Cu un an în urmă, la 6 octombrie 2018, soprana spaniolă Montserrat Caballe a murit la vârsta de 85 de ani, în spitalul Sant Pau din Barcelona, unde se afla internată încă din luna septembrie, pentru o afecţiune la vezica biliară. Soprana de origine catalană a fost demna urmaşă a unei alte mari voci născute în Catalonia, Victoria de los Angeles, şi s-a numărat printre cele mai mari nume ale scenei lirice mondiale din ultima jumătate de secol, în muzica de operă, oratorii și lieduri, impresionând prin glasul său puternic şi versatilitatea în abordarea rolurilor reprezentative pentru repertoriul destinat unei soprane. Tehnica perfectă „bel canto” a interpretării, timbrul vocal uluitor, siguranţa liniei melodice, generozitate şi căldură umană deosebite, toate acestea au caracterizat perfect o personalitate absolut magnifică.
Montserrat Caballé, pe numele real Maria de Montserrat Viviana Concepcion Caballe i Folch, s-a născut la 12 aprilie 1933, la Barcelona, Spania, într-o familie extrem de săracă.
La vârsta de opt ani a început să studieze canto, la Conservatorio Superior di Liceo din Barcelona, cu profesori renumiţi precum Eugenia Kenny, Conchita Badea sau Napoleone Annovazzi.
În anul 1954 a absolvit Conservatorul, cu „Medalia de Aur”, apoi a parcurs studii de perfecționare la Milano.
Debutul artistic a avut loc la Madrid, cu oratoriul ”El pesebre” (The Manger) al marelui Pablo Casals.
În perioada 1959 – 1962, este solistă la Opera din Bremen, Germania, iar în 1962, participă la primul turneu extern, în Mexic, cu rolul lui Manon din opera cu același nume de Massenet.
În anul 1965, debutează la Carnegie Hall din New York, unde fără vreo probă prealabilă, o înlocuiește pe soprana Marilyn Horne, care devenise indisponibilă pe motive medicale, în rolul titular din opera Lucrezia Borgia de Gaetano Donizetti.
În acelaşi an participă la Festivalul muzical din Glyndebourne şi, tot atunci, îşi face debutul şi la Metropolitan Opera din New York, în rolul Margaretei din opera Faust de Gounod.
Tot În 1965, debutează în rolul lui Mimi din opera Boema de Puccini pe scena Teatrului de Operă din Basel, Elveția, moment urmat de succese fulminante în roluri din ”Flautul fermecat”, ”Tosca”, ”Aida” sau ”Salome”, în rolul Contesei din Nunta lui Figaro de Mozart și al Mareșalei din Cavalerul Rozelor de Richard Strauss. În aceast perioadă, artista este elogiată, pentru prima dată, cu supranumele „Diva Montserrat Caballé”.
În anul 1967, scoate primul său album, ”La Traviata”.
În 1971, a cântat cu José Carreras pe scena din Londra, unde acesta debuta, iar de aici înainte, avea să-l susţină puternic pe acesta în cariera sa de tenor. Tot în acest an, apare al doilea său album, ”Arien aus Opern von Gounod, Meyerbeer, Charpentier, Bizet, Massenet”.
În anul 1972, îşi face debutul la Covent Garden din Londra, în rolul Violettei din opera Traviata de Verdi, în anul următor imprimă albumul ”Norma”, iar începând cu anul 1974, apare pe marile scene de operă – Grand Opéra (Paris), Teatro Colón (Buenos Aires), Teatro Liceo (Barcelona), Teatro San Carlos (Lisabona), Teatro alla Scala (Milano) sau Staatsoper (Viena), devenind extrem de cunoscută şi apreciată pe plan mondial.
În anul 1974, participă la Festivalul muzical din Orange în rolul titular din opera Norma de Bellini, iar în 1979, interpretează la Metropolotan Opera (New York), rolul principal din opera Adriana Lecouvreur de Cilèa.
Au urmat noi apariţii discografice – ”Aroldo”, în anul 1980 şi ”Montserrat Caballé sings Wagner”, în 1983.
