Când discutai cu Nicolae Ceaușescu “îţi venea ori să-l arunci pe geam, ori să te arunci tu pe geam.” Aşa caracteriza jurnalista Elena Gugian poziția lui Ceaușescu la tratativele pentru unificarea Partidului Social Democrat cu Partidul Comunist Român, în 1948. Era rigid, fară flexibilitate, ancorat în niste șabloane marxist – leniniste. Era un comunist dogmatic. Fără școală, fără experiență politică, fără cultură, Nicolae Ceaușescu a fost creația Partidului Comunist Român. Crescut sub protecția liderului Gheorghe Gheorghiu Dej, Nicolae Ceaușescu a urcat rapid treptele puterii, ajungând ca la începutul anilor ’60 să ocupe funcția de secretar cu probleme organizatorice – adică locul 2 în ierarhia Partidului Muncitoresc Român. Moartea liderului Gheorghe Gheorgiu Dej i-a dat ocazia, ca prin aranjamente de culise, să ajungă în fruntea Partidului Muncitoresc Român. Ambițios, în doar câțiva ani a reușit să strângă în mâinile sale întreaga putere, ajungând să dețină simultan funcțiile de secretar general al Partidului Comunist Român, de preşedinte al Consiliului de Stat și de preşedinte al Republicii. Odată ajuns în fruntea țării, Nicolae Ceaușescu s-a înconjurat de oameni fideli lui, care nu au îndrăznit să-l contrazică. Avea o părere foarte bună despre el, era convins că le știe pe toate. Refuza sfaturile, chiar dacă veneau din partea unor specialisti: “Ce, mă înveți tu ce este știința?” – i-a strigat unui economist cu experiență, Alexandru Bârlădeanu, când acesta i-a propus unele schimbări în Consiliul Național al Cercetării Ștințifice. Era autoritar, era dur cu subalternii, îi disprețuia pe intelectuali. De altfel, intelectualii din partid nu s-au bucurat de ascensiunea lui Ceaușescu. Cunoscându-l, le-a fost teamă că lucrurile se vor înrăutăți: ,,A existat un Stalin mare. Doamne, fereşte România de un Stalin mic!” a spus tânărul diplomat Sergiu Celac când a aflat de ascensiunea lui Ceaușescu în fruntea PCR în 1965. Ca și “marele Stalin” noul conducător nu avea încredere în nimeni. Pentru a evita formarea unor relații locale, demnitarii statului și activiștii de toate gradele au fost schimbați periodic (“rotirea cadrelor”) în funcție de bunul plac al secretarului general.
Din punct de vedere economic, Nicolae Ceaușescu a impus un ritm de industrializare accelerat, a pus accent pe industria grea, neglijând industria bunurilor de consum, ceea ce a afectat nivelul de trai al populației. Regimul Ceaușescu a beneficiat și de unele împrumuturi externe pentru finanțarea programelor sale economice. Ceaușescu a dispus achitarea rapidă a datoriilor externe, fără a mai lua noi credite. În acest scop, o mare parte a producției agricole și industriale a țării a luat calea exportului, privând astfel populația până și de cele mai elementare alimente și bunuri de consum. Începând cu anii 1986-1987, s-a introdus raționalizarea produselor de bază, iar benzina și alimente ca pâinea, uleiul, zahărul, făina, orezul au început să fie distribuite pe bonuri sau cartele.
Din cauza proiectelor sale economice, nivelul de trai al populației a scăzut continuu. Populația a fost din ce în ce mai nemulțumită. În vara anului 1977 a avut loc greva minerilor din Valea Jiului. În anul 1984 a eșuat o tentativă de lovitură de stat pusă la cale de trei generali. La sfârșitul anului 1987 a avut loc un nou protest, de data aceasta al muncitorilor de la uzine brașovene. Unii intelectuali (Doina Cornea, Gabriel Andreescu, Dorin Tudoran, Dan Petrescu, Radu Filipescu) au protestat și ei în anii ’80 față de abuzurile regimului totalitar. Nemulțumirea s-a manifestat și în rândul unor vechi comuniști. Astfel, în martie 1989, șase vechi membri marcanți ai Partidului Comunist – Gheorghe Apostol, Alexandru Bârlădeanu Silviu Brucan, Corneliu Mănescu, Constantin Pârvulescu și Grigore Răceanu – i-au trimis lui Ceaușescu o scrisoare deschisă („scrisoarea celor șase”), în care îi imputau faptul că exercita o dominație absolută asupra partidului. Lipsit de suport popular, de sprijinul veteranilor PCR, regimul Ceausescu s-a prăbușit în decembrie 1989.
Începând cu data de 2 septembrie, Rador vă propune 20 episoade cu fragmente din amintirile unor colaboratori care l-au cunoscut pe Nicolae Ceaușescu: Apostol Gheorghe (membru al Biroului Politic şi preşedinte al sindicatelor), Bârlădeanu Alexandru (membru al Biroului Politic şi preşedinte al C.S.P.), Bârlea Ștefan (profesor universitar, presedinte al C.S.P.), Bucheru Ion (jurnalist), Burtică Cornel (diplomat, membru al Consiliului Politic Executiv al PCR), Celac Sergiu (diplomat), Fazekaș Ianoș (viceprim – ministru).
În decembrie 2019 vom marca 30 de ani de la căderea controversatului dictator.
