Motto: „Am început să când Edith Piaf încă de copil. După ce am ascultat mai multe piese de-ale ei, m-am regăsit pe mine. Am călătorit aproape peste tot în lume, în ţări mai mici sau mai mari şi nu mi s-a întâmplat ca undeva cineva să-mi spună că n-a auzit de Edith Piaf. Este o artistă enormă şi am considerat că muzica ei trebuie adusă în actualitate, că merită un omogiu la 50 de ani de când a dispărut” – Patricia Kaas
Joi, 5 decembrie, cântăreaţa şi compozitoarea franceză Patricia Kaas împlineşte 53 de ani. Artista a crescut ascultând muzica celebrei Édith Piaf, acesta fiind punctul ei de plecare în lumea muzicii. „Mademoiselle chante le blues” a fost primul ei hit, iar întâiul ei album, „Mademoiselle chante…”, a ajuns pe locul al doilea în topul din Franța, unde a staționat timp de două luni, apoi s-a aflat timp de 64 de săptămâni în top 10.
După o carieră de peste 30 de ani, Patricia Kaas reprezintă muzica franceză de bună calitate, iar discografia artistei cuprinde zece albume de studio, materialele sale discografice fiind vândute în milioane de exemplare, în întreaga lume.
Patricia Kaas s-a născut la 5 decembrie 1966, la Forbach, Franța, tatăl său, Joseph, fiind un miner de origine franceză, pasionat de desen, iar mama sa, Irmgard, cu origini germane, era pasionată de teatru. Patricia a fost mezina familiei, mai având încă cinci frați și o soră.
Patricia Kaas a crescut în vecinătate, în Stiring Wendel, o comună situată chiar lângă Forbach, în departamentul Moselle din Grand Est, în nord-estul Franței.
Până la vârsta de șase ani a vorbit într-un dialect german, iar întreaga sa copilărie a ascultat şi interpretat piesele unor solişti de renume precum Sylvie Vartan, Dalida, Claude Francois, Mireille Mathieu, şi mai ales Édith Piaf.
Mai târziu a început să cânte la diferite evenimente, inclusiv la nunta unuia din fraţii săi.
La vârsta de 13 ani, Egon, fratele ei, o ajută să semneze un contract cu un cabaret local, Saarbrücken Club Rumpelkammer, unde adoptă numele de scenă Pady Pax, după formația Pax Majorettes.
În următorii ani cântă împreună cu sora sa Carine, iar în 1982 a devenit membră a unei agenții de modele din Metz.
Cunoaşte primul mare succes la un concurs pentru tinerele talente. Este remarcată de compozitorul-arhitect Bernard Schwartz, care o ajută să debuteze, în anul 1985, însă momentul nu avea să reprezinte vreun succes notabil.
În acelaşi an, însă, îl întâlnește pe actorul francez Gérard Depardieu, care acceptă să îi producă o înregistrare demonstrativă, intitulată „Jalouse”, primul single al artistei.
În anul 1987, compozitorul francez Didier Barbelivien îi compune „Mademoiselle chante le blues”, primul şlagăr al interpretei, care s-a bucurat de un succes remarcabil, materializat în locuri fruntaşe în clasamentele radio din Franța.
Au urmat piesele „D’Allemagne” și „Mon mec à moi”, ultima bucurându-se, de asemenea, de mare succes.
În anul 1988, apare şi albumul de debut al artistei, „Mademoiselle chante…”, care a cuprins elemente de muzică pop, jazz și blues.
În 1989, Patricia Kaas primește două premii „Victoires de la musique”, la categoriile „Debutul anului” și „Cântăreața cu cele mai mari vânzări în străinătate”, însă tot atunci, la 16 mai, mama interpretei, Irmgard, avea să se stingă după o suferinţă cumplită provocată de cancer. Dispariţia celei mai dragi fiinţe avea să-i provoace un şoc artistei, ulterior, mamei sale fiindu-i dedicată întreaga ei carieră.
Au urmat concerte în URSS, un recital în Japonia, apoi, la 12 ianuarie 1990, are loc primul turneu mondial al Patriciei, care a cuprins nu mai puţin de 200 de concerte, la care au participat 600.000 de persoane.