Tot în anul 1983 participă la festivalul de la Perugia, în rolul Hipermestrei din opera Danaidele de Antonio Salieri, iar în 1986, participă la Arenele din Verona, interpretând rolul Magdalenei din opera Andrea Chénier de Giordano.
În anul 1988, îşi face debutul în stilul aşa-numit „U-Music”, înregistrând un album alături de legendarul Freddie Mercury şi grupul britanic de muzică rock „Queen”.
În fapt, în această perioadă îi apar multe materiale discografice, alături de cel înregistrat alături de Queen fiind scoase pe piaţă ”Boito: Mefistofele”, în 1985, ”Verdi: Aida”, în 1986, ”Puccini: Arias” şi ”Bel Canto Arias”, în 1987, ”Verdi: Luisa Miller”, în 1988, ”Verdi: Il Corsaro”, ”Strauss: Salome” şi ”Donizetti: Lucrezia Borgia”, în 1989.
În anul 1990, cântă la Barcelona în La Fiamma de Respighi, iar în anul 1992 participă la concertele de deschidere ale Expoziției Internaționale din Sevilla și Olimpiadei din Barcelona, la aceasta din urmă, într-un duo de excepţie alături de solistul trupei Queen, Freddie Mercury.
Sunt de menţionat şi alte alte apariţii discografice ale artistei, printre acestea aflându-se ”Rossini: Il Turco in Italia”, în 1990, ”Great Operatic Duets”, ”Mozart: Cosi fan tutte ” şi ”Eternal Caballe”, în 1991, ”Souvenirs”, ”Rossini, Donizetti, Verdi: Rarities”, ”Montserrat Caballé Sings Bellini & Donizetti” şi ”From the Official Barcelona Games Ceremony”, în 1992, ”Debussy: La Damoiselle Elue şi Chausson: Poeme de l’Amour et de la Mer”, în 1993, ”Hijo de La Luna”, ”Meisterstücke: Carreras & Caballé”, ”Puccini: Turandot” şi ”Puccini: Manon Lescaut”, în 1994, ”Donizetti: Maria Stuarda”, ”Verdi: Un Ballo in Maschera”, ”Verdi: Ernani”, ”Puccini: Turandot”, ”Zarzuela Arias & Duets”, ”La Gioconda”, ”Concerto Di Natale”, ”Montserrat Caballé, Montserrat Martí: Two Voices, One Heart”, ”Montserrat Caballé: Opera Arias”, ”Romantic Italian Opera: 10 Great Arias & Duets”, ”Rossini: Guillaume Tell”, ”Recital: Montserrat Caballé”, ”Montserrat Caballé & José Carreras: Opera Duets”, toate acestea doar în anul 1995.
Începând cu anul 1992, timp de zece ani, cariera artistică a sopranei intră într-o pauză, din cauza unor probleme destul de grave de sănătate.
Începând cu anul 1994, artista este şi ambasadoare a UNESCO, pentru care desfășoară o activitate umanitară deosebită în sprijinul fundațiilor care se ocupă de ajutorarea copiilor din țările subdezvoltate. De asemenea, sufletul său de mamă şi sensibilitatea pe care a căpătat-o, prin experienţa proprie în faţa suferinţei umane, au făcut-o să-şi transforme ferma din Pirinei în casă de recuperare pentru copiii spanioli cu probleme mintale.
În pofida problemelor sale de sănătate, în anul 1994, artista susţine un concert la Vatican, în prezența şi admiraţia Papei Ioan Paul al II-lea, iar în 1997, a fondat o importantă competiţie anuală în Andorra – Concursul internaţional de canto ”Montserrat Caballé”.
În anul 2009, pe 19 aprile, în prima zi a Paştelui Ortodox, soprana a vizitat România şi a susţinut un concert extraordinar la Bucureşti, în Piaţa Constituţiei, alături de cântareţul italian Al Bano Carrisi. În cadrul unui concert care a depăşit două ore, publicul i-a mai putut asculta atunci pe tenorii Teodor Ilincăi şi Claudio Montano, soprana Irina Iordăchescu, pianista Raluca Ouatu, corala „Nicolae Lungu” a Patriarhiei Române, Corul de copii „Sunetul Muzicii” şi pe interpretul Marcel Pavel, toţi artiştii fiind acompaniaţi de Orchestra Bucharest Symphonic Pops, dirijată de Constantin Adrian Grigore.
