Miercuri, 5 februarie, se împlinesc 30 de ani de la (re)înfiinţarea Muzeului Ţăranului Român, un edificiu dedicat păstrării şi expunerii artei şi tradiţiilor populare, care administrează cea mai bogată colecţie de obiecte ţărăneşti din România.
În istoria noastră au existat numeroase încercări de înfiinţare a unor instituţii culturale care să gestioneze arta şi tradiţia populară.
După Unirea principatelor Române din 1859, în perioada construcţiei noastre naţionale, ţăranul şi lumea rurală au început să devină o referinţă centrală a identităţii noastre, iar cultura ţărănească începe să capete un rol important.
În anul 1863, Alexandru Ioan Cuza dă o ordonanţă pentru organizarea unor expoziţii în care să fie incluse şi produse ale industriei casnice ţărăneşti.
Pe 20 mai 1863, se deschide la Obor, sub conducerea lui Ion Ionescu de la Brad, “exposiţiunea naţională de la Moşii de vite, de flori, de legume, de produse agricole şi industriale”.
A urmat apariţia primelor colecţii private, expoziţii naţionale şi participări ale României la expoziţiile universale şi începe să se simtă necesitatea unui muzeu naţional, care să gestioneze produsele artei şi tradiţiilor rurale.
Astfel, în anul 1864, Cuza a pus bazele Muzeului Naţional de Antichităţi, considerat precursorul actualului Muzeu al Ţăranului Român.
În anul 1875, Titu Maiorescu propune înfiinţarea unei secţiuni deosebite în care să se expună lucrările de artă textilă făcute în ţară: îmbrăcăminte, covoare, pânzării, postavuri, iar exponatele aveau să provină mai ales din colecţia locotenent-colonelului Dimitrie Pappasoglu, care organizase un mic muzeu chiar în casa sa. Trebuie spus că o serie de obiecte din colecţiile actuale ale Muzeului Ţăranului sunt păstrate încă din acea perioadă.
A urmat, la 11 octombrie 1906, înfiinţarea „Muzeului de Etnografie, Artă Naţională, Artă Decorativă şi Industrială”, cu sediul în clădirea fostei Monetării, iar director a fost numit Alexandru Tzigara-Samurcaş, un eminent istoric de artă, care a contribuit la prestigiul instituţiei.
În anul 1912, ca urmare a actului semnat de Carol I, se începe construcţia sediului actual, amplasat pe locul fostei monetării a statului, la conducerea proiectului fiind numit Nicolae Ghica-Budeşti, un reprezentant de seamă al şcolii de arhitectură care, potrivit opţiunii muzeologice a etnografului şi directorului Alexandru Tzigara-Samurcaş, trebuia să înalţe „un palat al artei pământene”, dispus sub forma incintelor de tip monastic.
După lucrări întrerupte parcă la nesfârşit, clădirea se finalizează abia în anul 1941, luând înfăţişarea actualului monument de arhitectură, sediul Muzeului Ţăranului Român, denumit popular de bucureşteni „Muzeul de la Şosea”.
Clădirea, o ilustrare a stilului neoromânesc inspirat de arhitectura tradiţională, mai ales de cea brâncovenească, este caracterizată de o deosebită expresivitate, fiind completată cu utilizarea elementelor decorative florale şi zoomorfe. Elementele constructive – zidăria de cărămidă roşie, ferestrele reunite sub arcade, coloanele, balustrada, elementele traforate, turnul central cu imaginea foişorului amintind de clopotniţele vechilor mănăstiri – conferă clădirii alura unui veritabil palat al artelor.
Începând din anul 1953, clădirea adăposteşte Muzeul Lenin-Stalin, apoi Muzeul Partidului Comunist Român, devenind în ultimii ani ai comunismului un soi de „omagiu muzeal” al preşedintelui Nicolae Ceauşescu. În toată această perioadă, colecţiile vor fi adunate pentru o vreme în clădirea Palatului Ştirbey din Calea Victoriei, unde vor alcătui Muzeul de Artă Populară al Republicii Socialiste România sub conducerea lui Tancred Bănăţeanu, iar apoi fiind îngrămădite în depozitele Muzeului Satului.
Mai mult, în anii ’60, clădirii i se adaugă un corp central de birouri şi săli conexe, construite însă în totală neconcordanţă cu arhitectura clădirii originale, având trăsături clare ale perioadei cvasi-proletcultiste a totalitarismului comunist.
După Revoluţie, la 5 februarie 1990, ministrul culturii de la acea vreme, Andrei Pleşu, reînfiinţează Muzeul Ţăranului Român, numindu-l director pe pictorul Horia Bernea.
În anul 1996 instituţia primeşte titlul de Muzeu European al anului, iar în anul 2004, premiul „Mihai Băcescu” pentru patrimoniu, obţinut pentru proiectul de promovare a patrimoniului cultural intitulat „Ţinuturile României – Ţara Haţegului”, rod al parteneriatului dintre Centrul GeoMedia, Muzeul Ţăranului Român, Muzeul de Geologie şi Muzeul ,,Grigore Antipa”.
Actualmente, Muzeul Ţăranului Român deţine una dintre cele mai bogate colecţii de obiecte ţărăneşti din România, în patrimoniul său aflându-se aproape 90.000 de piese – ceramică, port, textile, obiecte din lemn, religioase, obiceiuri etc. – din toate provinciile româneşti.
Colecţia de ceramică cuprinde un număr de aproximativ 18.000 de piese – oale pentru sarmale, oale pentru prins lapte, oale pentru fiert magiunul, cratiţe sau vase pentru friptură, forme pentru cozonac, ulcioare de diferite mărimi pentru apă.
