Dacă recentele descoperiri despre tăierile ilegale din România au dus la apariţia de ştiri cum că suprafaţa împădurită e în declin, statisticile disponibile indică o situaţie îngrijorătoare – deşi nu chiar atât de dramatică.
Tăierile ilegale din pădurile României se află în centrul agendei publice de luni de zile, organizaţiile ecologiste trăgând semnalul de alarmă în privinţa aparentei libertăţi neîngrădite de care se bucură unii exploatatori de lemn în diverse regiuni.
Gravitatea problemei a fost dezvăluită de Inventarul Forestier Naţional (IFN), care calculează suprafaţa împădurită şi volumul de lemn pe care îl conţine ea.
Primul studiu IFN a măsurat aceşti indicatori pentru 2008-2012. Al doilea şi cel mai nou raport, publicat integral în octombrie 2019, stabileşte cifrele pentru perioada 2013-2018.
De atunci, presa şi grupurile ecologiste au denunţat cazuri de exploatare ilegală masivă în păduri de pe tot cuprinsul ţării.
Unul dintre cele mai noi cazuri a fost raportat în ianuarie, în pădurea Băneasa de lângă Bucureşti. Acolo, un ONG verde, Fundaţia Eco-Civică, a identificat 1.600 de arbori tăiaţi în ciuda faptului că aparent nu îndeplineau condiţiile necesare pentru tăiere. Activiştii au calificat-o drept „o crimă de mediu”.
Ultima evaluare IFN arată că aproape 20 de milioane de metri cubi de lemn au dispărut în medie anual din pădurile ţării.
Cifra, reprezentând volumul de lemn tăiat ilegal anual, depăşeşte volumul de lemn tăiat legal anual, care este de 18,5 milioane de metri cubi.
Pe lângă cazurile de tăieri ilegale raportate, aceste statistici i-au determinat pe ecologişti, jurnalişti şi unele personaje publice să vorbească despre micşorarea şi chiar dispariţia pădurilor României.
BIRN a încercat să determine dacă pădurile României chiar îşi restrâng suprafaţa sau chiar se îndreaptă spre dispariţie din cauza tăierilor ilegale, sau dacă nu cumva temerile sunt exagerate.
Suprafaţa forestieră creşte în realitate
Acelaşi raport IFN pe 2013-2018 oferă un răspuns negativ la întrebare, atunci când e comparat cu raportul pentru 2008-2012. Conform IFN, în 2008-2012 România a avut o suprafaţă totală împădurită şi rezervată pentru împădurire de 7.046.056 hectare.
Ea s-a diminuat numai un pic în 2013-2018, la 7.037.606 hectare.
Mai mult, suprafaţa efectivă de pădure, măsurată de IFN la o categorie separată, a crescut în realitate de la 6,9 milioane hectare la un pic sub 6,93 milioane hectare între cele două perioade.
Fondul Forestier Naţional, care utilizează o definiţie mai strictă a termenului „pădure”, arată o tendinţă ascendentă similară, indicând o creştere anuală moderată dar constantă a suprafeţei împădurite după 1990.
Apelând la datele IFN, creşterea volumului de lemn din pădurile României devine şi mai evidentă.
El a crescut de la 2.221.593,469 metri cubi în 2008-2012 la 2.354.789,866 în 2013-2018.
„Rezultatele IFN arată că, în ultimii ani, suprafaţa pădurilor din România a rămas relativ constantă”, a declarat pentru BIRN Radu Vlad, coordonator regional pentru păduri la WWF România.
Referindu-se la creşterea volumului de lemn, Vlad a declarat: „Pădurea creşte chiar şi atunci când unele suprafeţe pot fi degradate izolat prin exploatare legală sau ilegală”.
El a explicat această expansiune, în pofida foarte bine documentatelor tăieri legale şi ilegale, prin faptul că numai 30% din creşterea anuală a pădurilor, exprimată în metri cubi de lemn, este recoltată; în ţările vest-europene rata medie de recoltare a creşterii anuale e 70%.
„Astfel, chiar dacă luăm şi cele mai pesimiste estimări cantitative privind tăierile ilegale din România, suntem cu mult sub nivelul de recoltare efectuată legal în ţări despre care se consideră că practică o silvicultură responsabilă”, a continuat Vlad.
O pierdere de pădure exploatabilă
Însă o înţelegere completă a situaţiei necesită şi analiză cantitativă, avertizează Vlad.
„Problema tăierilor ilegale din România nu este neapărat legată de volumul de lemn recoltat, ci de elemente precum zona în care au loc tăierile”, a declarat el.
„Avem situaţii în care am pierdut o valoare semnificativă a patrimoniului natural, iar pe unele suprafeţe ecosistemele forestiere s-au degradat, iar reconstrucţia lor ne va costa enorm ca societate”, a adăugat el.
Activistul Greenpeace Ciprian Găluşcă e de aceeaşi părere, citând experţi care atribuie parţial încălzirii globale „acumularea accelerată de masă lemnoasă” în pădurile României.
„Creşterea pe care o vedem este o acumulare de masă lemnoasă în copaci tineri, care nu pot fi încă exploataţi”, a declarat el pentru BIRN.
Ce vrea el să spună este că această creştere a volumului de lemn provine în special de la arbori mai tineri de 80 de ani, din care nu poate fi extrasă cherestea, atât din considerente legale cât şi calitative.
Prin urmare, creşterea volumului de lemn nu se traduce întotdeauna printr-o creştere a capacităţii de exploatare a pădurilor – iar actualul nivel al tăierilor e posibil să pună totuşi sub presiune cele mai vechi păduri ale României.
Găluşcă a avertizat totodată că România are o proporţie relativ „scăzută” a acoperirii teritoriului cu păduri. România e acoperită de păduri în proporţie de 30%, cu 3% sub media UE şi cu 15% sub acoperirea potenţială recomandată de ecologişti pentru ea. (Pentru comparaţie, rata acoperirii este în Finlanda de 70%, iar la extrema cealaltă, în Regatul Unit şi Irlanda, e de numai 11%.)
În concluzie, dacă datele disponibile arată că în realitate pădurile se extind în România, deopotrivă ca suprafaţă şi volum de lemn, tăierile – şi mai cu seamă varianta lor ilegală, necontrolată – rămân o ameninţare serioasă pentru ecosistemele ei. Mai mult, tăierile reduc rezerva de arbori maturi care ar trebui să aprovizioneze cu lemn piaţa legală.
BALKAN INSIGHT (Serbia), 12 februarie 2020 – Articol de Marcel Gascón Barberá
Traducere: Andrei Suba
