Cu doar două zile înainte de summitul Uniunii Europene nimeni nu are curajul să spună dacă după discuţiile de la Bruxelles se va decide cine va fi urmaşul lui Jean-Claude Juncker.
Cei mai mulţi analişti cred că cei 28 de şefi de stat şi de guverne nu vor reuşi să cadă de acord în privinţa candidatului pentru funcţia de preşedinte al Comisiei Europene şi negocierile vor continua şi după ziua de vineri. Potrivit unor informaţii obţinute de cotidianul maghiar Népszava, la data de 30 iunie va mai avea loc un nou summit unde cei mai influenţi politicieni europeni vor încerca să găsească o soluţie de compromis acceptabilă pentru principalele forţe politice. Pentru funcţia de preşedinte al Comisiei Europene propunerea trebuie să vină de la Comisia Europeană (şefii de stat şi de guverne ai statelor membre). Acest for va decide persoana candidatului cu majoritate calificată şi cu acordul majorităţii membrilor Parlamentului European. Data preconizatei şedinţe a legislativului european este 16 iulie. Potrivit prevederilor Tratatului Uniunii Europene, guvernele trebuie să-şi formuleze propunerea privind persoana care va conduce CE având în vedere rezultatele alegerilor europarlamentare şi după consultarea Parlamentului European. În consecinţă candidatul trebuie să bucure nu doar de sprijinul celor 28 de guverne, dar şi de susţinerea majoritatăţii parlamentului. Partidele pro-europene din PE s-au grăbit să-și nominalizeze candidaţii pentru şefia Comisiei Europene încă înainte de alegerile europarlamentare. Aceştia sunt aşa-numiţii „candidaţi de vârf” (spitzenkandidat). PE a stabilit printr-o hotărâre că doar un astfel de candidat de vârf poate să fie urmaşul lui Juncker. Campania electorală a Partidului Popular European (EPP) a fost condusă de bavarezul Manfred Weber, a Socialiştilor şi Democraţilor (S&D) de Frans Timmermans (în prezent vicepreşedinte al Comisiei Europene), a Verzilor de liderul grupului parlamentar Ska Keller şi eurodeputatul Bas Eickhout. Liberalii nu au numit o singură persoană, ci o echipă întreagă, însă există între ei un consens tacit că Margharete Vestager, actualul comisar pentru concurenţă, ar fi sprijinită pentru funcţia cea mai importantă în UE.
Dispute există însă nu doar cu privire la persoanele care candidează, ci şi la sistemul candidaţilor de vârf. Adversarii acestei proceduri spun că aceasta practic exclude din competenţa Comisiei Europene dreptul de a propune un candidat – aşa cum prevede Tratatul UE – şi transferă acest drept familiilor politice din Parlamentul European. Pentru membrii liberali şi socialişti ai şefilor de stat şi de guverne este inacceptabil faptul că preşedintele CE nu poate să fie decât un membru EPP, partid care a obţinut cele mai multe mandate în parlamentul European. Cel mai vehement critic al actualului sistem este preşedintele Franţei, Emmanuel Macron. El este sprijinit de premierii Belgiei, Olandei, Spaniei şi Portugaliei. Opoziţia lui Macron are o greutate mare pentru că după alegerile europarlamentare formaţiunea politică condusă de acesta – Renaissance – s-a alăturat grupului liberal ALDE. În acest mod, grupul liberal a câștigat încă 41 de deputaţi şi de votul acestora ar putea să depindă cine va conduce CE. Cu toate acestea, EPP este solidar şi a făcut front comun în jurul lui Weber, dar ei nu dețin majoritatea absolută în legislativ.
Potrivit unor surse din cadrul EPP, pentru acest partid european este atât de importantă obţinerea şefiei CE, încât sunt dispuşi să renunţe la toate celelalte funcţii din UE.
Între timp se duc negocieri şi în Parlamentul European. Delegaţiile EPP, S&D, liberalii şi verzii ar dori să elaboreze cât mai repede programul pentru următorii cinci ani şi să stabilească persoanele care trebuie să ducă la îndeplinire strategia comună. Socialiştii şi socialdemocraţii încă nu renunţă la candidatura lui Timmermans, în timp ce despre verzii se vorbeşte că ar fi tentaţi să treacă de partea lui Manfred Weber, cu condiţia să primească posturi suficient de multe şi importante.
Având în vedere că raporturile de forţe dintre principalele familii politice oarecum s-au echilibrat în urma alegerilor din 26 mai, negocierile vor fi dificile şi orice rezultat este posibil. Nu este exclus ca cele patru grupuri parlamentare amintite să-și nominalizeze candidații doar în ultimul moment, înainte de summit.
Székely Ervin, Rador
