După lungile negocieri care au marcat numirea viitorilor ocupanţi ai posturilor-cheie din cadrul Uniunii Europene, „se apropie momentul adevărului” pentru candidatul propus la şefia Comisiei Europene, scrie La Libre Belgique. Astăzi, „Ministrul german Ursula von der Leyen ar urma să-și cunoască viitorul. Pentru a deveni prima femeie care deține președinția executivului Uniunii, ea trebuie să obțină sprijinul unei majorități absolute a deputaților în Parlamentul European, adică cel puțin 374 de voturi”. Un simplu calcul arată că sarcina actualei deținătoare a portofoliului Apărării în guvernul Angelei Merkel se anunță dificilă. „Până în prezent, doar grupul ei politic PPE (182 de deputați) i-a garantat sprijinul. S&D și Renew Europe, a doua și a treia familie politică din Parlament (cu 154 respectiv 108 deputați), au pus fiecare o serie de condiții pentru a vota în favoarea candidatei germane. Verzii/ALE, a patra forță din Parlament, cu 74 de deputați, au anunțat deja că nu vor vota pentru ea, criticând lipsa de propuneri concrete”. În acest context, scrie La Libre Belgique, Ursula von der Leyen „va trebui să-i convingă pe toți deputații de competența sa, trimiţând răspunsuri scrise precise la cererile formulate de anumite grupuri politice în schimbul sprijinului lor”. Potrivit Reuters, cu o zi înaintea votului, Ursula von der Leyen a anunţat că îşi va da demisia din funcţia de ministru al Apărării, indiferent de rezultatul pe care îl obţine în legislativul european.
Continuă şi negocierile privind desemnarea procurorului-şef european. Jean-François Bohnert, contracandidatul Laurei Codruţa Kovesi pentru funcţia de şef al Parchetului european, a anunţat că nu s-a retras din cursă, aşa cum se specula vineri. Potrivit Politico.eu, Bohnert a răspuns unor întrebări adresate telefonic în legătură cu informaţiile privind o posibilă retragere a sa, arătând că „este în continuare candidat la funcţia de procuror UE. Un purtător de cuvânt al misiunii diplomatice franceze din Uniunea Europeană a declarat că ‘În acest moment, nimic nu s-a schimbat’ „.
Ocupată să îşi numească liderii pentru propriile instituţii, Uniunea Europeană găseşte suficiente resurse pentru a se ocupa şi de dosarul nuclear iranian. Într-un articol intitulat „Diplomaţia europeană în căutarea unei strategii pentru Iran”, Le Figaro scrie că „Miniştrii afacerilor externe din Uniunea Europeană s-au întâlnit la Bruxelles pentru a încerca să definească rolul pe care l-ar putea juca Europa într-o strategie de dezescaladare între Iran şi Statele Unite”. „Sufocată de restabilirea sancţiunilor economice americane, Republica islamică a început să revină asupra unora din angajamentele sale” asumate în cadrul acordului din 2015 şi a anunţat că îşi intensifică treptat activităţile nucleare. Potrivit ministrului britanic al afacerilor externe, Jeremy Hunt, mai există încă o mică şansă să fie salvat acordul. Hunt a arătat că „I-ar mai trebui Iranului un an întreg să dezvolte o bombă atomică”. Franţa, Germania şi Regatul Unit au făcut apel, într-o declaraţie comună, la o dezescaladare a tensiunilor, mai aminteşte Le Figaro.
Turcia marchează trei ani de la tentativa de lovitură de stat din iulie 2016, ocazie cu care presa autohtonă se întreabă dacă au fost găsiţi principalii vinovaţi ai puciului eşuat. „Eminenţele cenuşii ale Mişcării Güleniste încă nu se cunosc”, titrează Milliyet şi scrie că la trei ani după evenimente, „s-au înregistrat progrese importante în lupta împotriva organizaţiei teroriste” conduse de fostul imam Fetullah Gülen, însă „nu se poate spune că pericolul a trecut complet”. „Încă nu sunt cunoscuţi nici güleniştii acoperiţi, nici eminenţele cenuşii ale grupării. Desigur, sunt numeroşi ‘imami’, ‘fraţi’ şi ‘surori’ căutaţi, prinşi sau fugiţi în străinătate, dar asta nu înseamnă că a fost descifrat creierul organizaţiei. Procentul güleniştilor a căror identitate a fost descoperită nu depăşeşte o treime, nici măcar în cadrul Forţelor Armate Turceşti, unde au
fost identificaţi cei mai mulţi pucişti. Adică există în continuare mii de gülenişti infiltraţi în cadrul armatei, dar care se ascund bine. Aceeaşi situaţie se întâlneşte în cadrul poliţiei, a magistraturii şi a altor instituţii publice”, comentează Milliyet.
Părăsind registrul politic şi zona Europei, presa internaţională îşi îndreaptă atenţia spre Asia şi reţine faptul că economia Chinei a înregistrat cel mai scăzut nivel de creştere din 1992. Cifrele scăzute vin pe fondul războiului comercial purtat de China şi SUA, care a afectat puternic exporturile Beijingului, notează Financial Times, dar observă că datorită consumului intern susţinut, autorităţile chineze au reuşit să evite o cădere mai abruptă. În pofida încurajărilor Beijingului, investiţiile au stagnat iar economia a crescut cu numai 6,2% în trimestrul doi al anului, faţă de 6,4% în perioada anterioară, remarcă şi The Wall Street Journal. „În ultimele luni, Beijingul a încurajat oraşele să cheltuiască mai mult şi a demarat o serie de măsuri pentru relaxarea creditării, însă economia a reacţionat încet. Analiştii susţin că autorităţile locale au reţineri în a demara noi proiecte de teama de a fi trase la răspundere de Partidul Comunist pentru că adună mai multe datorii”.
Florin Matei, Agenția de Presă RADOR
