În perioada 30 iunie-6 iulie 2019 a avut loc cea de-a XVI-a ediție a Cursului de corespondenți de război, organizat de Ministerul Apărării Naționale. Cursul s-a desfășurat în mai multe locații: Cincu, Cheile Râșnoavei, Câmpia Turzii și Făgăraș. Alături de cei 19 jurnaliști selectați din întreaga țară au fost militarii Batalionului 52 Operații Speciale “Băneasa-Otopeni”, Batalionului 21 Vânători de Munte “General Leonard Mociulschi” și Dragonii Transilvani ai Batalionului 811 Infanterie Dej, precum și piloții de la Baza 71 Aeriană “General Emanoil Ionescu” Câmpia Turzii.
Ce presupune meseria de corespondent de război?
Meseria de jurnalist în teatre de operații este printre cele mai periculoase din lume. Spun asta pentru că, pe lângă pericolul real la care se expun corespondenții în zonele de conflict, ei trebuie să facă față și traumelor psihice. Este foarte greu să vezi moartea de aproape și să rămâi indiferent. Iar cei care ajung în teatre au nevoie de mult curaj și adrenalina e cea care îi ține în viață.
În urmă cu câțiva ani, scriam o lucrare pentru facultate despre corespondenții care au fost în teatrele de operații. Am pornit de la cazul celor trei jurnaliști români răpiți în 28 martie 2005 în Irak – Ovidiu Ohanesian, reporter la „România Liberă”, Marie Jeanne Ion, reporter și Sorin Mișcoci, cameraman, ambii de la Prima TV. Atunci, o țară întreagă a stat cu sufletul la gură, până când cei trei au fost “recuperați”, după 55 de zile de captivitate. Am vorbit la acel moment cu mai mulți jurnaliști care au fost în teatrele de operații, printre care Adelin Petrișor, Dragoș Boța și Cosmin Jitariuc. Toți mi-au spus că datoria ta ca jurnalist este să ai grijă tu, în primul rând, de tine și să nu te pierzi nicio clipă. Îmi mai amintesc un fragment din povestea gazetarului Boța, care spunea că atunci când a ajuns în zona de conflict în Belgrad, chiar în prima zi, a început alarma aeriană: „A fost o senzație pe care cred că nu o să o pot uita niciodată. Ceea ce văzusem în filme simțeam pe propria piele. (…) Acolo se moare, oricând poate să ți se întâmple ceva. Ca să supraviețuiești, trebuie să-ți iei toate măsurile necesare. Trebuie să ai grijă, tu, de tine!”. Anii au trecut, dar mereu am fost la curent cu ceea ce se întâmplă în zonele de conflict, mai ales datorită colegilor mei de la Radio România și pe care i-am admirat pentru curaj!
Corespondent în zona de conflict, primele lecții
Când am aflat de cursul organizat de MApN, mi-am zis: „Asta este șansa mea. Trebuie să merg acolo!”. Prezența mea la Cincu i se datorează colonelului Renato Nadolu, organizatorul și coordonatorul cursului, dar și echipei de comunicare a ministerului, care au avut misiunea grea de a selecta 19 jurnaliști din întreaga țară, apți pentru un curs intens.
Ajunsă la Centrul Național de Instruire Întrunită “Getica” Cincu, mi-am dat seama că lucrurile sunt cât se poate de serioase și am trecut la statutul de “militar”. Am intrat rapid în rol. În prima zi mi-am cunoscut camarazii din presă și am “inspectat” locul unde eram cazați. Au urmat șapte zile de foc, cu multă instruire, exerciții și diverse situații la care nu ne-am gândit vreodată.
Prima lecție pe care am învățat-o a fost că orice jurnalist/militar aflat în teatrul de operații nu se poate lipsi niciodată de vesta antiglonț, de casca de protecție și de trusa de prim ajutor. Practic, viața lor depinde de aceste trei lucruri.
A doua lecție a fost instruirea de către militarii de la Forțele pentru Operații Speciale (FOS), cei care ne-au învățat cum să acordăm primul ajutor, ne-au predat lecții de supraviețuire în natură, ne-au învățat să tragem cu arma. Precizez faptul că militarii FOS ne reprezintă peste tot în lume, capabili să acționeze în aer, pe apă sau pe uscat și să execute misiuni în situații limită și cu un grad mare de dificultate. Operatorii FOS au fost mereu cu noi, ne-au răspuns de fiecare dată la toate întrebările, ei au fost cei care ne-au uimit cu un salt perfect cu parașutele când am zburat împreună cu C-27J Spartan, la Câmpia Turzii. Mai trebuie precizat faptul că de 13 ani participă în mod constant la misiuni specifice în teatrele de operații din Afganistan, Irak și Kosovo. Cu lacrimi în ochi, militarii mi-au mărturisit cum și-au pierdut colegi în zone de conflict.
