind apa – Directiva Cadru Apă (DCA) – guvernele UE sunt obligate să ia măsuri pentru protejarea, îmbunătățirea calității râurilor și renaturarea râurilor, astfel încât să poată atinge „o stare ecologică bună” cel târziu până în 2027. Îndepărtarea digurilor vechi sau ieșite din uz reprezintă o modalitate foarte eficientă de a-și îndeplini angajamentele în conformitate cu DCA, deoarece acestea ajută la restabilirea conectivității unui râu și facilitează atingerea unei stări bune sau ridicate a acelui râu sau a corpurilor de apă asociate. De asemenea, restabilește biodiversitatea și stocurile de pește.
„Felicităm acțiunea ințiată de Franța legată de eliminarea celui mai mare baraj din Europa de până acum, această acțiune aduce speranță pentru speciile de pești migratoare, precum somonul, anghila și sturionul”, a declarat Andreas Baumüller, directorul Departamentului de Resurse Naturale la Biroul European de Politici Publice al WWF. „Însă, acest lucru nu ar trebui să eclipseze faptul că multe state membre încă doresc ca dispozițiile legislației UE privind apa să fie în mod semnificativ slăbite în timpul procesului de fitness check [2] aflat în desfășurare. Dacă ar fi puse vreodată în aplicare, aceste schimbări ar afecta serios măsurile pozitive luate până în prezent pentru a reface râurile europene, măsuri care includ eliminarea barajelor”.
Barierele artificiale (barajele) reprezintă una dintre cele mai mari amenințări la adresa ecosistemelor acavtice și duc la fragmentarea râurilor și la pierderea conectivității habitatelor. Acestea opresc fluxul natural al sedimentelor din aval și afectează deplasarea peștilor migratori realizată în amonte sau în aval pentru a-și completa ciclurile de viață. Aceste impedimente conduc deseori la descreșterea sau decimarea populațiilor native de pești și conduc la adăpostirea altor specii non-native în adăposturile lor adiacente. Un nou studiu realizat deNature a aratat ca doar o treime din cele mai lungi rauri ale lumii curg libere, fragmentarea si modificarea debitului fiind principalele motive care duc la pierderea conectivității acestor habitate.
Se estimează că în Europa au fost îndepărtate peste 3.500 bariere artificiale, inclusiv cel mai mare baraj din Spania, desființat anul trecut, și un proiect istoric de restaurare a râurilor în Estonia, care va îndepărta 8-10 bariere artificiale și va reconecta 3.300 km de râu în bazinul hidrografic. În plus, cetățenii europeni donează fonduri pentru a vedea integrate aceste acțiuni ca parte a unei campanii mai largi de eliminare a barajelor.
