Două evenimente importante pentru Europa legate de Brexit, succesul extremei drepte la alegerile din Turingia şi moartea şefului organizaţiei teroriste ISIS se numără printre subiectele cărora presa internaţională le-a acordat astăzi o atenţie specială.
„UE îi va acorda Regatului Unit o amânare a Brexit-ului până pe 31 ianuarie 2020. […] Textul deciziei permite o opţiune ca Regatul să plece mai devreme de această dată, dacă un acord va fi fost ratificat. El infirmă totodată necesitatea unei reuniuni suplimentare a liderilor UE pentru a decide în privinţa unei amânări”, a anunţat astăzi EUobserver. Amânarea exclude categoric „orice redeschidere a negocierilor pe tema acordului de Brexit al dlui Johnson, precum şi orice alte negocieri ale condiţiilor ieşirii Regatului Unit, după mai bine de doi ani de tratative”, precizează The Financial Times. Dificultăţi şi mai mari îi creează premierului britanic situaţia din ţară, unde, informează BBC, „parlamentarii britanici au respins propunerea premierului Boris Johnson de a tranşa chestiunea Brexit-ului prin organizarea de alegeri anticipate pe data de 12 decembrie. Dl Johnson i-a acuzat pe oponenţii săi că fug speriaţi de alegători. Liderul Partidului Laburist de opoziţie, Jeremy Corbyn, a declarat că nu se poate avea încredere în Boris Johnson, adăugând ca este îngrijorat că Marea Britanie ar putea părăsi Uniunea Europeană fără un acord.” Înaintea votului, publicaţia franceză Le Point aprecia că „fără o majoritate parlamentară pentru a-și îndeplini promisiunea privind un Brexit pe 31 octombrie, Boris Johnson are nevoie de o majoritate de două treimi din deputați și, prin urmare, de sprijinul unei părți a opoziției.” Iar aceasta în condiţiile în care tabăra lui parlamentară „a fost redusă cu aproximativ douăzeci de deputați – excluşi din partid după ce au votat împotriva lui -, iar aliatul său cheie în Westminster, micul partid unionist DUP din Irlanda de Nord (10 deputați), care e în favoarea ieșirii din UE, refuză acordul negociat de Boris Johnson. Partidul Laburist […] a reiterat că va vota pentru alegerile generale numai după eliminarea riscului de ieșire fără acord. Alte două grupuri de opoziție, eurofile, au […] un plan diferit. Dacă Brexit-ul este amânat până la sfârșitul lunii ianuarie, Partidul Național Scoțian (SNP) și liberal-democrații, care reunesc 54 de deputați, vor să introducă marți un amendament care să declanșeze alegerile pe 9 decembrie”, rezumă situaţia ingrată în care se află Johnson cotidianul Le Monde. Şi lucrurile sunt şi mai complicate de atât, avertizează The Guardian, care titrează: „Trădarea lui Boris Johnson va lăsa DUP cu o unică opţiune – să susţină rămânerea [în UE]”. Acordul premierului cu UE privind Brexit e ca o „lovitură de ciocan” pentru DUP, care sesizează potenţialul deschiderii unei căi către separarea Irlandei de Nord de Regat; or, cum pentru DUP şi alegătorii săi uniunea e mai presus de orice, inclusiv Brexit, partidul va vira către rămânerea în UE, pentru însăşi supravieţuirea sa, explică ziarul britanic.
O atmosferă tensionată, de data aceasta post-electorală, e semnalată şi în Germania, după ce principalul partid de guvernare a fost înfrânt categoric la alegerile din statul Turingia. „Alegătorii din landul german Turingia au transmis duminică un mesaj dublu: ei au pedepsit aspru Marea Coaliție (creștin-democraţii și social-democrații), aflată la guvernare la nivel federal și au propulsat Alternativa pentru Germania (AfD), extrema dreaptă, pe a doua poziție, înaintea democraților din CDU și în urma Partidului Stângii”, scrie ziarul spaniol El Periodico. Procentele, rotunjite, obţinute de partide au fost: Partidul Stângii 30%, AfD 23%, CDU 22%, SPD 8%, Partidul Verzilor și FDP câte 5%. „Alegerile din Turingia nu pot fi înțelese fără o analiză în cheie federală: după alegerile regionale din Brandenburg și Saxonia, în septembrie, la care extrema dreaptă a depășit scorul de 20%, alegătorii se întorc pentru a pedepsi cursul politic al Marii Coaliții conduse la Berlin de Angela Merkel”, consideră acelaşi ziar. Implicaţiile pentru Berlin nu-i scapă nici cotidianului britanic The Telegraph, care arată că liderul CDU din Turingia i-a reproşat şefei partidului, Annegret Kramp-Karrenbauer („AKK”) că „Berlinul nu a fost de ajutor în săptămânile de dinaintea alegerilor”. El a cerut totodată să i se permită să înceapă negocieri cu Partidul Stângii pentru formarea unei coaliţii. AKK, văzută drept succesoarea cancelarului Merkel, a fost nevoită să-şi apere modul în care a condus CDU, pentru că, „după o serie dezamăgitoare de rezultate electorale, în CDU se pun tot mai multe întrebări dacă se poate avea încredere în ea pentru a conduce partidul în alegerile generale”, conchide publicaţia britanică. Din Franţa, Le Point apreciază că „populiștii n-au nicio șansă să guverneze Turingia pentru că toate partidele germane au anunțat deja că este în afara discuției să formeze o coaliție cu ei, dar un rezultat bun va confirma vitalitatea AfD în landurile din est.”
Presa internaţională comentează pe larg moartea şefului ISIS, Abu Bakr al-Baghdadi, aceasta părând a fi şi una dintre rarele ocazii în care există un consens general: decesul lui nu înseamnă şi sfârşitul luptei cu organizaţia lui sau cu terorismul islamist. În editorialul său, The Wall Street Journal consideră că e vorba de „o victorie importantă pentru strategia antitero a Americii, cu învăţăminte pentru viitor.” Moartea lui este în primul rând „o simplă chestiune de dreptate”, dat fiind trecutul său criminal, şi le transmite şi altor jihadişti că nu pot învinge şi că le este destinat să moară ca el. O altă lecţie este importanţa prezenţei în teren a trupelor americane şi aliate: „dincolo de petrol, raidul asupra lui Baghdadi evidenţiază utilitatea antiteroristă a menţinerii unei prezenţe militare a SUA [în Siria]”. Iar faptul că în SUA n-au mai avut loc de o vreme atentate jihadiste nu e un accident, ci rezultatul muncii specifice din străinătate, în colaborare cu aliaţii, consideră publicaţia americană. Cotidianul israelian The Jerusalem Post îşi dedică şi el editorialul aceluiaşi eveniment apreciind că „moartea lui Baghdadi, deşi semnificativă, nu înseamnă sfârşitul jihadului global condus de el”. În lupta cu terorismul, ziarul identifică şi o problemă de „procedură”: „teroriştii sunt numiţi uzual «bărbaţi înarmaţi» sau «atacatori», fără a se preciza ideologia islamistă care-i animă. Dar cum poţi lupta cu o problemă pe care refuzi să o numeşti? Se poate argumenta că refuzul de a vedea problema jihadului global de teama de a nu fi acuzat de islamofobie a fost tocmai faptul care a contribuit la succesul cu care şi-a răspândit el nestingherit tentaculele. Terorismul există. Este ceva rău. Şi trebuie să fie numit pentru a putea fi înfrânt.”
Andrei Suba, RADOR