A treia lecție – și cea mai importantă – este cum să pui în practică, în situații de criză, tot ceea ce ai învățat de la instructori. Trebuie să rămâi ancorat în realitate, să nu ai niciun moment în care să te pierzi pe câmpul de luptă, să îți folosești toate instinctele.
7 zile, 19 jurnaliști, același scop
Scopul principal al cursului este acela de a pregăti jurnaliştii pentru activitatea din zonele de criză şi război, inclusiv pentru mediatizarea problemelor din domeniul apărării naţionale. Accentul este pus pe cunoaşterea şi înţelegerea riscurilor multiple la care se expun jurnaliştii care relatează din zone de operaţii şi pe formarea deprinderilor practice de acţiune în situaţii periculoase.
Pe parcursul a șase zile, am fost instruiți să acordăm primul ajutor, să detonăm TNT, să tragem cu mitraliera și cu pistolul la țintă în poligon, tehnici de supraviețuire în natură în situații limită, cum să folosim masca pentru gaze. De asemenea, de departe cele mai tari senzații trăite de jurnaliști au fost când au zburat cu C-27J Spartan, alături de parașutiștii de la FOS, dar și deplasarea cu elicopterele IAR-330 Puma “SOCAT”, unde piloții Bazei Aeriene 71 au oferit un adevărat spectacol, la înălțime.
O experiență de neuitat este și instruirea de către militarii Brigăzii 2 Vânătorii de Munte, în Cheile Râșnoavei. Vânătorii de Munte le-au prezentat jurnaliștilor cum se execută misiunile într-un mediu operațional greu accesibil, respectiv zona montană. Jurnaliștii au avut oportunitatea să învețe noțiunile de bază ale unui vânător de munte, precum recunoașterea și deplasarea pe un traseu de munte, executarea unei escalade pe un versant muntos sau coborârea în rapel. “Învățăceii” au avut ocazia să experimenteze coborârea în rapel, escaladarea unei zone muntoase și mersul cu tiroliana.
Vizită-surpriză a generalului Nicolae Ciucă
Jurnaliștii au avut parte de o vizită neașteptată, în cea de-a treia zi a cursului, din partea șefului Statului Major al Apărării, Nicolae Ciucă. Chiar înainte de a fi instruiți la Cheile Râșnoavei de către Vânătorii de Munte, șeful Statului Major a ținut să îi încurajeze pe jurnaliști: “Vă instruiți în Centrul Național de Instruire Întrunită, una din facilitațile cele mai mari și mai complexe dintre cele existente în Alianța Nord-Atlantică, deci sunt sigur că veți beneficia de toate condițiile pentru ca să puteți să vă însușiți cunoștințele și să vă formați deprinderile pe care organizatorii le-au considerat necesare pentru ca dumneavoastră să puteți merge alături de militarii noștri în teatrele de operații și să vă desfășurați activitatea cât mai profesionist. Sunteți pe mâini bune! Vă urez succes, iar sâmbătă să plecați din Cincu convinși că vă puteți baza oricând pe militarii Armatei României”.
Discuția s-a încheiat cu o strângere de mână a generalului cu fiecare cursant în parte.
Proba de foc, la sfârșit de curs
După șase zile cu program intens, a urmat o aplicație militară de 24 de ore cu specific adaptat misiunilor din teatrele de operații și anume proceduri în situația unui atac al insurgenților, răpire și recuperare de ostatici. Pe parcursul exercițiului, jurnaliștii au fost însoțiți de militarii Dragonii Transilvani ai Batalionului 811 Infanterie Dej și de cei ai FOS. A urmat o noapte cu multe alarme, patrule cu TAB-urile, răpirea a 4 jurnaliști și recuperarea celor ținuți captivi.
Armata Română, la înălțime!
Ultima seară a fost foarte emoționantă, atât pentru cursanți, cât și pentru militari. Cei mai buni “trăgători-corespondenți” au fost premiați în cadrul ‘Cupei jurnaliștilor la tir’, alții au primit diplome de “Apărători ai păcii și ai vieții”. Militarii Forțelor de Operații Speciale auținut și ei să ofere diplome ‘în semn de recunoaștere și apreciere pentru curajul și profesionalismul demonstrat’ pe parcursul cursului. Nu în ultimul rând, fiecare jurnalist a primit și o diplomă de absolvire din partea MApN. Diplomele nu fac altceva decât să dea un imbold fiecăruia în parte și să amintească ceea ce a trăit fiecare, de la mâncatul la popotă alături de militari, mersul cu autocamionul în care nu reușeam să ne vedem unii cu alții din cauza prafului, purtatul măștii de gaze care îngreuna respirația. Experiențele au fost diverse și unice. Diplomele nu ne ajută atunci când ne aflăm în zone de conflict, ci atunci apelăm la adevăratele cunoștinte și deprinderi pe care le-am dobândit alături de militarii care ne-au instruit. Pentru toți, ceea ce am învățat cu siguranță ne va fi de folos chiar și în viața de zi cu zi, nu numai în teatrele de operații.
