Mihai Romniceanu, avocat cu studii la Paris, membru în Comitetul Executiv al PNL, era în 1946 unul dintre cei doi miniştri de stat fără portofoliu (împreună cu Emil Haţieganu, de la PNŢ) numiţi pentru a linişti puterile Occidentale că executivul condus de Petru Groza nu este un guvern comunist. Era însă nedorit şi neluat în seamă de comunişti, ba chiar în campania electorală, pe când era candidat de Covurlui, a fost agresat. Iată ce povesteşte fostul lui şef de cabinet şi secretar, Nicolae Magherescu, economist şi jurist, absolvent al Facultăţii de Drept din Iaşi (1941), omul care a fost alături de el până în martie 1947:
„L-am însoţit în permanenţă pe ministrul Mihai Romniceanu în toate şedinţele de guvern, iar la 19 noimebrie, timp de o lună, am stat în judeţul Galaţi unde el era şi preşedintele organizaţiei de partid al judeţului Covurlui [azi Galaţi]. Nu vă pot descrie ce întâmplări am văzut, ce bătăi, mult mai rele decât în ziua de astăzi! […] Totul se făcea numai pe bază de forţă, de violenţă. Veneau asemnea aşa-zişi comunişti din Galaţi cu maşini prin toate satele, cu teroarea în care îi ameninţau pe oameni că dacă vor vota cu PNL îi vor scoate din casă afară, le vor luat tot. A fost ceva ce nu vă pot spune!
Ţin minte că eram cu ministrul în maşină, într-o comună – numele, dacă mi-l amintesc bine – poate la Şiviţa, în care un coleg de-al nostru pe nume Costică Timofte a îndrăznit să spună ceva în faţa unor oameni care ne-au oprit pe loc din maşină şi l-au pălmuit în faţa ministrului. Pur şi simplu l-au pălmuit! Că ştiau că este liberal din tată în fiu… Era ceva ce nu se poate spune!
Am stat şi la Galaţi înainte de alegeri, cam vreo săptămână de zile, acolo era preşedintele Tineretului din Galaţi, Bogdan Mărăscu, un băiat foarte serios şi cu mult curaj. Şi ne-am dat seama că nu se putea lupta în condiţiuni corecte cu aceşti oameni.
Când am fost la vot, voturile noaste – eram din Bucureşti, care ne-am depus votul acolo – s-au pierdut!.. A fost din partea Partidului Comunist, atunci, la Galaţi, a candidat Miron Constantinescu, iar pe listele de la Cameră ţin minte că era pus şi judecătorul Solomon, Barbu Solomon… Cu toate aceste represiuni care au avut loc şi în comunele din Galaţi, să ştiţi că ministrul Mihai Romniceanu a ieşit pe liste la Cameră. Din tot Partidul Naţional Liberal care era pe timpul acela, nu s-au ales la Cameră decât trei deputaţi: era Costică Pillat de la Botoşani, era Ion Pleşa de la Dolj şi Mihai Romniceanu de la Covurlui. Atâta au fost!.. Iar la ţărănişti ţin minte că au fost cam 30. În orice caz, dacă alegerile erau libere pe timpul acela, după calculele care s-au făcut, primii, cu voturile cele mai multe, au fost Partidul Naţional Ţărănesc, cu vreo 60 şi ceva la sută, iar Partidul Naţional Liberal cam cu vreo 30 şi ceva. Înseamnă că Partidul Comunist nu a luat nici 10% din voturi!
Vreau să vă spun că istoricul Baciu care trăit în Statele Unite ale Americii a scos o carte în care a scris la un moment dat că, venind spre Bucureşti, cei trei miniştri, Harriman, Clark Kerr şi cu Vîşinski, ambasadorul Statelor Unite l-a întrebat pe Vîşinski: <Domnule Vîşinski, spuneţi-mi, vă rog, dacă acuma s-ar face alegeri libere în România, ce şanse ar avea Partidul Comunist?” Şi Vîşinski, foarte cinstit sau poate cinic, nu pot să-mi dau seama, a spus că dacă în momentul de faţă s-ar face alegeri libere în România, comuniştii ar ieşi cu 10%, iar ceilalţi cu restul, dar, a adăugat, cum alegerile în România nu o să fie libere, comuniştii o să iasă cu 90%, iar ceilalţi cu 10%. Exact aşa s-a întâmplat!”
[Interviu de Mariana Conovici. 1996]
