Papa Francisc a adoptat o decizie prin care femeile sunt integrate mai mult în administraţia Vaticanului. Sfântul Scaun promite că reformele nu se vor opri aici.
Săptămâna trecută, jurista Francesca Di Giovanni în vârstă de 66 de ani, a fost numită în funcţia de conducător al departamentului secretariatului de stat al Vaticanului, care se ocupă de relaţiile cu alte state. Altfel spus, Di Giovanni va fi un fel de „adjunct al ministrului de externe” al Vaticanului. Din anul 2014, aşa-numitul minister de externe al Sfântului Scaun este condus de cardinalul Paul Richard Gallagher. Are doi adjuncţi, polonezul Miroslaw Wachowski şi începând cu 15 ianuarie, pe Francesca Di Giovanni, cea care răspunde de noul departament al diplomaţiei papale. Potrivit informaţiilor ziarului Magyar Kurir citat de Népszava, Francesca di Giovanni va coordona activitatea vaticanului în domeniul relaţiilor internaţionale care se referă la acordurile şi tratatele încheiate de Vatican privind dezvoltarea, protecţia mediului înconjurător, protecţia victimelor conflictelor armate şi îmbunătăţirea situaţiei femeilor.
Di Giovanni a declarat pentru publicaţia Vatican News că „Suveranul Pontif a emis o decizie inovativă, care atrage atenţia asupra rolului femeilor. Numirea mea însă, are în primul rând legătură cu munca mea, faptul că sunt femeie are o importanţă mai mică”. Aceasta a spus că a fost surprinsă de numire, nu s-ar fi aşteptat ca Papa Francisc să-i acorde încrederea pentru îndeplinirea unei poziţii cheie în administraţia Vaticanului. Ea a adăugat că în sectorul multilateral, unde a lucrat şi până acum, s-a simţit de câţiva ani nevoia creării unei funcţii de subsecretar de stat, având în vedere că este vorba despre un domeniu sensibil şi în acelaşi timp foarte important.
Francesca Di Giovanni s-a născut în anul 1953 la Palermo. A studiat dreptul şi s-a pregătit să fie notar. Mai târziu a lucrat în mişcarea Focolarelor. (Este vorba despre o mişcare laică din Biserica Catolică fondată în 1943, ce promovează idealurile de unitate şi de frăţie universală, aşa cum cere Isus conform povestirii din Evanghelia după Ioan. Consecinţa acestei mişcări este o vocaţie ecumenică precum şi dialogul dintre zonele culturale diferite – n. r.) Ea a fost cooptată la secretariatul de stat încă din anul 1993, pe vremea când papă era Ioan Paul al II-lea. Încă de atunci s-a ocupat de relaţiile internaţionale. Printre atribuţiile ei figura problema refugiaţilor, dreptul internaţional, comunicarea, dreptul civil şi drepturile de autor, turismul şi problemele legate de situaţia femeilor.
Activitatea Papei Francisc se poate caracteriza printr-o deschidere prudentă faţă de femei. Când a fost cardinal de Buenos Aires, Jorge Bergoglio (actualul papă) a declarat că nu sprijină ideea hirotonisirii femeilor, dar recunoaşte importanţa fundamentală a rolului femeilor în biserică, în răspândirea credinţei, şi a subliniat că fără femei în biserică nu ar exista sentimentul maternităţii şi al blândeţii. Ca papă Francisc, începând cu anul 2013, acesta a făcut treptat gesturi prin care a recunoscut importanţa femeilor. La data de 8 martie 2015, cu ocazia zilei internaţionale a femeilor a declarat că femeile, prin munca lor zilnică, au făcut ca societatea să fie mai umană şi mai tolerantă. „Femeile în afară de faptul că dau viaţă, văd altfel lumea, privesc mai departe şi sunt capabile ca prin inimă, răbdare şi afecţiune să-i înţeleagă pe ceilalţi” – a spus Papa Francisc. În anul 2016 suveranul Pontif a creat o comisie formată din 12 membri, care a analizat aprobarea diaconatului pentru femei. Comisia nu a putut să ia o decizie, membrii ei nu s-au înţeles asupra chestiunii, dacă femeile au mai făcut servicii diaconice în cadrul bisericii, recunoscute ca activitate bisericească. Raportul final al comisiei nu a fost dat publicităţii de Papa Francisc, iar în octombrie 2019 a decis reînfiinţarea şi completarea comisiei cu alţi membri. În anul 2018, la sinodul privind rolul tinerilor s-a adoptat o declaraţie finală, care printre altele subliniază necesitatea extinderii rolului femeilor în cadrul bisericii. Cu toate acestea, nu s-a pus încă problema hirotonisirii femeilor ca preoţi. Textul adoptat menţionează doar că „lipsa vocii feminine face ca dezbaterile şi drumul bisericii să fie mai sărace”.
Székely Ervin, Rador
