Până la sfârşitul săptămânii vom afla dacă şi în ce condiţii Regatul Unit va părăsi Uniunea Europeană la data de 31 octombrie. Există trei posibilităţi: ieşirea cu un acord, dar care include un mare compromis din partea Marii Britanii, amânarea ieşirii pentru o perioadă de trei luni, sau ieşirea fără acord, cu toate consecinţele sale negative. Cele mai mari șanse o are realizarea unui acord, care în esenţă este acelaşi ca şi cel semnat de fostul prim-ministru Theresa May şi Michel Barnier anul trecut în noiembrie.
Această săptămână a început ceva mai bine în Marea Britanie. În urma întâlnirii de joi din nordul Angliei dintre premierul britanic Boris Johnson şi omologul său irlandez Leo Varadkar, părţile au reuşit să depăşească poziţiile rigide care caracterizau negocierile de până acum. Este adevărat că dacă se va realiza acordul, atunci aceasta presupune un sacrificiu mai mare de la britanici, în timp ce poziţia Uniunii Europene va rămâne în esenţă aceeași. Întâlnirea a avut loc într-o locație somptuoasă, care de obicei este închiriată pentru organizarea de nunţi de lux. Chiar şi alegerea locaţiei a arătat că guvernul britanic doreşte să evite ieşirea din UE fără un acord. Despre „deal”-ul propriu zis, presa nu cunoaşte detalii, dar cert este că există o bază pentru continuarea negocierilor. Din informaţiile scurse în presa britanică, se pare că Johnson a revenit la acordul elaborat de predecesoarea lui, Theresa May. Noul acord ar face posibil pentru Irlanda de Nord să aparţină simultan de sistemul vamal al Marii Britanii cât şi de cel al Uniunii Europene. În sensul acordului, controlul vamal ar avea loc pe marea irlandeză, dar Ulster ar putea profita şi de acordurile comerciale la care Regatul Unit este parte. Acest lucru în esenţă ar însemna că Irlanda de Nord ar rămâne de facto parte a zonei de comerţ liber a Uniunii Europene pentru o perioadă nedeterminată. Simplificând şi mai mult lucrurile, am putea spune că ieşirea Marii Britanii nu ar fi completă. Din punct de vedere comercial, Irlanda de Nord ar rămâne membru al Uniunii Europene. După cum este cunoscut, guvernul britanic a avansat săptămâna trecută un alt proiect şi anume ca graniţa dintre cele două Irlande să rămână deschisă până când Adunarea Naţională autonomă din Stormont (Belfast) va decide altfel. Această soluţie ar fi acordat un drept de veto Partidului Unionist Democratic (DUP) din Irlanda de Nord, care este majoritar în legislativul nord-irlandez, şi care a făcut să cadă de trei ori acordul Theresei May în camera inferioară a parlamentului britanic. Noua propunere reprezintă un pas înapoi al britanicilor.
Încă nu se știe cum va reacţiona la acest proiect parlamentul britanic, în care guvernul Johnson este minoritar. Totul se va afla însă săptămâna aceasta, care va fi determinantă pentru procesul Brexit. Dacă până la summit-ul UE programat pentru 17-18 octombrie la Bruxelles, părţile vor reuşi să cadă de acord, atunci sâmbătă parlamentul britanic va putea să voteze acordul care înseamnă un mare compromis din partea guvernului britanic. Este greu să prevedem rezultatul votului. Este adevărat că guvernul are cu 43 de deputaţi mai puţin decât opoziţia, dar parlamentarii sunt conştienţi de riscurile mari pe care le implică un Brexit fără acord. Pe lângă perturbarea economiei, deputaţii trebuie să se gândească la faptul că potrivit rapoartelor serviciilor secrete, grupările republicane dizidente (care nu aparţin de IRA sau Shin Fei) se pregătesc de acţiuni teroriste în Ulster şi în Anglia. În alte părţi cum ar fi Glasgow, se poate aştepta să izbucnească manifestaţii separatiste agresive. În plus, politicienii simt că din anul 2016 oamenii s-au plictisit de disputele sterile privind Brexit-ul şi ar dori ca acest proces să se încheie. În prima zi de lucru a parlamentului britanic va avea loc discursul reginei prin care deschide sesiunea parlamentară. În discursul său, Elisabeta a II-a probabil va vorbi despre legile privind Brexit-ul, dar se va ocupa şi de serviciile publice, învăţământ, sistemul de sănătate, asigurări sociale, siguranţa naţională şi justiţie.
Potrivit The Sunday Times, în cazul eşecului negocierilor, o alternativă ar putea să fie încheierea unor acorduri de comerţ liber cu Uniunea Europeană, cu Statele Unite şi cu alte ţări, însă pentru acestea nu mai este timp, pentru că pe Boris Johnson îl leagă legea potrivit căreia în lipsa unui acord, sâmbătă (19 octombrie) trebuie să solicite amânarea ieşirii din UE.
Székely Ervin, Rador
