Mircea Hauca era învăţător în Vatra Moldoviţei, judeţul Suceava. Era împotriva comunismului ca mai toţi cei din sat. Oamenii fuseseră pe front în Est şi ştiau ce aduce comunismul.
La alegerile parlamentare din 19 noiembrie, bucovinenii au avut parte de vizitele lui Emil Bodnăraş, fost ofiţer de artilerie, spion militar sovietic, omul care l-a ţinut în custodie pe Ion Antonescu până când a fost predat autorităţilor sovietice, membru al Biroului Politic al PCR. Acum venea în calitate de candidat al PCR. Avea să fie apoi deputat în toate legislaturile Marii Adunări Naţionale. Un personaj cu care moldoviţenii au intrat în conflict deschis, atunci, la alegeri.
„Cum au fost alegerile aici, în sat?
În sat au fost aşa: noi le-am pregătit, tot ce a fost … Comuniştii au avut 27 de voturi – 27 de voturi! – iar restul a fost al ţărăniştilor, liberalii au fost sub 200, înţelegeţi ? Ei, după ce s-au făcut alegerile, aşa, şi nu s-a putut fura… Că o venit de două ori Bodnăraş [să vadă ce se întâmplă]… Când o venit Bodnăraş, eu eram în faţa şcolii, acolo era centrul de votare. […] El o scos revolverul şi o tras […] pe un stâlp de telefon, o scos şi o tras în telefon. Ţăranul Bodnar Nicolae l-o prins de gât. În momentul ăla, [Bodnăraş] s-o suit în maşină şi o fugit la Moldoviţa. De acolo o dat ordin să vină o echipă de muncitori din Câmpulung. […] O venit să deie ajutor aici, că eu ştiu ce a vorbit Bodnăraş?! Nu ştiu. […]
Deci bătaia a fost între muncitori şi săteni ?
Păi, i-o prins imediat [pe muncitori], i-o capturat oamenii şi i-o izolat. Şi în acelaşi timp a venit o echipă de la Moldoviţa… Şi echipa aceea care a venit a fost o bătută! Şi acolo a luat parte un frate al meu, ăla, Gavrilă şi cu Popescu.
Deci comuniştii au fost bătuţi ?
I-a trimis Bodnăraş aici… Bodnăraş a ieşit pe la mănăstire, prin apă şi o ieşit la Câmpulung. A treia zi o venit iar Bodnăraş şi când o venit, o venit la Primărie în faţă, unde e Miliţia acuma, aşa, era un pridvor aşa unde puteai vorbi acolo, un gang. Şi o venit şi o început el să spuie: <Singurul loc unde nu s-o putut să iasă [ţărăniştii la alegeri]>, zice, <e Vatra Moldoviţei, s-a votat contra>. Oamenii au început să strige: <Nu-i adevărat! Aţi furat voturile!> La lucrul ăsta, el spunea una, ăştia alta. Până la urmă o întrebat pe fratele meu, o întrebat: <Voi de ce aţi votat [cu ţărăniştii]? Aţi fost cu ţărăniştii?> <O spus că se face colectiv…> <Cine a spus?> <Şeful de post>. Dar nu era adevărat. [Bodnăraş] s-o dus până la Valea Stânei, la Ciumăra şi când o venit înapoi i-o rupt gradele, i-o dat două palme.
Cui ?
La şeful de post. Şi l-o băgat în maşină…
Cine l-a bătut?
Bodnăraş personal…
Care din cei doi fraţi Bodnăraş?
Emil.
Emil Bodnăraş… Şi prima dată tot Emil venise?
Tot Emil… Nu a fost Manole, îi cunosc foarte bine. Eu pe Emil îl cunosc şi din Viena şi din Paşcani.
La Viena de unde l-aţi cunoscut?
Păi, l-am cunoscut într-un hotel de undeva. Atunci când era în timpul războiului, în ’44. […]
Şi după alegerile din ’46, Horia a fugit la pădure. Deja, aici erau mai multe grupuri [de fugari] pe care i-am identificat eu.”
[Interviu de Octavian Silivestru, 1998]
