- Audierea unui amplu interviu cu Arhiereul român unit, din 1968, 1969, în domiciliul obligatoriu de la Căldărușani
Episcopia Greco-Catolică de Cluj-Gherla și Asociația „Cardinal Iuliu Hossu”, în parteneriat cu Societatea Română de Radiodifuziune, organizează, în perioada 31 ianuarie – 2 februarie 2020, Programul omagial: „Fericitul Iuliu HOSSU, Episcop martir, la 135 de ani de la naștere”.
În cadrul evenimentului, (vineri 31 ian., de la ora 17.00), va fi prezentată și audiată, în premieră, o înregistrare rară cu Cardinalul Iuliu Hossu: timp de peste o oră participanții îl vor putea asculta cuvântând pe Fericitul Episcop martir și vor putea primi în suflet, nemijlocit, mărturia credinței sale!
Înregistrarea a fost pusă la dispoziție de Societatea Română de Radiodifuziune, prin grija doamnelor Silvia Iliescu și Carmen Ionescu, și a fost procesată de Gelu Hossu și Viorica Sabo. Mai exact, este vorba despre un interviu realizat de către pr. Mircea Todericiu din Statele Unite, în ultima perioadă a vieții Cardinalului (anii 1968-1969), în timp ce acesta se afla cu domiciliul obligatoriu la mănăstirea ortodoxă Căldărușani.
Vor conferenția: prof. dr. Ruxandra Cesereanu, prof. dr. Ovidiu Ghitta, decanul Facultății de Istorie și Filosofie a UBB, ing. Iuliu Hossu, ing. GeluHossu și PS Florentin Crihălmeanu, Episcop de Cluj-Gherla. Audiția interviului, celebrarea liturgică și conferințele, se vor desfășura în Aula „Cardinal Iuliu Hossu” și în Capela „Sf. Iosif” din Catedrala Martirilor și Mărturisitorilor secolului al XX-lea, Piața Cipariu f.n., Cluj-Napoca.
De asemenea, duminică, 2 februarie 2020 – sărbătoarea Întâmpinării Domnului, va fi oficiată Sfânta Liturghie Arhierească, în Catedrala „Schimbarea la Față”, Catedrală în care, între 1930-1948, Arhiereul Iuliu Hossu (Episcopul de Cluj-Gherla de atunci), aducea mărire lui Dumnezeu; sfânt locaș pe care, în cartea „Memoriilor”, îl numea: „scumpa catedrală a sufletului meu, a scumpei Eparhii„. La încheierea celebrării se va ieși într-o procesiune condusă de Episcopul eparhial PS Florentin la statuia Cardinalului Iuliu Hossu, unde se va rosti o rugăciune.
Aniversarea nașterii Arhiereului român-unit reprezintă o invitație pentru fiecare participant de a-și însuși, precum și de a rosti ferm în fața provocărilor lumii contemporane, crezul vieții Fericitului Episcop martir: „credința noastră este viața noastră!”.
- Pe scurt despre Fericitul Iuliu Hossu, episcop martir
Episcopul Iuliu Hossu s-a născut la 30/31 ianuarie 1885 la Milașul Mare, jud. Bistrița Năsăud, ca al treilea din cei șase fii ai Preotului Ioan, parohul de Milaș, și ai soției sale, Victoria. A urmat studiile primare la Milaș, apoi la Reghin, Târgu-Mureș, și apoi, între 1900-1904, la Gimnaziul Superior Român-Unit din Blaj. S-a desăvârșit prin studii strălucite la Institutul De Propaganda Fide din Roma (1904-1910), unde a obținut doctoratul în Teologie și Filosofie.
Încă fiind la studii la Roma, în 27 martie 1908, este hirotonit preot de către unchiul său, PS Vasile Hosszu, atunci Episcop de Lugoj, cel pe care apoi îl va succeda pe tronul arhieresc al Gherlei. În anul 1917 a fost numit și consacrat Episcop de Gherla, după ce, din 1914, petrecuse câțiva ani pe front ca preot militar încurajând și asistând răniții de război.
Era „un român înflăcărat și un foarte bun orator popular. (…) Înzestrat cu frumoase cunoștințe de limbi (afară de română și latină vorbește maghiară, germană, franceză, italiană și engleză) și cu o înaltă și aleasă cultură, știe împreuna o ținută nobilă, cu o afabilitate cuceritoare și o inimă deschisă care a câștigat și până acum inimile tuturor”, îl caracteriza Ziarul bisericesc-politic Unirea de Blaj (nr. 32, 16 iun. 1917). Sunt calități care l-au recomandat pe tânărul episcop de Gherla, să fie chemat ca, la 1 decembrie 1918, să dea glas „Rezoluțiunii Adunării Naționale” la Alba Iulia, moment care-i va rămâne întipărit în suflet întreaga viață, ca „ceasul dreptății lui Dumnezeu”. A făcut apoi parte din delegația care a prezentat actul Unirii Regelui Ferdinand I, la București.
