Suntem dependenți sau nu suntem dependenți de ceva? Este dependența un lucru rău? Fără ce nu am putea trăi? Când recurgem la dependențe nocive? Când nu ne iubim, ne spune psihologul Emma Toader, specialist NLP (programare neurolingvistică) și autoarea unei cărți terapeutice ”Porția de fericire”.
Rep: Într-o discuţie anterioară cu dumneavoastră, vorbeam despre pasiuni. Atunci ne-aţi îndemnat, să ne urmăm pasiunile, dacă ele nu sunt nocive, şi deschid noi perspective sau oportunităţi. Dar unde se termină pasiunea şi începe dependenţa de anumite lucruri?
Emma Toader: În general, oamenii fug de ideea de ”dependență” de ceva sau de cineva. Dar, toți suntem dependenți, în primul rând de aer. Fără aer, nu putem respira. Apoi, suntem dependenți de apă. Putem sta fără apă o perioadă, dar, în final, ne deshidratăm. Apoi, suntem dependenți de hrană (în mare măsură cultivată pe pământ). Și suntem dependenți, mai mult sau mai puțin de Soare.
Astfel, toți suntem dependenți de cele patru elemente, aer, apă, pământ și foc. Calitatea vieții noastre depinde de calitatea acestor elemente. Și de aici vin întrebări legate de caliatea aerului, mediului poluant, calitatea apei pe care o bem, a mâncării și a razelor solare.
Deci, vrem, nu vrem, suntem dependenți de aceste elemente. Și nu este un lucru rău sau bun. Așa funcționăm noi. Așa am fost creați. Mai suntem dependenți de somn. Somnul este un mod prin care ne încărcăm, organismul are propriul ritm de funcționare.
Apoi, dacă trecem de aceste nevoi -dependențe, ca în piramida nevoilor umane a psihologului umanist Abraham Maslow, toți suntem dependenți de iubire. Făre iubire, ne uscăm, asemeni plantelor.
Bebelușul are nevoie în afară de hrană și somn, de mângâiere, de grijă, de atenție, de iubire.
Noi oferim iubire prin ochi – atunci când privim cu iubire orice, de la oameni la plante, animale, locuri- oferim iubire prin mâini – atunci când mângâiem, atingem și suntem în starea de recunoștință și bucurie și oferim iubire prin gând și prin cuvânt. Folosirea cuvintelor ”Te iubesc!”, spuse din suflet sunt vindecătoare, atât pentru cel care le spune, cât și pentru cel care le primește. Când suntem în această stare…de recunoștință, de iubire.
Noi, oamenii, suntem atât receptorii, cât și emițătorii.
Bun, deci, ne-am lămurit că suntem dependenți de aer, apă, pâmânt și foc, dar și de iubire.
Tot ceea ce derivă din iubire e pasiune, tot ceea ce derivă din frică e dependență nocivă. Că mă întrebați unde se termină pasiunea și unde începe dependența care nu ne face bine.
Pasiunea e resursă, te încarcă, în timp ce dependența nocivă (să o numim așa) te vlăguiește (imediat sau în timp). Să ne imaginăm că omul este un mic extraterestru: ce fac eu, ca om? Fac ceva să mă încarc cu energie sau să mă descarc? Și supărarea este o formă subtilă de dependență nocivă.
Rep: Se pare că aproape fiecare dintre noi are anumite dependenţe – eu de exemplu greu aş putea trăi să nu ascult muzică sau să nu gătesc – dar când o dependenţă devine nocivă şi poate să distrugă viaţa?
Emma Toader: E de preferat să vă observați starea în care sunteți în timpul și după lucrul pe care îl considerați a fi pasiune sau dependență. Cum vă simțiți? Atâta timp cât vă face să vă simțiți cel mai iubitor om de pe planetă, e pasiune! Atâta timp cât starea dumneavoastră este de înălțare, de ridicare de vibrație, e pasiune, e resursă. Oricâtă muzică ați asculta sau oricât de mult ați găti, asta nu ar avea cum să vă facă rău. La muzică, aici e de discutat ce muzică ascultați, pentru că s-au făcut cercetări și muzica clasică, de exemplu, are vibrația foarte ridicată, în timp ce un anumit gen de rock poate induce diverse stări depresive.
Dar, dacă prin pasiunile dumneavoastră ” vă saltă sufletul de bucurie”,atunci sunteți pe calea cea bună…!
Dacă ,însă ,faceți ceva care să astupe un gol interior, un hău de necuprins, atunci vorbim de dependențele nocive. Cum îmi dau seama? De multe ori, îmi dau și nu îmi dau seama, sunt confuz. Sunt confuz în legătură cu viața mea, în legătură cu mine însumi, nu știu cine sunt, nu înțeleg limbajul celorlalți, mă simt neadaptat sau neînțeles și atunci recurg la dependențe care îmi fac rău, în timp, dar care, pentru moment, mă fac să îmi schimbe starea, îmi dau această impresie – alcool, tutun, alte substanțe.