Însă, meritele ar trebui acordate Armatei Române, care a reușit să spargă barierele de sobrietate, care, dincolo de uniforma care impune respect, a lăsat să fie descoperită exact așa cum este ea, cu bune și cu rele. Jurnaliștii au descoperit sufletele frumoase ale militarilor, le-au descoperit poveștile și emoțiile cu care erau spuse. Militarii din prima linie au fost auziți. Fiecare dintre ei are cel puțin 2-3 misiuni în teatrele de operații, alții trec de 7. Tot ei au văzut moartea la tot pasul, iar unii dintre ei au pierdut prieteni și camarazi pe câmpul de luptă. Onoarea și respectul și le-au câștigat, încă o dată, în cele 7 zile petrecute la Cincu, printre jurnaliști. S-au legat prietenii pe viață. Se spune că oamenii și poveștile sfințesc locul, așa că pot să spun doar atât: Armata Română, jos pălăria!
Declarații “la cald”
Printe cei 19 corespondenți-cursanți s-a aflat și jurnalista care a fost de două ori în teatrele de operații: Ioana Jeler.
Ioana Jeler, Radio Fir Dej: Cursul pentru corespondenți de război, Cincu 2019, a fost o experiență care m-a dus încă o dată în realitatea prin care trec militarii în teatrele de operații și nu numai. O experiență dură, dar în același timp înălțătoare. Am trăit clipe minunate alături de colegii mei de breaslă, care și-au dovedit, fiecare, profesionalismul, ambiția și tăria de caracter. Când munca se întâlnește cu pasiunea, învelită în haine cazone, experienţa nu poate fi decât minunată! Într-adevăr, sunt unul dintre jurnaliștii care a avut șansa să ajungă în două teatre de operații: Irak și Afganistan, în anul 2003, și din nou în Afganistan, în 2016. Mă îndreptam spre ceea ce urma să fie cea mai frumoasă experiență a mea în colaborare cu Armata Română. Și drumul greoi până acolo și adaptarea la rigorile cazone din tabăra militară, până și atacul cu rachetă au pălit în fața onoarei de a primi titlul de ‚Dragon de Onoare’ în anul 2016, în Afganistan. Experiența de la Cincu m-a dus cu gândul, aproape tot timpul, la ceea ce am trăit în Afganistan. Un curs foarte bine pus la punct, cu oameni implicați și devotați meseriei lor. Am simțit, în ultima misiune de la Cincu, acea liniște aparentă, care plutea tot timpul în Baza din Kandahar, dar și sentimentul pe care l-am trăit în timpul unui atac cu rachetă, în Afganistan.
Aș repeta oricând aceste experiențe, atât în Afganistan, cât și la Cincu, iar pentru cei care nu au avut încă ocazia să ajungă într-un teatru de operații, dar își doresc acest lucru, îi îndemn să aibă îndrăzneala și curajul, de a-și oferi șansa unei experiențe unice.
Andrei Pițigoi, Agora Buzău: O experiență dincolo de așteptări! Mândru că fac parte din galeria selectă de puțin sub 300 de jurnaliști români care, în decursul ultimilor 16 ani, au absolvit Cursul pentru jurnaliștii care transmit din zonele de conflict, organizat de către Ministerul Apărării Naționale. O săptămână uimitoare, în care am cunoscut cu adevărat forța, devotamentul și profesionalismul Armatei Române. După 7 zile istovitoare, în care ne-am depășit limitele, cu sau fără voia noastră, tragem linie și apreciem încă o experiență care ne clădește în drumul pe care îl parcurgem zi de zi. Tot săptămână trecută, am cunoscut un grup de băieți care fac cele mai mari griji ale noastre să fie doar banalități. Sunt oamenii care spun povești de viață autentice, fără a deschide gura. Cei care fac ca actorii din filmele de profil să pălească în față adevărului și cei care ne fac mândri de faptul că suntem români, deși niciodată nu îi vedem nici în fotografii, nici la televizor. Oameni simpli, dar cu o pregătire de invidiat. Oameni care în teatrele de operații își riscă viață în fiecare secundă și care acceptă oricând să încaseze glonțul dedicat camarazilor. Pentru asta, mă înclin! O adevărată lecție de viață!
