Calendarul ortodox şi cele catolice marchează, la 29 august, Tăierea capului Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul, ultima mare sărbătoare din anul bisericesc.
Capul Sfântului Ioan a fost, de-a lungul istoriei, de trei ori pierdut şi de trei ori aflat. Prima şi a doua aflare a capului sunt marcate pe 24 februarie, iar a treia aflare a capului este prăznuită pe 25 mai.
De fapt, dintre toţi sfinţii întâlniţi în calendarul creştin ortodox, Sfântului Ioan Botezătorul îi sunt dedicate cele mai multe zile de prăznuire: alături de cele două deja menţionate, avem Naşterea – 24 iunie, Tăierea capului – 29 august şi Soborul Sfântului Ioan Botezătorul – 7 ianuarie, precum şi Zămislirea – 23 septembrie.
Mai mult, extrem de interesant este faptul că Sfântul Ioan Botezătorul nu este cinstit doar de confesiunile creştine, ci şi de unele grupări gnostice (mandeeni, nazorei), unionişti şi de musulmani, cei din urmă deţinând moaşte ale sfântului pe care le păstrează în moschei.
Sfântul Ioan Botezatorul s-a născut în cetatea Orini, în familia preotului Zaharia. Mama sa, Elisabeta, era descendenta seminţiei lui Aaron.
Naşterea proorocului Ioan s-a petrecut cu şase luni înaintea naşterii lui Iisus, iar vestea a fost adusă de îngerul Gavriil lui Zaharia, în timp ce acesta slujea la templu.
Ioan s-a retras în pustiu, unde a dus o viaţă de aspre nevoinţe, până când i s-a poruncit să înceapă să predice. Ioan a avut rolul de a pregăti poporul pentru venirea lui Hristos, dar şi pe acela de a-L descoperi lumii ca Mesia şi Fiul lui Dumnezeu.
Pe când se afla întemniţat în castelul de la Maherus, Ioan îl mustrase pe Irod pentru traiul lui nelegiuit cu Irodiada, care era soţia fratelui său.
La un ospăţ prilejuit de sărbătorirea zilei de naştere, Irod a tăiat capul Sfântului Ioan Botezătorul, la cererea Irodiadei, după ce Salomeea, fiica ei, care dansase şi plăcuse oaspeţilor şi îndeosebi lui Irod, a cerut capul Botezătorului ca recompensă.
Sfânta Ioana, femeia dregătorului lui Irod, este cea care a îngropat capul sfântului la Ierusalim, pe muntele Eleonului, într-un vas de lut.
După ceva vreme, un proprietar bogat s-a făcut monah, luându-şi numele de Inochenţie şi a sălăşluit chiar la locul unde se afla îngropat capul Botezătorului. În momentul în care a dorit să zidească o chilie şi o bisericuţă, el a săpat adânc şi a descoperit vasul cu capul lui Ioan Botezătorul. Apoi, aflat în pragul morţii, Inochenţie îl ascunde din nou în pamânt, în acelaşi loc.
În vremea Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena, Sfântul Ioan Botezătorul s-a arătat unor calugări cărora le-a poruncit să dezgroape cinstitul său cap, fiind cea dintâi aflare a sfântului cap.
Racla va ajunge apoi în grija lui Eustaţiu, un monah arian, care locuia într-o peşteră, care înainte de a fi trimis în exil îngroapă, la rândul său, capul Sfântului Ioan Botezătorul.
Apoi peştera va fi locuită de monahi credincioşi, care vor ridica în apropierea ei o mănăstire.
În anul 452, arhimandritul Marcel, stareţul acelei mănăstiri, a aflat în chip minunat capul sfântului, prilejuind a doua aflare a cinstitului cap al Botezătorului.
În timpul luptei împotriva sfintelor icoane, capul Sfântului Ioan a fost îngropat la Comane, de unde a fost adus la Constantinopol, de către Sfântul Ignatie, în anul 860, în vremea împăratului Mihail, aceasta fiind a treia şi ultima aflare a cinstitului cap.
În zilele noastre se afirmă că locul în care este păstrat capul Sfântului Ioan Botezătorul, este Moscheea Umayyad sau Marea Moschee din Damasc, una dintre cele mai mari şi mai vechi moschei din întreaga lume, considerată al patrulea loc sfânt al Islamului. Lăcaşul de cult este unic prin faptul că musulmani şi creştini se roagă împreună invocând ajutorul Sfântului Ioan Botezătorul.
Teologii pun Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul, alături de Schimbarea la Faţă a Domnului şi de Adormirea Maicii Domnului. Astfel Schimbarea la Faţă semnifică chipul pe care îl va avea omul unit cu Hristos, Adormirea Maicii Domnului semnifică mutarea celei care L-a purtat pe Hristos, cu întruparea ei, la ceruri, iar Tăierea Capului Sf. Ioan Botezătorul semnifică faptul că toţi cei care au preaslăvit pocăinţa vestită de Sfântul Ioan Botezătorul vor ajunge în rai.
De ziua Tăierii capului Sfântului Ioan Botezătorul se ţine post, pe de-o parte pentru a nu ne asmăna cu Irod, care din cauza ospăţului fără măsură, a cerut ca Salomeea să-i danseze şi drept răsplată i-a oferit capul Sfântului Ioan Botezătorul, iar pe de altă parte, pentru a ne asemăna cu viaţa şi obiceiurile înfrânate ale lui Ioan.
Legat de tradiţii şi superstiţii în această zi, care e numită popular şi Sfântul Ioan Cap Tăiat, pe vremuri se obişnuia să se ţină post până la Înălţarea Sfintei Cruci (14 septembrie) cu rolul de a-i curăţi pe cei cu păcate grave.
În această zi exista credinţa că nu trebuie să se folosească cuţitul, totul se rupea cu mâna, şi, de asemenea exista obiceiul de a nu mânca fructe şi legume cu formă rotundă.
Totodată, din ajunul sărbătorii şi în ziua praznicului nu se mănâncă preparate din varză, deoarece Sfântului Ioan i s-a tăiat capul pe varză, de şapte ori, şi iar a înviat.
Se mai spune că nu se mănâncă nici fructe de culoare roşie şi nu se bea vin roşu, alimente care amintesc de sângele vărsat în timpul decapitării Proorocului Ioan.
Pentru sporul familiei şi pentru alungarea bolilor, în familiile în care au murit rude, în condiţii suspecte sau de moarte năpraznică, se respectă momentele de reculegere şi se împart pachete cu struguri, pâine şi apă.
În unele zone se mai păstrază, pentru menţinerea sănătăţii, o datină străveche, anume că cei care postesc, consumă în această zi doar turtă preparată din grâu sau din mălai.
