Joi, 15 august, se împlinesc 27 de ani de la trecerea la Domnul a Andei Călugăreanu, actriţă şi interpretă de muzică uşoară şi folk.
Anda Călugăreanu, pe numele real Anca Miranda Călugăreanu, s-a născut la 24 octombrie 1946, la București, fiind de origine armeană, după mamă.
După divorţul părinţilor, a crescut alături de tatăl său, un ofiţer, care îi impusese o educaţie aspră şi o înscrisese la lecţii de balet.
A absolvit Liceul ”Dimitrie Cantemir” din București, fiind membră în trupa de teatru a liceului. Tot în perioada liceului, Anda Călugăreanu a început să cânte melodii în limba franceză, din repertoriul lui Adamo şi Aznavour.
Au urmat mai multe examene nereuşite de accedere la Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică IATC – pe motiv că era prea scundă – , până la admiterea ei, în anul 1984, ea fiind repartizată la clasa actorului Mihai Mălaimare.
În anul 1963, la doar 17 ani, se prezintă la o preselecție pentru un post de solistă la unul dintre ansamblurile Armatei, unde celebrul comedian Mircea Crișan îi remarcă talentul și vocea originală.
Peste ani, Mircea Crişan avea să rememoreze acea întâmplare, care a lansat practic cariera de succes a Andei: „La unul dintre cele trei ansambluri ale Armatei a avut loc o preselecţie pentru un post de solistă. Comandant peste echipele Armatei era un colonel Costoli. Omul nu a fost niciodată căpitan sau locotenent, ci era din ăia care a trecut de partea trupelor ruseşti şi a devenit erou. Aşa a ajuns din soldat direct colonel. Pentru că ştia să cănte la chitară, i s-a dat postul de conducere în unul dintre ansambluri. Acest post de solistă, de care, de fapt, trupa nu avea nevoie, a fost scos la concurs pentru fiica lui Costoli”. Anunţul de concurs fusese făcut public, prin urmare, pe lăngă fata lui Costoli s-au prezentat mai multe tinere aspirante la postul de solistă. Printre ele, şi Anca Călugăreanu. După probe, în comisia de concurs s-a spus că aleasă este domnişoara Costoli, iar Mircea Crişan a protestat vehement. „A fost una, Călugăreanu, fantastică, o căntăreaţă care s-a prezentat precum cele profesioniste, deşi are 17 ani”, le-a spus comedianul colegilor din comisie. „Pe fata lui Costoli o cunoşteam de mică şi ştiam căt talent are. Am insistat să se facă alegerea corectă. Pe Călugăreanu am considerat-o artistă egală cu mine, deşi era abia o debutantă. Aşa a fost angajată Anca Miranda Călugăreanu. Tot eu am insistat să-şi schimbe numele în Anda, pentru a evita cacofonia. De aceea mi-a spus mereu „naşule”, povestea Mircea Crişan.
Nu a rămas prea mult în ansamblul Armatei, acesta fiind desfinţat – din cauză că nu toate spectacolele şi, deci, şi încasările, ar fi fost declarate oficial -, însă a fost promovată în emisiunile Radiodifuziunii – unde a realizat şi numeroase înregistrări -, talentul său fiind imediat remarcat de public.
La început a cântat sub îndrumarea compozitoarei Camelia Dăscălescu, apoi a absolvit cursurile de Artă Dramatică ale Şcolii Populare de Artă din Bucureşti.
În februarie 1965, Anda Călugăreanu debutează la Televiziunea Română, în cadrul unui spectacol de varietăţi, în care artista a interpretat piese din repertoriul lui Salvatore Adamo, pe care a reuşit să-l imite foarte bine.
În acelaşi an, debutează discografic, cu un single ce a cuprins patru piese din repertoriul francez şi tot în 1965, a debutat şi în muzică, alături de formația ”Sincron”, condusă de Cornel Fugaru, pe scena Sălii Palatului din Bucureşti.
Remarcabilul ei talent i-a adus şi invitaţii în emisiuni de televiziune realizate de Alexandru Bocăneț, Valeriu Lazarov și Tudor Vornicu.
La 22 mai 1966, Anda apare în celebrul show TV “Omul şi camera”, realizat de Valeriu Lazarov şi premiat la Festivalul Internaţional al Filmelor de Televiziune de la Montreux, Elveţia.
Aici a format, alături de actorii Dan Tufaru și Florian Pittiș, un trio muzical de excepţie, care a însufleţit programele de divertisment TV realizate de Alexandru Bocăneț, şi tot aici a realizat cuplete de neutat alături de inegalabilul Toma Caragiu, sau duete de calitate alături de actorul Horaţiu Mălăele.
