Printre numeroasele știri și comentarii legate fie de alegerile anticipate, fie de alegerile în două tururi, fie de amândouă, fie de spinoasa chestiune a creșterii – sau nu – a pensiilor cu 40%, o declarație a premierului Ludovic Orban a rămas într-un con de umbră. N-ar fi trebuit. Despre ce este vorba?
Ludovic Orban a anunțat că va organiza o serie de consultări publice pe marginea Pactului Ecologic European, propus de Comisia Europeană în decembrie și adoptat de Parlament în ultima sesiune de la Strasbourg – ba chiar printr-o moțiune și mai ambițioasă.
Consultările vor privi consecințele Pactului Ecologic European asupra României și la discuții ar urma să participe atât mediul de afaceri cât și sindicatele și asociațiile profesionale.
După cum a relatat presa europeană, România ar urma să devină al treilea stat membru în ordinea sumelor alocate de Bruxelles pentru tranziția ecologică. Astfel, fondurile destinate României ar urma să ajungă la 757 de milioane de euro, pentru următorii șapte ani.
Polonia va primi cea mai mare finanțare (2 miliarde de euro), urmată de Germania, cu 877 de milioane de euro.
Aceasta poate părea o veste bună. Dar faptul că suntem al treilea beneficiar este și un semn privind amploarea transformărilor pe care Uniunea Europeană le așteaptă de la România. Iar asta trebuie să ne dea de gândit.
Sutele de milioane de euro pe o perioadă de șapte ani nu vor putea nici pe departe să finanțeze o tranziție atât de profundă. Astfel că Bruxelles mai propune o schemă de investiții în cuantum de până la 45 de miliarde de euro și un mecanism de împrumut pentru sectorul public, în colaborare cu Banca Europeană de Investiții, cu garanții de la bugetul UE, pentru investiții de 25-30 de miliarde de euro. De fapt, grosul finanțării de aici ar trebui să vină, doar că pentru a ajunge la acești bani este nevoie de proiecte serioase. Despre problemele administrației noastre în a gestiona asemenea programe sofisticate am mai vorbit.
Ceea ce am atins mai puțin este sensibila problemă a susținerii tranziției de către industrii și angajați. Zonele miniere, industria energetică și industria siderurgică par în acest moment cele mai vulnerabile. Unele sectoare ar trebui închise, altele retehnologizate, iar pentru aceasta va fi nevoie de investiții și se vor pierde locuri de muncă.
Vor accepta partenerii sociali? Sau guvernul se va trezi cu o opoziție unită a patronatelor și sindicatelor? Din acest punct de vedere, este bine că premierul începe din timp aceste discuții.
Apoi, guvernul român are de purtat o negociere grea cu partenerii europeni, vizând menținerea unor sectoare esențiale pentru România, cum ar fi gazul natural și energia nucleară. Aici putem avea aliați grei la masa negocierilor – Germania pe de o parte, Franța de cealaltă, dar discuțiile nu vor fi ușoare. Iar aici , guvernul trebuie să le dea partenerilor sociali din România încredințarea că negociază în interesul lor.
În orice caz, anunțul timpuriu al premierului Ludovic Orban este la rândul lui un indiciu asupra transformărilor care trebuie să aibă loc în econoia românească în următorii ani.
https://www.rfi.ro/politica-117544-incepe-ludovic-orban-consultari-pactul-ecologic-european/
RFI, 21 ianuarie 2020 – Ovidiu Nahoi
