Vineri, 17 ianuarie, se împlinesc şapte ani de la trecerea la Domnul a colegului şi prietenului nostru Septimiu Roman.
Toţi cei care l-am cunoscut, am apreciat nu doar vocea sa remarcabilă, pasiunea şi profesionalismul cu care şi-a realizat misiunea de jurnalist, dar şi felul său unic de a fi – plin de energie, mereu vesel şi pus pe glume, un prieten adevărat, gata să ajute în orice moment.
Septimiu Roman s-a născut la 9 mai 1956, la Sibiu.
A absolvit Liceul „Octavian Goga” din oraşul natal, iar după efectuarea serviciului militar a fost admis la Universitatea Bucureşti, Facultatea de Limbi Romanice, Clasice şi Orientale, absolvită în anul 1980 cu specializarea română-franceză.
A fost apoi, timp de 10 ani, profesor de limba română şi franceză, obţinând gradul didactic II.
În anul 1990 se angajează la Radio România, fiind mai întâi crainic, timp de un an, apoi realizator, producător, publicist comentator la puncte-fixe, corespondent şi trimis special al radioului public în străinătate şi în teatrele de operaţii ale Armatei Române.
În 1990 a absolvit cursul de „Tehnici de vorbire la microfon”, iar în anii 1992, 1994 şi 1995 s-a instruit în cadrul unor programe de jurnalism organizate de Radiodifuziune.
A fost corespondent în Republica Moldova (1992 – 1994), Polonia – 1994 şi Elveţia, în acelaşi an, acolo unde s-a aflat după obţinerea unei burse acordate de Radio Suisse.
În perioada 1995 – 1997 a fost expert la Radio China Internaţional – programul în limba română, apoi a fost realizator al emisiunilor „Matinal”, „Matinal Duminical” – din anul 1999 -, „Euroatlantica” şi „Cronicari în colb de cronici”, realizată la Radio România Actualităţi, împreună cu istoricul Mircea Dogaru, emisiune interzisă la un moment dat din excesul de zel al conducătorilor postului.
În 30 iunie 1997 a realizat de la Bejing, în colaborare cu Alexandra Andon (aflată în studioul de la Bucureşti) emisiunea duplex Bucureşti – Beijing, produsă în colaborare de RRA şi Radio China Internaţional şi dedicată revenirii Hong-Kong-ului la China, emisiune care a primit un premiu special din partea Comitetului Director al Radio China Internaţional. Transcriptul acestei emisiuni este prezentat dealtfel şi în volumul „Evantaiul celor 1000 de gânduri”, publicat de Editura Ion Cristoiu în anul 1999.
În anul 1998, Septimiu Roman a coordonat şi realizat masa rotundă pe tema „Punţilor prieteniei româno – chineze”.
În anul 2003 a transmis corespondenţe din Iordania acolo unde a fost trimis să acopere informaţional intervenţia americană în Irak. La acel moment, Radio România şi Ministerul Apărării Naţionale demaraseră “Operaţiunea Curcubeul”, care a presupus o reţea de corespondenţi care să acopere atacul şi cucerirea Irakului, pe lângă corespondenţele de la Amman ale lui Septimiu, fiind trimişi Radu Dobriţoiu, în Turcia, de unde ar fi urmat să intre în nordul Irakului în cazul în care Parlamentul de la Ankara ar fi aprobat intervenţia SUA, Cătălin Gomboş în Kuweit, Gabriel Ionescu în Qatar, iar Mario Balint chiar în Bagdad.
În anul 2005 a absolvit cursul „Reporter pentru situaţii speciale”.
În perioada activităţii didactice a publicat mai multe articole de limbă şi literatură română şi franceză şi de metodică didactică.
Din bogata sa experienţă jurnalistică, au văzut lumina tiparului volumele “Prin jertfă pentru Europa. Pe urmele armatei române în Campania din Vest” (Editura Brand, 2005) – lansată la 24 octombrie 2005, şi “Bătălia pentru România: dialog pe calea undelor” (împreună cu Mircea Dogaru, Editura Phobos, 2005).
Primul volum este o mărturie a dragostei nemărginite a lui Septimiu faţă de istoria naţională, sentiment ce i-a călăuzit paşii, împreună cu o delegaţie pentru Oficiul Naţional pentru Cultul Eroilor, în perioada 22-29 aprilie 2005, prin ţările europene, urmând traseul eroic al Armatei române, în cel de – Al Doilea Război Mondial, presărat cu mii de morminte ale ostaşilor români care îşi dorm somnul de veci în cimitire din ţările pentru libertatea cărora au căzut la datorie.