Patricia Kaas a primit premiul Golden Europa, fiind numită „Cântăreața anului”, apoi, în aprilie 1990, apare cel de-al doilea album al său, „Scène de vie”, care a inclus şi melodia cu acelaşi nume, care ajungea pe prima poziție în clasamentele muzicale din Franța.
Tot în primăvara anului 1990, lansează single-ul „Les hommes qui passent”, însoţită de un videoclip alb-negru, apoi, un an mai târziu, artista primeşte, din nou, premiile „Victoires de la musique”, la categoriile „Interpreta anului” și „Cântăreața cu cele mai mari vânzări în străinătate” şi un premiu Bambi la categoria „Interpreta anului”.
„Scène de vie” va obține discuri de platină în Canada, Franța, Belgia și Elveția, apoi Patricia Kaas lansează albumul „Les Mannequins d’osier”, şi melodia „Regarde les riches”, care a urcat în clasamentele muzicale.
În ianuarie 1991, începe turneul „Scène de vie”, care a cuprins concerte în Rusia, Germania, Canada și Japonia şi a avut un număr total de 750.000 de spectatori, iar World Music îi acordă premiul pentru „Cea mai bună cântăreață din Franța”.
În acelaşi an este lansat primul album în concert al artistei, „Carnets de scène”, care a cuprins înregistrări din turneul „Scène de vie”.
În ianuarie 1992, cântă în duet cu interpretul și compozitorul francez Jean-Jacques Goldman, „Je te promets”, o melodie pe care cei doi au interpretat-o şi pe scena concertului caritabil anual „Les Enfoirés”.
A urmat participarea la un album realizat în scop caritabil, alături de alți cântăreți francezi, cu o compilaţie a șlagărului „La vie en rose” de Edith Piaf, fondurile obținute din vânzări fiind direcţionate către fundaţii care luptă împotriva SIDA.
A urmat o perioadă de pauză pentru Patricia, care avea nevoie să o petreacă alături de familia sa.
Va reveni în prim-plan, în anul 1993, când îşi lansează albumul „Je te dis vous”, cel mai bine vândut album al Patriciei din toate timpurile, cu peste 3 milioane de exemplare vândute – unul dintre cele mai bune albume de șansonete din muzica modernă.
A urmat lansarea melodiei „Il me dit que je suis belle”, bine primită de public, hit pentru care primește discul de argint.
În anul 1994, urmează un nou turneu mondial, care a cuprins concerte inclusiv în Vietnam sau Cambodgia, apoi lansarea unui al doilea album în concert, „Tour de charme”, care a cuprins înregistrări din turneul „Je te dis vous”.
În 1995, Patricia Kaas imprimă 12 piese clasice de muzică jazz, preluări ale unor șlagăre celebre, lansate de interpreţi precum Billie Holiday sau Bill Withers, însă preconizatul album „Black Coffee” nu a fost niciodată lansat oficial.
Un an mai târziu este lansat albumul „Dans ma chair” – pentru care a primit discul de platină în Franța şi care ajunge pe locul 2 în clasamentele din această ţară -, cuprinzând un mix de jazz-blues şi un duet cu James Taylor, intitulat „Don’t Let Me Be Lonely Tonight”.
În anul 1998, Patricia Kaas realizează turneul „Rendez-vous”, pe parcursul căruia înregistrează un nou album în concert, cu acelaşi nume, lansat pe CD și DVD, iar cu ocazia sărbătorilor de iarnă din același an, participă, alături de tenorii Plácido Domingo și Alejandro Fernández, la concertul „Christmas in Vienna”.
În 1999, Patricia Kaas lansează albumul „Le mot de passe”, pentru care a obţinut discul de platină în Franţa, în același an fiind lansate single-urile „Ma Liberté contre la tienne” și „Une femme comme une autre”.
Tot în 1999, Patricia Kaas participă la unul dintre concertele organizate de Michael Jackson, numite „Michael Jackson & Friends”, apoi susţine un concert în zona de conflict Kosovo, pentru forțele armate franceze aflate aici.
A urmat un nou turneu mondial, „Ce sera nous”, pentru a promova albumul „Le mot de passe”, apoi Patricia se dedică unor proiecte caritabile – înregistrează piesa „Casser la voix” în beneficiul organizației Restaurants du Cœur, şi un concert pentru copii bolnavi din Spitalul Necker din Paris.