Andreea Gîta, jurnalist: Emoția din suflet m-a lăsat fără cuvinte! Aș mai fi stat în baza de instruire de la Cincu, am spus gâtuită la finalul cursului. Am tras lozul câștigător și asta pentru că la final de curs a trebuit să spun câteva cuvinte despre experiența pe care am avut-o alături de câțiva dintre bravii Armatei Române! Recunosc că am avut emoții mari, dar m-au ajutat puțin ochelarii de soare, în spatele cărora m-am putut ascunde preț de câteva clipe! Se spune că dacă nu ai emoții nu trăiești intens!!! Nu o pățesc prea des, dar de data asta emoțiile m-au lăsat fără cuvinte! Am reușit doar să-i felicit pe băieții buni de la Forțele pentru Operații Speciale, pe organizatorii din MApN și pe jurnaliști, să le spun cât de minunate și istovitoare au fost cele șapte zile de antrenament și despre cât de mult prețuiesc amintirile pe care mi le-au lăsat în minte și în suflet. Restul a rămas doar emoție, o amintire vie și foarte frumoasă, un vis din care nu aș mai vrea să mă trezesc prea curând!
Declarații ale colonelului Renato Nadolu, organizatorul și coordonatorul cursului din partea MApN, în exclusivitate pentru Radio România Actualități.
Renato Nadolu: Cursul a devenit un eveniment, pe care MApN îl organizează de 16 ani, însă nu s-ar putea organiza dacă nu am beneficia de sprijinul deosebit al unor structuri militare, şi aici mă refer la Comandamentul Forțelor pentru Operații Speciale și la mai multe structuri din cadrul Statului Major al Forțelor Terestre. Şi nu trebuie uitat sprijinul fantastic pe care ni-l oferă Forțele Aeriene cu aeronavele pe care ni le pun la dispoziție, pentru a juca cât se poate de real scenariul introducerii în teatrul de operații. Pot să vă spun că se bucură de un mare succes acest curs. Până în prezent, au trecut prin mâinile instructorilor noștri aproximativ 300 de jurnaliști, care au avut posibilitatea să ne cunoască, să ne vadă o altă față, să cunoască oamenii noștri, să vadă cum se instruiesc, să vadă cum acționează, să vadă cum gândesc şi să vadă inclusiv cum petrec acele momente libere pe care le au în teatrele de operații. Efectul sau, mai bine spus, beneficiile pe care acest curs le aduc, de fapt, sunt de ambele părți: o dată câștigăm și noi, pentru că militarii noștri desfășoară aceste activități normal, pentru pregătire, dar câștigăm mai ales prin faptul că toţi aceşti jurnaliști care vin alături de noi, pe care noi îi invităm să participe la curs, pleacă de aici cu o altă imagine, pleacă cu realitatea, îi cunosc pe militari în adevărata lor misiune și sarcină, nu la acele ceremonii, nu la acele festivități pe care le organizăm în spațiul public sau la exerciții unde doar îi văd acționând și nu pot să stea de vorbă cu ei, ci aici, trăiesc alături de ei, dorm alături de ei, merg în misiuni alături de ei. Şi vă spuneam că suntem acuma la acest exercițiu integrator, de fapt, în cadrul cursului. Timp de câteva zile, ei au primit foarte multe informații atât teoretice despre teatre, despre cum să își desfășoare activitatea în acele zone de conflict, despre cum să nu interfereze cu acțiunile militarilor în așa fel încât să nu-i încurce, cum să-şi redacteze materialele atât în condiții grele, dar și sub presiune. De asemenea, au trecut prin foarte multe probe care, practice, au creat o pregătire a lor pentru acest exercițiu integrator, probe de la trecerea printr-un teren contaminat, sub focul adversarului; au avut parte de o instrucție chimică NBC; au văzut forțele operatorii de la Forțele pentru Operații Speciale cum execută trageri, cum desfășoară misiuni. Am avut parte de sprijinul deosebit al Vânătorilor de Munte, care i-au inițiat în anumite tehnici de alpinism, au coborât în rapel, au făcut cățărări. Deci au fost foarte, foarte multe probe, foarte multe module de instruire prin care ei, o dată că au văzut cum se instruiesc militarii noștri și cum desfășoară numite activități, dar totodată unele dintre ele i-au pregătit pentru acest exercițiu integrator, exercițiu care este în aparență destul de simplu, ei vin într-un teatru de operații să documenteze militarii noștri, să documenteze misiunile pe care le execută, îi însoțesc în patrule, să își culeagă impresiile, să le redacteze și apoi să le trimită în țară pentru a informa publicul. Până la urmă este misiunea lor.
Jurnalist Rador – Flori Diaconu
