Inaugurat în anul 2000, în prezenţa Papei Ioan Paul al II-lea, venerat încă din perioada bizantină, locul din Iordania al Botezului lui Hristos, numit în arabă ‘Al-Maghtas’, aflat aproape de Marea Moartă şi de dealul de unde Sfântul Ilie a urcat la cer într-un car de foc, este oficial delimitat ca spaţiul în care Sfântul Ioan cel Înaintemergător a săvârşit Botezul Domnului. Perimetrul arheologic Al-Maghtas cuprinde pe întinderea sa, de asemenea, urme ale mănăstirii Jabal Mar-Elias (Dealul lui Ilie) şi, chiar lângă râu, biserica greco-ortodoxă Sfântul Ioan, spre care, pe traseu, sunt presărate o serie de vestigii romane şi bizantine. Pe celălalt mal al Iordanului, în Israel, în dreptul locului Sfântului Botez, de Bobotează, după calendarul vechi, patriarhul Ierusalimului sfinţeşte apa râului, care, în mod miraculos, îşi schimbă direcţia, curgând în sens invers.
Botezul lui Hristos a fost una dintre primele scene înfăţişate din viaţa Mântuitorului, în arta creştină timpurie regăsindu-se în catacombe, pe sarcofagele creştine timpurii şi chiar în decorarea primelor edificii de cult. Un emblematic sarcofag datând din 270, care poartă imaginea Botezului lui Hristos, se află la Santa Maria Antigua, la Roma. Aici, în scena Botezului apare şi imaginea profetului Iona din Vechiul Testament, Iordanul este reprezentat de câteva linii unduind, ce acoperă picioarele Domnului, iar peisajul este sugerat de doi copaci ce servesc pentru a-L separa pe Iisus de celelalte personaje care Îl înconjoară. Convenţiile iconografice ale Botezului devin clar exprimate încă din secolul al V-lea şi consacrate până în veacul al XI-lea, prezentând o structură de bază cu Iisus şi Ioan în centrul compoziţiei şi cu porumbelul simbolizând Duhul Sfânt coborând din cer. La Ravenna, pe cupola Baptisteriului Arian, un edificiu de botez ridicat de regele ostrogot Theodoric cel Mare, între sfârşitul secolului al V-lea şi începutul secolului al VI-lea, Iisus este înfăţişat pe jumătate scufundat în Iordan, Ioan stă alături pe o stâncă, ţinând o cârjă, iar în stânga apare un bătrân cu părul alb, de aceeaşi dimensiune cu celelalte personaje, cu o mantie verde şi un sceptru din trestie – o personificare a râului. De asemenea, mozaicul cupolei Baptisteriului Neonian (finalizat de către episcopul Neon), numit şi Baptisteriul Ortodox, cel mai vechi monument creştin din Ravenna, îl înfăţişează pe Ioan botezându-L pe Iisus cufundat până la brâu în Iordan. Într-o parte se află personificarea râului Iordan, cu o trestie într-o mână şi o mantie în cealaltă. O procesiune a celor 12 apostoli se desfăşoară în jurul mozaicului central, încheindu-se cu Sfântul Petru şi Sfântul Pavel. În Occident, însă, stropirea a înlocuit treptat imersiunea, astfel încât majoritatea imaginilor medievale şi ulterioare îl arată pe Ioan turnând apă pe capul lui Isus – nu punându-i mâna pe cap ca şi cum ar urma să-L scufunde, ca în cupola Baptisteriului Arian, uneori vechea imagine a Iordanului ajungând să fie redusă la un afluent sau devenind chiar o vale uscată. La Karanlik Kilise (Biserica Neagră) din Parcul Naţional în aer liber de la Göreme din inima Cappadociei, una dintre bisericile rupestre cele mai cunoscute ale faimoasei regiuni turceşti, între frescele marcate de caracterul plan şi liniaritatea specifice secolului al XI-lea, Botezul face parte dintr-o secvenţă coerentă de imagini şi simboluri ce se înscriu în elaboratul program iconografic al lăcaşului.
