Summitul G7 ţine capul de afiş al presei internaţionale. În centrul discuţiilor reuniunii de la Biarritz s-au aflat acordul nuclear iranian şi situaţia din Amazon, rezumă Le Monde. Ca o reflectare a importanţei acordate problemei nucleare iraniene, reuniunea a fost marcată de vizita neaşteptată a ministrului de externe al republicii islamice, scrie The Guardian, cu menţiunea că preşedintele Macron „a vorbit despre un plan de destindere a tensiunilor din Golf prin ridicarea parţială a embargoului petrolier impus de SUA Iranului, în schimbul revenirii Teheranului la respectarea deplină a acordului nuclear convenit în 2015 care îi restricţionează programul în domeniul energiei nucleare”. „Sosirea ministrului de externe iranian la Biarritz a ilustrat simbolic cât de izolată a ajuns să fie administraţia Trump în poziţia manifestată faţă de Iran”, remarcă Washington Post. Pe o altă temă cu mare miză, New York Times evidenţiază că „la summit, preşedintele Trump a spus că s-ar putea răzgândi în privinţa ameninţărilor adresate Chinei”. Wall Street Journal precizează însă că administraţia americană a dat ulterior o interpretare complet diferită comentariilor liderului de la Casa Albă care „păreau a indica o umbră de regret privind escaladarea tensiunilor comerciale”. De fapt, „Trump regretă că nu a fost mai drastic faţă de China”, consemnează Financial Times. Ziarele britanice îşi concentrează atenţia asupra discuţiilor care au vizat apropiata ieşire a Regatului Unit din Uniunea Europeană. Sub titlul „Donald Trump vrea să încheie un acord ‘în curs de un an'”, The Telegraph informează că preşedintele american a declarat că Boris Johnson este „omul potrivit” pentru a înfăptui Brexitul, descriind Uniunea Europeană ca pe o „‘ancoră’ în jurul gleznelor Marii Britanii”. The Guardian îl citează pe Boris Johnson, care spune că Regatul Unit va refuza să plătească 39 de miliarde de lire sterline din factura de divorţ în cazul unei ieşiri fără acord. Iar Financial Times conchide că „Marea Britanie devine un pion pe tabla de şah a lui Trump”, iar „relaţiile americano-britanice creează un risc serios şi iminent pentru Uniunea Europeană”. În ceea ce priveşte situaţia critică în care au ajuns pădurile tropicale din America de Sud, „ţările G7 sunt de acord să ‘ajute cât mai rapid posibil ţările care sunt lovite’ de incendiile care s-au înmulţit în ultimele zile în pădurea amazoniană”, scrie Le Soir. The Guardian atenţionează că deşi „pădurea tropicală poate părea un loc îndepărtat, ea este inima planetei” întrucât acum când trecem „printr-un colaps al climei, nu există vreun alt loc mai important”. Cu un apel la oprirea politicii distructive a preşedintelui Braziliei, Jair Bolsonaro, de defrişări masive, ziarul britanic observă că „cel mai bun şi mai important lucru care se petrece astăzi în Brazilia şi Amazon este faptul că periferia cere să devină centrul”. Iar din Brazilia, publicaţia Folha apreciază că „criza din Amazonia va stabili poziţia Braziliei pe scena globală”.
Ca o concluzie, Liberation punctează că la summitul G7, Trump s-a comportat precum „elefantul în magazinul de porţelanuri”. În plus, „viitorul summit al G7 va avea loc în Statele Unite, permiţând administraţiei Trump să decidă asupra agendei în funcţie de priorităţile proprii. Şi punându-l pe Donald Trump în centrul jocului, cu numai câteva luni înaintea alegerilor prezidenţiale”, notează Liberation.
O altă temă de mare actualitate rămâne situaţia din Hong Kong, unde „pentru prima dată poliţia foloseşte tunuri cu apă împotriva manifestanţilor”, după cum relatează Le Monde, apreciind că este vorba de „un semn al escaladării acestei crize care durează de peste trei luni”. Într-o analiză intitulată „Regimurile care acumulează minciună după minciună vor sfârşi întotdeauna prin a cădea”, Sunday Times face o paralelă între Partidul Comunist Chinez care „pare impenetrabil” şi Uniunea Sovietică a anilor 1980. Cu concluzia că deşi „regimurile totalitare pot cumula un imens arsenal împotriva criticilor lor, ele sunt inerent şubrede deoarece frica este un liant social neadecvat. Este greu de aplicat în straturi egale, corodează tot ce atinge şi se uzează cu timpul”, după cum s-a văzut la prăbuşirea Uniunii Sovietice, cu 30 de ani în urmă.
La 80 de ani de la semnarea pactului Molotov-Ribbentrop, The Guardian se întreabă „de ce încearcă Moscova să justifice pactul nazist”. Menţionând că „guvernele Estoniei, Letoniei, Lituaniei, Poloniei şi României au dat publicităţii o declaraţie în care afirmă că pactul ‘a condamnat jumătate din Europa la decenii de mizerie'”, cotidianul britanic scrie că „Putin afirmă că anexarea statelor baltice, agresiunea asupra Poloniei, agresiunea asupra României, asupra Finlandei, toate acestea nu au fost mare lucru, (doar) o parte firească a istoriei”, după cum atenţionează directorul Institutului polonez de afaceri internaţionale. Iar despre România, Washington Post relatează că „premierul român a obţinut încuviinţarea partidului pentru a candida la prezidenţiale”.
(Adriana Buzoianu, RADOR)
