Deşi în urma izbucnirii crizei guvernamentale din România, odată cu ieşirea ALDE coaliţia guvernamentală social-democrată şi-a pierdut majoritatea parlamentară, premierul Viorica Dăncilă se poartă ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic şi anunţă că PSD va continua guvernarea şi singură. În acest spirit deja aruncă în opinia publică numele unor viitori miniştri executivi, nu le menţionez, de ce aş face-o pentru un timp atât de scurt.
Practic, guvernul PSD-ALDE a căzut deja în clipa anunţării rezultatelor de la alegerile europarlamentare din 26 mai. Din punct de vedere procentual încă nu, dar susţinerea de 22,5% lasă să se întrevadă un eşec apropiat. Mai ales că a doua zi s-a adeverit scenariul conspirativ: cunoscând rezultatele alegerilor, justiţia “independentă” a luat sentinţa, de altfel singura normală în opinia majorităţii, de a-l pune definitiv după gratii pe preşedintele PSD, marele păpuşar Liviu Dragnea. Un amănunt deloc neglijabil: după mai multe amânări judecata a fost fixată pentru dimineaţa zilei de după alegeri. Fie ca mai întâi să decidă poporul, au tradus imediat analiştii, şi poate că nici nu au exagerat prea mult. Guvernul nu a fost marcat direct, deoarece mai exista o vreme punctul de sprijin reprezentat de ALDE.
Deşi mai existau două argumente în favoarea menţinerii Cabinetului Dăncilă, noul număr de magie nu a prevestit o viaţă lungă. Unul din argumente a fost pregătirea pentru alegerile prezidenţiale din 10 noiembrie care va consuma toată energia, deoarece rezultatul va determina fundamental evoluţia ulterioară a constelaţiei din politica internă. Celălalt argument se referă la ideea că deocamdată niciun partid aflat în opoziţie nu doreşte să care în spinare sacul cu datorii devenit foarte greu în decursul anilor. O eventuală provocare imediată ar găsi partidele cu totul nepregătite.
Cu toate acestea copacul pare să se clatine. Preşedintele ALDE, Călin Popescu Tăriceanu, a somat-o în urmă cu două săptămâni pe Viorica Dăncilă să reînnoiască atât compoziţia cât şi programul Cabinetului, însă şeful guvernului a respins ultimatumul. S-a gândit probabil, împreună cu mulţi alţii, că ar fi suficiente doar câteva tighele recusute, dar s-a înşelat: fostul prim ministru a apreciat atât de periculos tangajul de pe punte, încât a optat în locul avantajelor de moment pentru părăsirea navei în curs de scufundare. Adevăratele motive ale îndreptării celor din ALDE – deşi direcţia nu este chiar clară în viaţa politică română scutită de ideologiile clasice – trebuie căutate de asemenea în alegerile prezidenţiale. Tensiunea din coaliţia guvernamentală a apărut după ce PSD a anunţat că nu a fost dispus să-l accepte drept candidat pe Tăriceanu, mult mai popular în sondajele de opinie faţă de Dăncilă, lansând un candidat propriu la preşedinţie în persoana premierului care a moştenit şi funcţia de preşedinte al PSD. Liderul ALDE dezminte fireşte această idee şi a anunţat demonstrând principialitatea deciziei partidului său că işi retrage candidatura şi încheie o alianţă electorală cu partidul Pro Romania al lui Victor Ponta, susţinându-l în calitate de candidat independent pe actorul Mircea Diaconu, fost europarlamentar.
Citând din declaraţia de presă a Vioricăi Dăncilă, pentru PSD este şi în continuare “foarte important ce se întâmplă cu România şi dincolo de deciziile şi interesele politice partidului îi revine responsabilitatea de a garanta stabilitatea ţării. În condiţiile actuale social-democraţii care mai dispun de 45% din mandate încearcă să guverneze cu o formaţiune minoritară, în timp ce PNL, câştigătorul alegerilor europarlamentare care îl susţine pe preşedintele Klaus Iohannis urgentează organizarea de alegeri anticipate. PNL a anunţat deja că este gata să înainteze o moţiune de cenzură dacă vede o şansă reală pentru alcătuirea majorităţii necesare pentru răsturnarea guvernului. Pentru răsturnarea Cabinetului Dăncilă este nevoie de solidaritatea tuturor partidelor din opoziţie, astfel va putea creşte şi rolul UDMR după evenimentele din valea Uzului. Preşedintele Hunor Kelemen s-a şi grăbit să evoce în faţa opiniei publice că UDMR îşî retrăsese mai devreme sprijinul parlamentar acordat guvernului şi a sprijinit moţiunea de cenzură a opoziţiei înaintate în primăvară. UDMR nu va face parte dintr-un guvern minoritar şi nici nu-l susţine, a precizat Kelemen. Şi ar susţine o nouă moţiune de cenzură doar în cazul în care iniţiatorul, PNL, ar fi capabil să prezinte o majoritate parlamentară de încredere şi un program de guvernare realizabil.
Însă nimeni nu se oferă, mai ales că guvernul succesor este forţat să preia de la Cabinetul PSD un rucsac cu un conţinut “periculos”. Guvernul finanţează de mai mulţi ani din împrumuturi salariile şi pensiile, investiţii nici nu există, iar deficitul bugetar se apropie periculos de 5%. De aceea există prea puţine şanse pentru alegeri anticipate, cu atât mai mult cu cât aşa ceva nu ar putea fi posibil înainte de decembrie sau ianuarie.
Deocamdată singurul pisc de cucerit care se arată în faţa tuturor este: poziţia şefului statului. Oare în spatele acesteia se va deschide o panoramă frunoasă sau o prăpastie fără fund? Deocamdată nu se ştie nimic despre aşa ceva, există doar presupuneri precaute.
(Autor: Samu Csinta)
MAGYAR NEMZET (Ungaria), 1 septembrie 2019
Traducerea: Imola Stănescu