Iată ce scria Septimiu în argumentul-prefaţă al acestui volum:
“(…) Acestor eroi – mulţi dintre ei neştiuţi, sau, adeseori, pe nedrept uitaţi, ce-şi dorm somnul de veci departe de locurile din care au plecat – le sunt închinate rândurile de mai jos, cu ocazia împlinirii a 60 de ani de la victoria în războiul în care au dat jertfa supremă pentru libertatea României şi a Europei.
De asemenea, tuturor acelora care au supravieţuit, în speranţa că autorităţile în drept să-şi aducă aminte de ei – nu numai la sărbători sau în campaniile de imagine !…
Nu ne integrăm în Europa cu şuruburi sau rulmenţi, cu “grămada de fier vechi” – cum zicea un “subtil” politician – ci cu resursele noastre, dar, în primul rând, cu civilizaţia şi cultura noastră, cu istoria şi jertfele noastre! Pe aceia care îşi închipuie că “nu putem păşi înainte cu faţa întoarsă spre trecut”, care desconsideră experienţa trecutului, repetându-i, matematic, greşelile, sper ca paginile care urmează să-i pună, cât de cât, pe gânduri! Dacă au timp şi… chef! În amintirea unor rude – mai apropiate sau îndepărtate – pe care fiecare dintre noi le avem pierdute în cele două războaie mondiale şi înhumate în ţară sau în peste 30 de ţări din Europa şi… aiurea, noi, ca dascăl şi jurnalist, ne facem datoria!…”
Prin acest volum, autorul îşi propunea să tragă un semnal de alarmă asupra stării materiale precare şi a lipsei de apreciere faţă de veteranii de război pe care o manifestă opinia publică, subliniind contrastul între faptele de vitejie ale acestora şi condiţiile, de cele mai multe ori inumane, în care aceşti eroi ai neamului sunt nevoiţi să îşi ducă existenţa.
În anul 2006 Septimiu Roman a fost trimis special în teatrul de operaţii al Armatei Române din Kandahar, Afganistan, iar în anul 2008, timp de patru luni, a fost corespondent al RRA în teatrul de operaţii de la Tallil, Irak, pe perioada misiunii Batalionului de Infanterie din Iaşi (supranumit „Lupii Negri”).
A fost de-a lungul anilor corespondentul Radio România pe lângă Ministerul de Externe, Ministerul Apărării, Guvern şi Parlament.
A realizat nenumărate interviuri cu personalităţi ale vieţii politice şi culturale, interne şi internaţionale, fiind remarcabile cele realizate cu preşedinţii României, Ion Iliescu, Republicii Moldova, Mircea Snegur şi Franţei, François Mitterand.
A fost tipul de jurnalist – patriot, fiindcă a fost implicat profund şi în problemele românilor din afara frontierelor, dar şi ale românilor discriminaţi în propria ţară, aşa cum sunt cei din judeţele Covasna şi Harghita, sau romano-catolicii din Moldova agresaţi violent de neprieteni care le contestă identitatea românească. A transmis nenumărate corespondenţe despre convieţuirea interetnică din ţara noastră, de la Universitatea de vară de la Izvorul Mureşului, de la alte evenimente culturale româneşti desfăşurate de o parte şi de alta a Carpaţilor, prezentând durerile românilor din mediul multietnic şi multiconfesional, uitate parcă prea des de politicienii preocupaţi de alte interese, de ordin personal.
A primit, în timp, nenumărate premii şi distincţii, fiind de menţionat cele venite din partea Crucii Roşii, a Radio China Internaţional, premiul Asociaţiei Jurnaliştilor Profesionişti din România – în anul 2005 şi Diploma de Excelenţă a Oficiului Naţional pentru Cultul Eroilor pentru anul 2006 – decernată pe 3 decembrie în acelaşi an, în cadrul spectacolului „Suflet de român“ dedicat Zilei Naţionale a României, desfăşurat la Centrul Cultural al Ministerului Afacerilor Interne. ONCE l-a premiat atunci pe Septimiu „pentru profesionalismul dedicat cultului eroilor, dăruit publicului cu patima omului care crede”.
De asemenea, a fost distins cu Emblema de Onoare a Statului Major General al Armatei, acordată de generalul Ştefan Oprea în anul 2010, la împlinirea a 70 de ani de la difuzarea, de către RRA, a primei emisiuni „Ora Ostaşului”.
A trecut în Împărăţia Cerurilor, mult prea devreme, la 17 ianuarie 2013, la vârsta de 56 de ani.
Fotografii din arhiva familiei Roman