În anul 1966 cunoaşte consacrarea, după participarea la Festivalul Naţional de Muzică Uşoară “Mamaia”, unde a interpretat patru piese, cu mare priză la public – “Adio” de Nicolae Kirculescu, “Inimă, inimă” de Laurenţiu Profeta, “Nu te supăra” de Paul Ghentzer şi “Păi vezi cum eşti” de Emanoil Ionescu – şi unde a primit Menţiune pentru Interpretare.
La 7 mai 1967 a participat la prima ediţie a Concertul de prime audiţii cu premii al Radioteleviziunii, unde a interpretat piesa “Cântecul nostru e-un cântec fermecat”, de Ludovic Diţi, în duet cu Mihai Dumbravă.
În anul 1968, datorită popularităţii sale, Anda Călugăreanu, alături de Luminiţa Dobrescu şi Mihaela Mihai, reprezintă România, în cadrul celei de-a II-a ediţii a Festivalului Internaţional Cerbul de Aur de la Braşov, unde este distinsă cu Menţiune.
Tot în anul 1968, obţine Premiul I la Festivalul prieteniei de la Berlin, locul I la Festivalul Polbit de la Budapesta, şi Prmiul III la Festivalul mondial al tineretului şi studenţilor de la Sofia.
La 22 decembrie 1970, în cadrul “Concursul Naţional de Creaţie de Muzică Uşoară – Bucureşti ’70” – cunoscut şi sub numele de Concursul Comitetului de Stat pentru Cultură şi Artă – Bucureşti 1970 – artista a fost distinsă cu Premiul Discului de muzică uşoară românească pe anul 1969, pentru albumul “Anda Călugăreanu” apărut la Electrecord.
În perioada 7 – 12 iulie 1972, Anda Călugăreanu, alături de Dida Drăgan şi Marina Voica alcătuiesc echipa României ce ne-a reprezentat în cadrul celei de-a XIV-a ediţii a Festivalului Internaţional al Cântecului de la Knokke.
La Festivalul Mamaia ’72 a obţinut premiul de popularitate pentru piesa “Ce tânăr eşti”, muzica Radu Şerban, text Aurel Storin, Premiul II pentru melodia “În rândul patru”, muzica Temistocle Popa, text Mircea Block, a obţinut o menţiune specială pentru Interpretare şi a susţinut un recital.
La următoarea ediţie, „Mamaia ’73”, a obţinut Premiul Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor pentru melodia “Tinerii”, muzica Marius Ţeicu, pe versuri de Angel Grigoriu şi Romeo Iorgulescu.
După anul 1973, a abordat şi piese din repertoriul muzicii folk, o pasiune aparte a artistei, şi a participat la spectacole de muzică şi poezie, inclusiv la spectacolele Cenaclului „Flacăra”, colaborând îndeaproape cu Florian Pittiș, Dan Andrei Aldea şi Mircea Vintilă.
A participat la numeroase turnee în țară și peste hotare – Bulgaria, Germania de Est, Germania de Vest, Israel, fosta Iugoslavie, Polonia, Rusia, Ungaria, etc. – şi s-a remarcat şi în activitatea componistică, punând pe muzică versurile unor poeți consacrați.
Anda Călugăreanu a dat glas, în stilul ei unic, unor piese remarcabile precum ”N-am noroc” şi „Cheamă-mă” – compozitor Ion Cristinoiu, „Nu te supăra” şi „Cu viaţa nu glumi” – Radu Şerban, „Portocala” – Marius Ţeicu, „Nu te-nţeleg” – Vasile V. Vasilache, „Micul prinţ” – Nicu Alifantis, “Acuarela” – Fromi Moreno, “În rândul patru” – Temistocle Popa, “Mi-a ieşit în cale un băiat” – Gelu Solomonescu, “Poveste de iarnă” – Camelia Dăscălescu, “Revino” – Cornel Fugaru, sau cele interpretate la Cenaclul „Flacăra” – „Tăcut”, „Seara” şi „Bocet” – pe versuri de Adrian Păunescu, „Noi nu” – versuri Nicolae Labiş sau „De bine, de rău” – versuri Ion Nicolescu.
Anda Călugăreanu s-a remarcat pe scena Teatrului Mic din Bucureşti, fiind distribuită, în anul 1977 în musicalul „Meșterul Manole”, a apărut în anii ’80 în mai multe spectacole de muzică și poezie, alături de Leopoldina Bălănuță și de Mitică Popescu, iar în anul 1984 s-a aflat, alături de Mitică Popescu, în distribuţia unui alt musical, intitulat chiar „Mitică Popescu”, semnat de Nicu Alifantis, după piesa cu același nume de Camil Petrescu. În anul 1981, Anda Călugăreanu s-a aflat pe scena de la “Nottara”, în piesa “De ce dormi, iubito ?”, unde l-a avut partener pe Horaţiu Mălăele, iar la Teatrul Naţional “I.L. Caragiale”, a jucat în „Clovnii”, regia Mihai Mălaimare – 1988 şi în „Mantaua”, de Gogol, regia Mihai Mălaimare – în 1989.