În 2012, Montserrat Caballe a suferit un accident vascular cerebral în timpul unei vacanţe în Rusia, care s-a manifestat prin ameţeală şi în urma căruia a căzut şi şi-a fracturat osul humerus din scheletul braţului. Artista a fost atunci conştientă şi capabilă să vorbească şi, din fericire, evoluţia a fost favorabilă, permiţîndu-i, în acelaşi an, să sărbătorească cei 50 de ani de activitate pe scena Operei din Barcelona.
La 16 decembrie 2015, soprana a suferit o lovitură dură dată carierei sale impresionante, fiind condamnată la şase ani de închisoare cu suspendare, după ce a fost găsită vinovată de evaziune fiscală. Procurorii au spus că renumita interpretă de operă datora fiscului spaniol suma de 508.468 de euro, reprezentând taxele aferente veniturilor obţinute de artistă, fiindcă şi-a schimbat în mod fictiv reşedinţa, figurând ca rezident în Andorra, artista susţinând că a făcut acest lucru din cauza taxelor prea mari din Spania. Condamnarea reprezenta, însă, rezultatul unui acord încheiat de soprană cu Procuratura spaniolă, care a evitat deschiderea unui proces penal.
Anul 2016 a adus o serie incredibilă de apariţii discografice ale artistei, fiind de menţionat măcar albumele ”Verdi: Otello”, ”Romantic Caballé”, ”Montserrat Caballé Singt Verdi”, ”Montserrat Caballé Edition: The Diva”, ”The Art of Montserrat Caballé”, ”Les Plus Belles Scenes d’Amour de l’Opéra”, ”The Sound of Montserrat Caballé”, ”Bizet: Clovis et Clotilde; Symphonie Roma”, ”Caballé and Friends”, ”Montserrat Caballé & Marilyn Horne in Concert”, ”Giacomo Puccini: Turandot”, ”Hijo de la luna”, ”Montserrat Caballé: Un bel di vedremo”, ”Italian Operas Arias & Lieder”, ”Puccini: Madama Butterfly”, ”Massenet: Cléopâtre”, ”Songs of the Spanish Renaissance 2 ” sau ”Zarzuelas: El Pájaro Azul.
Partenerii preferaţi i-au fost Marilyn Horne, Giuseppe di Stefano şi Placido Domingo, iar dintre români, cel mai mult a cântat cu Viorica Cortez, în Maria Stuarda la Chicago şi Nisa, Trubadurul la Viena şi New York, Don Carlo la Viena, Norma la Lisabona, Koln, Milano şi Napoli şi în concert la Madrid, cele două fiind şi foarte bune prietene.
Cariera sa excepţională a fost încununată de acordarea a numeroase premii şi distincţii, printre acestea aflându-se Comandor al Ordinului Artelor și Literelor, Ordinul de Merit al Republicii Federale Germania în grad de mare cruce, Knight of the Order of Isabella the Catholic, Premiul pentru Arte al Prințesei Asturiei, Gold Medal of Merit in the Fine Arts (Spania), Ordinul de Merit al Republicii Italiene în grad de Mare Cavaler, Marea Cruce a Ordinului Civil Alfonso al X-lea, Gramophone Award for Lifetime Achievement, Medalia de Aur a Cataloniei, Ordinul Insigna de Onoare, Ordinul Prieteniei, Ordinul Prinţesei Olga, clasa I.
Montserrat Caballé a fost căsătorită din anul 1964 cu tenorul spaniol Bernabé Martí, acum în vârstă de 89 de ani – a cărui carieră s-a încheiat însă în anul 1985, din cauza unor probleme cardiace şi alături de care susţinuse totuşi, la Sala Palatului din Bucureşti, un concert în anul 1998 – , cei doi având o fiică, Montserrat Martí, născută în 1972, care a moştenit talentul muzical al părinţilor, apărând şi alături de mama sa în câteva concerte, şi un fiu, Bernabé Martí Jr.