Artista este distinsă cu premiul Adenauer-de-Gaulle la Berlin, distincție acordată persoanelor care promovează prietenia franco-germană, iar la sfârșitul anului 2001, Patricia Kaas și-a lansat primul disc de colecție, „Rien ne s’arrête”, care cuprindea 17 piese consacrate și o noutate, melodia care dădea titlul albumului.
În 29 mai 2002, la Festivalul Internațional de Film de la Cannes, are loc premiera filmului „And Now… Ladies and Gentlemen”, în regia lui Claude Lelouch, în care Patricia o interpretează pe Jane, o cântăreață de muzică jazz, artista aflându-se pe platourile de filmare alături de Jeremy Irons şi Claudia Cardinale.
În noiembrie 2002, ea lansează „Piano bar”, care a cuprins multe şansonete franceze, albumul obținând discul de platină în Franța și Elveția. În finalul aceluiaşi an, cântăreaţa primeşte premiul Golden Europa, fiind numită „Cântăreața anului”.
A urmat turneul mondial „Piano Bar Live”, şi un nou album de studio, „Sexe fort”.
La începutul anului 2004, Kaas lansează single-ul „Où sont les hommes”, şi o raritate pentru muzicienii francezi, acordarea Ordinului Național „Pentru Merit” în Germania.
Tot în 2004, Patricia începe cel de-al șaptelea turneu mondial, „Sexe fort”, care a cuprins peste 175 de concerte, şi un public spectator de 500.000 de persoane, un nou album în concert, „Toute la musique…” şi o nouă pauză, ceva mai lungă, care va dura până la începutul anului 2008.
Către finalul acelui an, Kaas lansează albumul „Kabaret”, cuprinzând stilizarea unor ritmuri de jazz din perioada interbelică.
Au urmat participarea la Concursul Muzical Eurovision 2009, cu melodia „Et s’il fallait le faire”, clasată pe locul 8 în clasamentul general, un nou turneu mondial, pentru a promova albumul „Kabaret”, şi un nou album în concert.
În noiembrie 2009, a fost lansat albumul de compilație „19 par Patricia Kaas”, care cuprinde cele mai cunoscute piese ale sale, iar în martie 2011, a avut loc lansarea autobiografiei Patriciei Kaas, “L’Ombre de ma Voix”, în care cântăreaţa redă cu lux de amănunte povestea de dragoste pe care a trăit-o alături de milionarul român Remus Truică.
În octombrie 2012, Kaas a lansat un album tribut în memoria şansonetistei Édith Piaf, „Kaas chante Piaf”, care a cuprins 21 de piese reprezentative ale marii artiste.
La 20 iunie 2016, Patricia a lansat piesa „Le jour et l’heure”, primul single aflat pe albumul „Patricia Kaas”, dedicat împlinirii, în acel an, a 50 de ani de viaţă ai artistei.
Patricia Kaas a susţinut mai multe concerte în România. În iunie 1992, artista a susținut un recital în cadrul festivalului internațional Cerbul de Aur, apoi, în anul 1998, a revenit în România, la București, cu un concert din turneul „Dans ma chair”.
La 21 iunie 2004, Patricia Kaas susținea un concert în Piața Revoluției din București, pentru ca în vara anului 2009, la 14 iunie, să susţină un concert la Sala Palatului din București, parte a turneului Kabaret.
Artista a revenit în România la 19 iunie 2013, când a susţinut un recital în faţa Palatului Culturii din Iaşi, în cadrul Festivalului Internaţional al Educaţiei, apoi, la 23 iunie 2013, a susţinut la Bucureşti un concert ce făcea parte din turneul „Kaas chante Piaf”, iar la 24 iunie, artista s-a aflat la Cluj-Napoca, pentru un concert-eveniment, parte a aceluiaşi turneu mondial.
În 2017, ea a susţinut două concerte în România, unul pe 24 iunie, la București, la Sala Palatului, altul la 26 iunie, la Timișoara, în Parcul Rozelor, ambele făcând parte din turneul de promovarea a albumului “Patricia Kaas”, al zecelea album de studio şi prima colecție de titluri originale lansată după 13 ani.