Ea s-a aflat şi pe scena Teatrul Ţăndărică în „Prinţesa şi ecoul” – 1975, „Râsul unei nopţi de vară” – în 1976 şi în „Jocuri de poeţi, jocuri de copii” – în 1980, dar şi la Teatrul Ion Creangă, în „Extemporal la varietăţi”, regia Cornel Todea – în 1987.
La Radio, pe lângă popularele apariţii de la emisiunile pentru copii şi celebra emisiune “Ora veselă”, Anda Călugăreanu a jucat în piese de teatru radiofonic – „Cheile de aur”, de Eugenia Zaimu – în 1984, „Gâlcevile din Ghioggia”, de Carlo Goldoni – în 1986 şi „Cheia succesului”, musical de Edmond Deda, după “Titanic vals” de Teodor Muşatescu – în 1988.
Şi-a împrumutat vocea personajului Oache din filmul „Maria Mirabela” – 1981 – şi „Maria Mirabela în Tranzistoria” – 1989, ambele regizate de Ion Popescu-Gopo dar şi în Rămăşagul” – în 1985 – şi în “Uimitoarele aventuri ale muşchetarilor” – 1988. A fost distribuită, de asemenea, în filme precum „Bietul Ioanide” (1979), „Stop-cadru la masă” (1980) şi „O zi la București” (1986).
După anul 1985, a mai apărut în emisiuni de divertisment TV memorabile, alături de artişti precum Dem Rădulescu, Horaţiu Mălăele sau Mitică Popescu.
În anul 1987, Casa de discuri ”Electrecord” a produs LP-ul intitulat „Anda”, pe muzica lui Nicu Alifantis şi în aranjamentul orchestral al lui Doru Căplescu.
A fost căsătorită de două ori, prima dată cu actorul Dan Tufaru, având împreună cu acesta o fiică, Ioana (născută în 1977), apoi s-a recăsătorit, în anul 1986, cu Alexandru Medeleanu, la acea vreme economist la Magazinul Victoria.
În perioada 1990 – 1992, Anda Călugăreanu a prezentat emisiunea matinală TV pentru copii ”Club Anda”, la TVR 1, alături de păpuşa Omidé, iar în anul 1991 a realizat turnee în Canada și în SUA.
În ultimii ani de viaţă a fost profesoară de actorie şi avea în proiect imprimarea de discuri speciale cu muzică pentru copii, a unui disc cu muzică uşoară dar şi alte planuri pentru emisiuni TV.
Ultima înregistrare la radio a Andei Călugăreanu, la „Unda veselă”, a fost în februarie 1992, în „Fericirea de a fi cal”, de Cornel Sofronie, redactor Silvia Cusursuz, regia artistică Ion Vova.
În martie 1992, după un turneu de zece zile în Israel, alături de Stela Popescu şi Alexandru Arşinel, începe să se simtă rău, iar după mai multe analize i se descoperă probleme grave la plămâni. Artista a efectuat tratamente în Grecia şi la Bucureşti, dar, din păcate, medicina s-a dovedit neputincioasă.
Anda Călugăreanu a trecut la cele veşnice, la 15 august 1992, la doar 45 de ani, fiind înmormântată la Cimitirul Bellu.
Actorul şi regizorul Horaţiu Mălăele rememorează clipele trăite în compania Andei: „Am cunoscut-o de pe vremea studenţiei, cănd ea era cine era, iar eu, Horaţiu Mălăele, un nimeni. Eram uimit de performanţa ei şi de cea a lui Dan Tufaru şi a lui Florian Pittiş. S-a intămplat să ne întălnim în anturajul lui Toma Caragiu. Cu Anduţa am legat o prietenie de nedesfăcut.”
La rândul său, scriitorul Dinu Săraru afirmă despre artistă: „A fost într-adevăr un copil-minune în muzică şi în teatru, nu însă din stirpea celor de azi, care pier prematur, pănă la apusul soarelui, ca fluturii de varză toamna. Ea a fost şi a rămas în ochii noştri aidoma acelui buchet parfumat de lăcrămioare, care ne lasă să credem că primăvara e singurul anotimp de pe pămănt”.
Nicu Alifantis, cu care Anda Călugăreanu a acolaborat în mai multe proiecte artistice, spunea la rândul său: „Pentru oricare dintre noi, fie că am cunoscut-o sau nu, Anda a fost o mare artistă. Cred că toţi suntem convinşi că s-a grăbit plecând dintre noi. Cine ştie câte minuni ar mai fi putut înfăptui în teatru, în film şi în muzică ! Cât talent. Ce stea avea deasupra capului ei !”.
