Thomas Kemmerich, reprezentantul Partidului Liber Democrat (FDP) din Germania, a fost ales miercuri prim-ministru al landului Thurungia cu voturile partidului de extremă dreapta Alternativă pentru Germania (AfD). Acest fapt a stârnit o reacţie vehementă atât în rândul politicienilor, cât şi în rândul opiniei publice. În urma presiunilor, după doar o zi de la alegerea sa, Kemmerlich a demisionat – scrie ediţia electronică a publicaţiei Tagesschau.
În urma creşterii în sondaje a AfD, mai mulţi politicieni moderaţi şi analişti din Germania văd o similitudine cu situaţia ţării din anii 30′ ai secolului trecut, când Partidul Naţional Socialist al lui Adolf Hitler a câştigat din ce în ce mai mulţi adepţi. Aşa se explică reacţia vehementă față de ceea ce s-a întâmplat miercuri în Thuringia. Politicianul Partidului Die Linke (Cei de Stânga), Boro Ramelow se pregătea deja să conducă pentru încă 5 ani regiunea germană. Realegerea sa nu era sigură, pentru că coaliţia dintre partidele Die Linke, Partidul Social Democrat (SPD) şi Verzii avea doar 42 de mandate în parlamentul local format din 90 de membri. Totuşi, a reprezentat o surpriză faptul că partidele democratice, Uniunea Creştin Democrată (CDU) şi FDP s-au revoltat împotriva sa, şi în runda a treia a votării persoanei care să ocupe funcția de prim-ministru îl sprijineau pe Kemmerlich. Acest lucru în sine nu ar fi reprezentat o problemă. Ceea ce a fost calificat scandalos de către o parte a presei germane este că Thomas Kemmerlich a ajuns prim-ministru cu voturile reprezentanţilor AfD. Motivul supărării a fost că s-a întâmplat pentru prima dată după cel de-al doilea război mondial ca un guvern regional să depindă de sprijinul extremei drepte.
Din acest punct de vedere este mai puţin important că până la urmă guvernul regional nu s-a format, pentru că FDP a iniţiat dizolvarea parlamentului şi organizarea de noi alegeri. Important este că o asemenea situaţie s-a putut crea. Comentatorul televiziunii ZDF a pus o întrebare neliniştitoare: „Oare se repetă istoria?” Desigur toată lumea ştie la ce fapt se referea întrebarea: în anul 1924, chiar în Thuringia s-a întâmplat pentru prima dată un caz similar. Presa a ajuns la concluzia că Thomas Kemmerlich nu trebuia să candideze. Deşi liderul local al CDU, Thomas Mohring se scuza că nu poate să fie răspunzător pentru voturile date de alte grupuri parlamentare, toată lumea ştia că fără sprijinul AfD Kemmerlich nu avea şanse să fie ales. Acest lucru însă s-a întâmplat şi AfD triumfa, declarând că strategia lor a fost corectă şi a funcţionat. Este adevărat, dacă ne gândim, că din toată povestea doar AfD a profitat. De pierdut a pierdut nu doar Die Linke, dar şi CDU şi FDP, ultimii doi pierzându-şi credibilitatea în sensul că declaraţiile lor anterioare, cum că nu se vor alia cu extrema dreaptă, stau acum sub semnul întrebării. Totodată s-a creat o tensiune între CDU şi SPD, care la nivel naţional formează o coaliţie guvernamentală. La fel s-a adâncit prăpastia între CDU şi Verzii, care în viitor ar fi putut fi parteneri de coaliţie. Thomas Kemmerlich a repetat inutil de cinci ori în emisiunea de miercuri seara a televiziunii ZDF că nu se va alia cu AfD, pentru că era clar că nici socialdemocraţii şi nici Verzii nu vor intra în guvernul său, ca atare executivul local va fi la cheremul extremiştilor.
„Alianţa contra naturii” dintre AfD şi CDU a fost aspru criticată de preşedintele Uniunii Creştin Democrate, Annegret Kramp-Karrenbauer. Aceasta a spus că CDU regional a desconsiderat indicaţia conducerii naţionale a partidului şi a votat alături de AfD. Şi mai hotărât a fost cancelarul Angela Merkel, care a calificat inpardonabil ceea ce s-a întâmplat miercuri în Thuringia şi a declarat că totul trebuie reluat. Este interesant că preşedintele Uniunii Creştin Sociale, Markus Söder a avut o reacţie dură şi a spus că trebuie organizate alegeri anticipate în Thuringia, ca CDU să evite o ruşine şi mai mare. Cel mai rezervat a fost preşedintele FDP, Christian Lindner care s-a rezumat la repetarea ideii că partidul său nu colaborează cu AfD. În urma poziţiei ferme exprimate de liderii CDU şi CSU, joi grupul parlamentar al FDP a iniţiat dizolvarea parlamentului. Kemmerlich nu va fi prim-ministru şi guvernul nu va depinde de AfD. Dar există pericolul ca în urma celor întâmplate extrema dreapta să primească mai multe voturi.
Székely Ervin, RADOR
