Raporturile dintre Rusia şi Georgia au devenit din nou tensionate. Timp de două săptămâni continuă protestele anti-ruse în Tbilisi, capitala Georgiei. Motivul este un gest diplomatic inabil, dar totuşi nu foarte grav. Cu două săptămâni în urmă, o delegaţie rusă a efectuat o vizită în Georgia pentru a participa la o conferinţă internaţională care avea loc în sediul parlamentului georgian, iar conducătorul delegaţiei ruse s-a aşezat pe locul preşedintelui legislativului şi de pe acel loc a spus discursul în limba rusă. O parte semnificativă a populaţiei s-a considerat umilită de acest gest şi în mod spontan au început demonstraţii violente prin care s-a solicitat demisia preşedintelui parlamentului şi a ministrului de interne. Mai nou, se cere organizarea de alegeri anticipate. Gestul deputatului rus – Serghei Gavrilov – a provocat reacţii supradimensionate şi din cauza faptului că populaţia ţării caucaziene încă nu a uitat că ţara lor a pierdut regiunile Osetia de Sud şi Abhazia în anul 2008, după ce trupele ruseşti s-au alăturat forţelor politice secesioniste din acele teritorii.
Modul în care situaţia este tratată spune mult despre felul în care privesc liderii ruşi fostele republici sovietice. Preşedintele rus Vladimir Putin a ordonat suspendarea curselor aeriene între cele două ţări, agenţiilor de turism li s-a interzis vânzarea de excursii în Georgia, iar autoritatea rusă pentru protecţia consumatorilor a constatat dintr-o dată că vinurile produse în Georgia nu mai corespund standardelor ruseşti. Purtătorul de cuvânt al preşedintelui rus, Dmitri Peskov a anunţat că măsurile punitive rămân în vigoare atât timp cât Georgia nu renunţă la „ura faţă de ruşi”. Sancţiunile au fost adoptate în ciuda faptului că şi în prezent mai multe mii de cetăţeni ruşi îşi petrec concediile în Georgia şi aceştia nu s-au simțit insultaţi de către georgieni.
Spre deosebire de Georgia, există însă ţări care sunt deschise să accepte influenţa rusească. Dintre acestea fac parte cele mai sărace state din fosta URSS: Tadjikistan, Kârgâzstan. Acestea speră că în schimbul unei atitudini mai servile, vor primi ajutor economic de la Moscova. O situaţie specială o are Armenia, care are un conflict istoric cu Azerbaidjan, şi – nu fără speranţe – aşteaptă sprijin de la Rusia pentru a-și regla diferendele cu ţara vecină – spune expertul maghiar în politică rusă Sz. Bíró Zoltán, citat de portalul HVG.hu. Acesta a adăugat că atunci când în anul 2014 Rusia a ocupat peninsula Crimeea şi a oferit ajutor militar separatiştilor ruşi din estul Ucrainei, atunci imaginea Rusiei nu s-a deteriorat doar în ochii Occidentului, dar şi în faţa fostelor republici sovietice.
„Kazahstan mult timp a considerat că pentru securitatea ţării China reprezintă o ameninţare mai mare decât Rusia pe care o cunoşteau bine, însă mai nou sunt îngrijoraţi din cauza faptului că periodic apar politicieni ruşi care – mai voalat sau direct – manifestă pretenţii teritoriale pentru nordul Kazahstanului” – spunea expertul.
Şi Belarus face parte din acele ţări, care depind în mare măsură de Moscova. Motivul este că această ţară cumpără la un preţ avantajos ţiţeiul rus, pe care îl vinde ulterior către Occident, dar începând cu anul 2014 şi preşedintele Alexandr Lukaşenko este mai prudent faţă de Rusia. Legea privind situaţiile de urgenţă din Belarus a fost modificată recent în sensul că dacă în ţară apar „oamenii verzi politicoşi” – aşa sunt numiţi acolo soldaţii ruşi fără epoleţi şi semne distinctive ale armatei ruse care au ocupat Crimeea – atunci starea de urgenţă se declară automat. Totodată, în anul 2015 Belarus nu a fost de acord ca Rusia să creeze o bază aviatică în ţară. Totodată rolul Belarus-ului devine mai important, pentru că potrivit Constituţiei ruse Vladimir Putin în anul 2024 nu va mai putea candida pentru un nou mandat de preşedinte, şi există un plan conform căruia s-ar crea o confederaţie între Rusia şi Belarus, al cărei preşedinte ar putea să fie Putin. Lukaşenko însă este reticent faţă de acest plan care ar însemna practic desfiinţarea statalităţii Belarus-ului.
„Şi Republica Moldova este pe picior de plecare” – a afirmat expertul publicaţiei Political Capital, Rácz András. Acesta a spus că este important că nu socialiştii apropiaţi de Moscova guvernează în Chişinău, ci o coaliţie între socialişti şi fosta opoziţie pro-europeană. Pe de altă parte, Moldova nu mai depinde economic de Moscova, având în vedere că doar 10% din exportul acestei ţări merge către Rusia.
Székely Ervin, Rador
