Acum, că anul 2019 s-a încheiat, am realizat un clasament – admitem că subiectiv şi incomplet – al politicienilor care au influenţat într-o măsură semnificativă politica internaţională.
Boris Johnson
Premierul britanic a preluat conducerea Partidului Conservator într-un moment în care părea că procesul Brexit va fi un eşec al guvernului. Parlamentul a respins de trei ori acordul încheiat de fostul prim-ministru, Theresa May cu Uniunea Europeană, partidul de guvernământ a pierdut majoritatea parlamentară, iar legislativul i-a legat mâinile lui Johnson atunci când a vrut să scoată Regatul Unit din UE fără acord. Soluţia găsită de Boris Johnson a fost pe cât de simplă, pe atât de eficientă: alegeri anticipate şi alegerea unui singur subiect al campaniei electorale: „Să încheiem Brexit-ul” (Get Brexit Done). Locatarul din Downing Street 10 a mizat totul pe această carte şi a câştigat. Partidul Conservator a obţinut cel mai bun scor electoral din anul 1987 până în prezent. Johnson a înţeles mult mai bine decât adversarii săi laburişti că populaţia, după aproape trei ani de tergiversări, a obosit şi s-a plictisit de amânări şi își dorea ca procesul Brexit să se finalizeze. Această promisiune a făcut ca electoratul să uite că Boris Johnson este cunoscut ca un politician excentric, care are dese scandaluri în viaţa particulară. Greul însă abia acum începe pentru premierul britanic, când trebuie să gestioneze realizarea Brexit-ului şi să negocieze un acord de comerţ liber cu UE, în condiţiile în care în Scoţia şi în Irlanda de Nord s-au amplificat mişcările pentru independenţa acestor regiuni.
Xi Jinping
Preşedintele Chinei a reuşit anul acesta o ofensivă economică în Europa şi concomitent – după tratative dificile – a obţinut un armistiţiu comercial în războiul economic cu Statele Unite. Xi Jinping a avut în luna martie un turneu european. A fost la Roma şi la Paris, unde s-a întâlnit cu preşedintele Franţei, Emmanuel Macron, cancelarul Germaniei, Angela Merkel şi cu preşedintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker. Scopul vizitei a fost unul economic, China încercând să obţină bunăvoinţa partenerilor europeni la proiectul său ambiţios de creare a noului drum al mătăsii. Deşi Uniunea Europeană are mari rezerve faţă de expansiunea economică a Chinei, şi această vizită a dovedit că europenii nu sunt uniţi atunci când ar trebuie să refuze investiţiile masive ale Beijing-ului. China a devenit foarte activă în ultimii ani în cadrul cooperării 16+1. După cum este cunoscut, în anul 2012 a fost stabilit aşa-numitul format de cooperare economică 16+1, între statele din Europa Centrală şi de Est şi China. În această ordine de idei trebuie să amintim şi iniţiativa „Centura şi drumul” care vizează o serie de proiecte infrastructurale, creată şi finanţată de China în diferite ţări europene (este vorba practic de un precursor al noului drum al mătăsii).
Ursula von der Leyen
Noul preşedinte al Comisiei Europene (CE) a fost considerat în prima parte a anului un politician a cărui carieră se apropie de sfârşit. Ca ministru al apărării din Germania a fost unul dintre cei mai slab cotaţi din cabinetul Angelei Merkel. De altfel, relaţia bună pe care a avut-o cu cancelarul german s-a răcit şi toată lumea se aştepta că va părăsi guvernul federal. În acest moment a venit propunerea neaşteptată a preşedintelui Franţei, Emmanuel Macron, ca Ursula von der Leyen să fie candidatul Partidului Popular European (EPP) pentru funcţia de preşedinte al CE. Având în vedere că pe candidatul iniţial al popularilor, Manfred Weber nu l-au agreat nici măcar în EPP, iar Ursula von der Leyen a negociat abil cu grupurile parlamentare, aceasta a câştigat funcţia cea mai importantă din UE. A fost un succes remarcabil din partea ei, dar misiunea acesteia va fi una foarte dificilă. În urma alegerilor europarlamentare din luna mai, Parlamentul European este mai fragmentat politic decât oricând. Ursula von der Leyen va avea nevoie de mult tact, diplomaţie şi perseverenţă ca să facă decizii importante, ca de exemplu adoptarea bugetul multianual al UE.
Székely Ervin, Rador