Colecţia de costume ţărăneşti, conţine un număr de aproximativ 20.000 de piese din toate zonele ţării, din secollele XIX şi XX.
Colecţia de ţesături de interior conţine, în marea lor majoritate, piese provenind din Moldova şi Oltenia.
Colecţia de lemn, mobilier şi feronerie numără aproximativ 8.000 de obiecte – unelte agricole, mobilier tradiţional, unelte din industria casnică şi instrumente muzicale. Colecţia de artă religioasă grupează obiecte precum icoane pe sticlă, icoane pe lemn, odoare bisericeşti, xilogravuri, cruci şi pristolnice.
Nu trebuie uitată nici Arhiva de Imagine a Muzeului Ţăranului Român care deţine şi o serie de fotografii vechi.
De asemenea, mica „rezervaţie arhitectonică” alcătuită din bisericile de lemn din Groşii Noi, Juliţa şi Troaş (Arad) şi Lunca Moţilor (Hunedoara), aflată din anul 1991 sub protecţia Muzeului Naţional al Ţăranului Român, face parte dintr-un plan mai amplu al muzeului iniţiat în scopul refacerii legăturii cu pământul şi cu instituţiile satului tradiţional.
Muzeul organizează şi ateliere de creativitate, prin care invită școli, grădinițe, licee, fundații etc. la activităţi de desenat, pictat, povești (țărănești și nu numai), cusut și țesut, muzici, vizite și lucru în sălile muzeului.
Muzeul a mai organizat un magazin de obiecte ţărăneşti, un cinematograf, o librărie şi un club destinat unor activităţi precum concerte, lansări de carte, etc.
Pentru a marca împlinirea, în acest an, a 30 de ani de la reînfiinţare, Muzeul Ţăranului Român organizează, miercuri 5 februarie, o serie de evenimente cu intrare liberă:
► Lansarea numărului 24/2019 al revistei MARTOR – ora 17:00, la fosta Sală Irina Nicolau. Va avra loc lansarea numărului 24/2019 al revistei MARTOR. Anuarul de antropologie al Muzeului Țăranului Român, având ca titlul „Politics of Memory: the Collecting, Storage, Ownership and Selective Disclosure of Archival Material” („Politici ale memoriei: colecționare, depozitare, proprietate și dezvăluire selectivă a materialelor de arhivă”). Coordonatorii numărului, Corina Iosif, Bogdan Iancu și Iris Șerban, vor iniția o discuție pe tema arhivelor și arhivării, pornind de la numărul revistei, ce reunește cercetări originale și materiale vizuale ce reflectă, mai ales, două tipuri de fenomene.
În partea a doua a întâlnirii, are loc o incursiune în arhivele Studioului de Film Documentar „Alexandru Sahia”, prin proiectarea filmului „Nunta la Lerești” (1976, 22 min., regia Eugenia Guțu), inclus pe DVD-ul Sahia Vintage V, proiecție realizată prin amabilitatea One World Romania.
► MăiestrIA. Povestea cusută a iei – Expoziție itinerantă și lansarea albumului omonim – ora 18:00, la Sala Acvariu. Ambasada Republicii Moldova în România vă așteaptă la lansarea volumului „MăiestrIA – povestea cusută a iei”, un album unic în spațiul românesc, dedicat iei autentice tradiționale, a cărui autoare este basarabeanca Stela Moldovanu.
Evenimentul este o bună ocazie de a ne reaminti despre simbolistica și originalitatea portului popular al neamului românesc. Cartea cuprinde 448 de pagini bogat colorate, cu peste 500 de fotografii și ilustrații originale, în 9 capitole, în care se vorbește despre istoria și personalitățile care au promovat ia, creațiile noi, fotografiate detaliat realizate în ultimii ani, ii de colecție, oameni valoroși, precum și sfaturi necesare pentru cei care vor să înceapă a coase corect și informat.
Lansarea va fi însoțită de o superbă expoziție de ii autentice, cusute manual, în cadrul proiectului „Măiestria”, desfășurat la Chișinău.
Expoziția va putea fi vizitată la Sala Acvariu, până pe 16 februarie, de marți până duminică, între orele 10.00 și 18.00.
► Proiecții de filme etnologice – orele 19:00 şi 20:30, la Cinema Muzeul Țăranului. Din 2005 și până în prezent, Ministerul Culturii a reușit să obțină înscrierea a șapte elemente din România în Lista Reprezentativă a Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanității. Acestea sunt: ritualul Călușului, doina, ceramica tradițională de Horezu, colindatul de ceată bărbătească, jocul fecioresc din România, tehnici tradiționale de realizare a scoarței în România și Republica Moldova, Mărțișorul – practici tradiționale asociate zilei de 1 Martie.
De la ora 19:00, veți avea ocazia de a viziona o parte din filmele de prezentare a acestor elemente vii de patrimoniu cultural imaterial: Colindatul de ceată bărbătească (10 min.), Ritualul Călușului (33 min.), Doina (13 min.) şi Tehnici tradiționale de realizare a scoarței în România și Republica Moldova (10 min.).
De la ora 20:30, publicul va putea viziona filmul documentar Timoc. Lumea de dincolo (2011, 82 min.), în regia lui Marius Olteanu. Comunitatea românească din Timoc, Serbia, este convinsă că, după moarte, mergi într-un loc identic cu acesta în care trăiești, numit însă lumea de dincolo.