Aflat acum la Gemäldegalerie, Berlin, Altarul Sfântului Ioan (Johannesretabel) pictat în 1455 de olandezul Rogier van der Weyden descrie naşterea lui Ioan, Botezul lui Hristos în Iordan şi tăierea capului lui Ioan, fiecare panou fiind aşezat în arhivolte ce conţin reliefuri reprezentând apostolii şi scene din viaţa lui Hristos şi a lui Ioan. Iisus este aşezat în apă întors spre privitor, iar Ioan Îl binecuvântează, cu mâna ridicată peste capul Lui. Un retablu comandat de călugării Bisericii San Salvi din apropierea Florenţei, înfăţişând Botezul lui Hristos, a fost realizat de Andrea del Verrochio, în jurul anului 1472, şi finalizat în colaborare cu ucenicul său, pe atunci, Leonardo da Vinci, care a pictat şi detaliile unor părţi din tablou. În partea se sus a lucrării se întind mâinile lui Dumnezeu, cu raze aurii, şi Duhul Sfânt sub forma unui porumbel cu aripile larg deschise, iar deasupra capetelor celor două personaje principale, Iisus şi Ioan, şi ale celor doi îngeri strălucesc aurele specifice. În lucrarea sa Botezul lui Iisus, Domenico Ghirlandaio îl plasează pe Hristos stând în Iordan, în timp ce îngerii Îi ţin veşmântul, iar Ioan Îi toarnă apă pe cap, şi un porumbel coboară din planul superior. Ioan botezându-L pe Iisus în Iordan, pictat de Piero della Francesca, a fost comandat, se crede, în jurul anului 1440 de Mănăstirea Camaldolese din Sansepolcro (desfiinţată în anii 1860, iar tabloul a fost cumpărat de National Gallery din Londra), locul de naştere al lui Piero della Francesca, din Toscana. Figura lui Hristos, mâna cu bolul ţinut de Ioan şi porumbelul formează o axă care împarte tabloul în două zone simetrice, accentuând sacralitatea ceremoniei.
Botezul lui Iisus pictat de Jacopo Tintoretto pentru biserica San Silvestro din Veneţia, este o capodoperă a perioadei târzii a artistului veneţian, care foloseşte în această scenă contraste puternice, trupul lui Hristos fiind intens luminat, în timp ce Ioan este lăsat în umbră. Într-un alt tablou pe tema Botezului, pictat de Tintoretto, aflat la Scuola Grande di San Rocco, Veneţia, cei doi protagonişti sunt amplasaţi spre stânga compoziţiei şi învăluiţi într-un fascicul de lumină ce atinge spatele lui Hristos îngenuncheat, a cărui faţă este scăldată în umbră. Ioan Botezătorul este, de asemenea, cufundat în umbră, în timp ce se apleacă înainte, în gestul de a turna apă din Iordan peste capul lui Hristos. În jurul celor doi se creează un spaţiu spectaculos, cu o strălucire extraordinară şi un dramatism accentuat, un fundal pe care o mulţime aşteptând dincolo de Iordan pare să se extindă pe ambele părţi, peste o perdea de copaci, sub o pătură de nori ameninţători. În Botezul lui Iisus, pentru care Paolo Veronese pare a se fi inspirat din lucrarea cu aceeaşi temă a lui Tintoretto de la San Silvestro, Iisus trece prin apa râului, înclinând capul pentru a primi apa purificatoare, în timp ce deasupra razele Duhului Sfânt luminează cerul, peste un peisaj luxuriant, pentru care artistul a folosit culori luminoase, puternic saturate, în predominante tonuri de verde, roşu, ocru şi albastru. Veronese reia tema Botezului într-o asociere neobişnuită cu scena Ispitirii lui Iisus în pustie, tablou aflat la Pinacoteca Palatului Brera din Milano, conectând vizual episoadele printr-o serie de linii diagonale şi îndreptând atenţia privitorului spre momentul în care Diavolul încearcă să Îl ademenească pe Hristos. În această inedită şi complexă compoziţie, artistul pare însă a defini ca principal protagonist peisajul, cu magnifice efecte de lumină, ce se estompează spre îndepărtata imagine a Ierusalimului din fundal.
(Autor: Cristina Zaharia)