Din nov. 1919, după constituirea Parlamentului României întregite, a primit calitatea de Senator de drept și a participat la discuțiile asupra legii învățământului (1924), a legii cultelor (1928), asupra Concordatului cu Roma (1929) și asupra altor dispoziții legale.
Întreaga sa viață a dedicat-o slujirii lui Dumnezeu și a turmei pe care o avea în păstorire. A fost numit Episcop al Vizitațiilor Canonice, fiind mereu în mijlocul credincioșilor săi. Din 1930, sediul episcopal mutându-se la Cluj, Eparhia pe care o păstorea a devenit, Eparhia de Cluj-Gherla.
Sub păstorirea sa, Mănăstirea Nicula, de care s-a îngrijit și a încredințat-o, din 1936, Ordinului Sfântului Vasile cel Mare, a devenit un loc de pelerinaj unde veneau zeci de mii de pelerini de Sfântă Mărie Mare. Ei veneau din două motive: să se închine la Icoana Făcătoare de Minuni a Maicii Sfinte și să primească în suflete cuvântul mângâietor al „Vlădicului” Iuliu.
În perioada cedării Ardealului 1940-1944, Arhiereul Iuliu Hossu a rămas în mijlocul credincioșilor săi, fiind singurul mentor spiritual al românilor din zonă.
A fost un om al timpului său, respectat în toate cercurile societății, iubit, cald și primitor, iubitor de săraci și gata mereu să ajute pe cei în suferință. Din 1945 a fost ales și membru de onoare al Academiei Române.
A fost arestat de regimul comunist, împreună cu ceilalți episcopi greco-catolici, la 28/29 oct. 1948, dus la Ministerul de Interne din București, în arest preventiv la vila patriarhală de la Dragoslavele (1948-1949), apoi până în 1950 la Mănăstirea Căldărușani. Între 1950-1955, pentru că nu au acceptat să-și lepede credința, episcopii români uniți au fost încarcerați, împreună cu elitele politice și culturale ale vremii, în regim de exterminare, la Penitenciarul din Sighet.
După un scurt timp de refacere la Spitalul Frimu din București, între 1955-1956, Episcopul Iuliu Hossu și ceilalți doi episcopi supraviețuitori, PS Ioan Bălan și PS Alexandru Rusu, au fost duși în domiciliu obligatoriu la Mănăstirea Curtea de Argeș.
Ultima parte a vieții (1956-1970), Episcopul Iuliu Hossu și-a petrecut-o în domiciliu obligatoriu la Mănăstirea Căldărușani. Aici și-a redactat, pe ascuns, caietele memoriilor, aici a primit, în 1969, numirea de cardinal in pectore, numire făcută publică abia după moartea sa, în 1973.
Tuturor celor care-l anchetau și-i cereau să-și lepede credința, le răspundea ferm: „credința noastră este viața noastră”.
Fericitul Iuliu Hossu a fost și rămâne un model de umanitate peste generații și un model de credință mai presus de limitele unei anumite confesiuni, deși a trăit până la ultima suflare în legea Bisericii sale, Greco-Catolică.
În discursul rostit la Blaj, la 2 iunie 2019, pe Câmpia Libertății, cu ocazia celebrării liturgice cu beatificarea celor șapte episcopi greco-catolici martiri, între care și Episcopul Iuliu Hossu, Sfântul Părinte Papa Francisc l-a oferit ca exemplu pe Arhiereul român unit, a spus: „Este grăitor ceea ce a declarat în timpul detenției episcopul Iuliu Hossu: «Dumnezeu ne-a trimis în acest întuneric al suferinței pentru a dărui iertarea și a ne ruga pentru convertirea tuturor». Aceste cuvinte sunt simbolul și sinteza atitudinii cu care, în timpul grelelor lor încercări, acești fericiți și-au sprijinit poporul în continuarea mărturisirii credinței, fără să cedeze și fără să se răzbune. Această atitudine de milostivire față de torționari este un mesaj profetic, fiindcă ne apare astăzi ca o invitație adresată nouă, tuturor, de a învinge ranchiuna prin caritate și iertare, trăind în mod concret și curajos credința creștină”.
Episcopia de Cluj-Gherla