Cu alte cuvinte, eu mă revolt față de societea în care trăiesc, față de ceilalți și față de mine și îmi propun să fiu altfel și cad în această capcană, de a fi un consumator al unor produse care mie îmi fac rău, dar altora le aduc bani.
Se joacă mult frustrarea și agresivitatea nerefulată. Adică, eu îmi beau frustrarea sau îmi fumez agresivitatea. Și vreau să fug din realitatea în care mă aflu, în alte stări modificate de conștiință, introducând în mine cantități din ce în ce mai mari de substanțe care nu îmi fac bine.
În aceste cazuri, copilul interior este în frică. Beau și fumez și consum substanțe, din frică. Dacă aș fi fost în iubire, nu aș fi făcut asta, ci aș fi slăvit în fiecare moment fiecare zi pe care o trăiesc.
Beau pentru că, eventual, vreau să uit că nu sunt demn de iubire (că nu mă iubește nimeni) și nu știu cum să fiu fericit.
Oamenii ajung la dependențe nocive, când nu se iubesc, când s-au deconectat de la sufletul lor, adică atunci când s-au decuplat de la Divinitate. Și așa ajungem la ceea ce pune Maslow în vârful piramidei și anume relația omului cu Divinitatea.
Recapitulând, când sunt în iubire, nu am nevoie de alte substanțe, pentru că starea mea este o stare lărgită de conștiință, care cuprinde tot și toate, inclusiv pe mine.
Și vă propun un exercițiu, acum: Gândiți-vă la o persoană dragă, pe care o iubiți… Stați un minut în această stare.
Apoi, gândiți-vă la ceva ce vă produce frică. Veți vedea că, atunci, când ceva vă produce frică, tendița este de a mânca mai mult decât e cazul, de a fuma, de a bea, de a face ceva…pentru a astupa a micșora hăul interior.
Rep: Ce ar trebui să facem ca să evităm capcana unor dependenţe nedorite?
Emma Toader: Să fim atenți ce simțim. Aici, există, însă, o capcană, pentru că persoanele care recurg la dependențe nocive, fac orice pentru a se decupla de la ce simt. Ați văzut un fumător înrăit, are un moment în care îi vine fumul înapoi, corpul lui reacționează, dar el continuă să mai aprindă altă și altă țigară. Cineva care bea foarte mult are momente în care îi este foarte rău de la ceea ce bea, dar trece peste aceste momente și o ia de la început. Nu își ascultă sufletul, nu își ascultă corpul. E decuplat și e mult în minte. Vocea aia critică din capul său, cum că nu e în stare sau nu poate să facă ceva, nu încetează sau nu se îmblânzește decât dacă e ”amorțită” cu o substanță – fum, alcool, droguri, medicamente foarte multe etc. În asta stă iadul și raiul. În ce ea ce e în interiorul nostru.
CA SĂ EVITĂM CAPCANA UNOR DEPENDENȚE NEDORITE ESTE DE PREFERAT SĂ NE ÎMPRIETENIM CU NOI ÎNȘINE. Și ne împrietenim cu noi înșine doar dacă ne apropiem de Divinitate. Și dacă realizăm că Divinitatea este în fiecare din noi și că avem obligația de a slăvi viața din noi și a o celebra în fiecare zi. Atunci și doar atunci nu ne mai irosim timpul pe care îl avem fiecare dintre noi pe acest pământ.
Rep: Cum poate psihologul să ajute pe cineva să scape de dependenţe nocive (drog, alcool, jocuri de noroc etc.)?
Emma Toader: Prima condiție este că nu poți să ajuți pe cineva care nu vrea să fie ajutat. Dragoste cu de-a sila nu se poate.
Îmi vine în cap, pentru a ilustra acest lucru, cu ceea ce se întâmplă, de multe ori, pe litoral, vara. Deși e arborat steagul de pericol și salvamarul fluiră insistent, se găsesc oameni care se avântă în larg și în valurile periculoase, punând în pericol viața lor și, uneori, și a celor care vor să îi salveze.
Totul ține de conștientizare: ai o viață – ce vrei să faci cu ea?! Dacă vrei să o trăiești amețit, ca să tracă mai repede, este alegerea ta. Dacă tu preferi jocurile de noroc, ca să te simți că să te joci cu focul, e alegerea ta. Și nimeni nu poate alege în locul tău.
Dacă vrei, însă, să schimbi, deja prin acestă simplă intenție se deschide un alt drum pentru tine.
Există psihologi specializați pe dependențele de alcool, droguri sau jocuri de noroc.
Există tehnici, chiar în NLP (programare neurolingvistică), prin care oamenii au reușit să se vindece de aceste dependențe nocive.
Să vrei să schimbi și să ceri ajutorul unui specialist, atunci cănd te hotărăști că vrei să mergi pe alt drum! Când te hotărăști să te întâlnești cu tine însuți. Unora le ia puțin, altora le ia toată viața…Întâlnirea cu tine însuți este, însă, unul dintre cele mai frumoase lucruri, care ți se poate întâmpla. Și pentru asta nu trebuie să te omori zi de zi, ci să înveți să trăiești și să te bucuri.
Interviu realizat de Székely Ervin, RADOR
