Într-o scrisoare deschisă publicată în România Liberă, un grup de 13 jurnaliști (pe care îi enumerăm: Cristian Tudor Popescu, Ion Cristoiu, Adelin Petrișor, Cătălin Tolontan, Adriana Nedelea, Liviu Avram, Luiza Vasiliu, Vlad Petreanu, Cristi Delcea, Mihai Voinea, Cristian Lupșa, Claudiu Pândaru, Florin Negruțiu) îi adresează Peședintelui României următoarea „rugăminte”: „În numele a ceea ce ne unește ca societate, vă rugăm să nu promulgați legea care scutește de plata impozitelor profesia noastră, lege votată recent de Camera Deputaților. Măsura este în primul rând nedreaptă. Fiecare cetățean care muncește trebuie să beneficieze de un regim fiscal egal, cu excepția situațiilor prevăzute de lege, de ex. persoanele cu handicap. Considerăm că nu există motive pentru ca „jurnaliștii” să fie încadrați la excepții. Dacă se face asta, așa cum a votat Parlamentul, atunci e vorba de privilegii financiare pentru „jurnaliști”, categorie nedefinită în care se poate introduce, practic, oricine pentru a încasa niște bani”.
Ne surprinde această scrisoare prin faptul că vine din partea unor jurnaliști, parte din ei de notorietate publică, și este direcționată împotriva colegilor de breslă. Acceptăm, la rigoare, că cineva, cu un statut moral de foarte înaltă ținută, poate să-și sacrifice propriile interese pentru o cauză care le excede, dar nu credem că, în cazul de față, poate fi vorba de un asemenea statut moral.
Dimpotrivă, e vorba de un statut… imoral. Căci, la nivelul standardului social pe care-l au petiționarii, scutirea de taxe și impozite la salariu poate să fie nesemnificativă, ceea ce nu se poate spune despre marea masă a colegilor lor. Și tocmai în asta constă imoralitatea și ipocrizia, căci ei își sacrifică, de fapt, propriii colegi.
Nu vrem să facem o pledoarie pro domo, dar anumite accente din scrisoarea amintită ne obligă să ripostăm. În primul rând la argumentul mincinos că unul din motivele demersului ar fi „lipsa unei organizații cu adevărat reprezentative a breslei”. Cu alte cuvinte, semnatarii se erijează în reprezentanți voluntari ai breslei deși, în aceeași scrisoare, precizează că „nu avem nici pe departe pretenția că reprezentăm toți jurnaliștii din România”.
Ținem să precizăm că „organizația reprezentativă” există și se numește Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România. E singura uniune de creație și utilitate publică a breslei jurnaliștilor români, are o vechime de 101 ani și 3.500 de membri (în țară, în diaspora și în țările din jurul României). În total 44 de filiale! Așadar, fie și sub aspect cantitativ, reprezentativitatea UZPR este o realitate.
Cât privește dimensiunea calitativă a acestei reprezentativități, ea se regăsește în programele și proiectele realizate cel puțin în ultimii șapte ani, ca și cele aflate în derulare. Nu le mai enumerăm, suntem convinși că semnatarii acestei scrisori perfide le cunosc, că doar sunt niște ziariști informați. Așadar, nu le acordăm prezumția de ignoranță. Iar în pledoaria lor pentru neacordarea de „privilegii financiare pentru jurnaliști”, formularea este de-a dreptul cinică și insultătoare. Căci, în afară de îmbuibații, mercenarii și idioții utili din presă, restul jurnaliștilor, imensa lor majoritate, trăiesc în condiții aproape umilitoare. Nimeni n-a făcut, niciodată, nimic, pentru ei.
Cu excepția Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, ceea ce, iarăși, ar trebui să fie cunoscut de autorii scrisorii. Iar aici trebuie precizat și faptul că o parte dintre petiționari au participat direct și nemijlocit, în calitate de angajatori, la precaritatea existențială actuală a jurnaliștilor români.
Ne intrigă, de asemenea, urgența demersului, căci nu ținem minte ca ei să fi avut vreo atitudine similară de grup la situații mult mai grave care vizează, de pildă, asediul asupra identității naționale, retrocedările ilegale de terenuri și clădiri, înstrăinarea, vânzarea sau distrugerea patrimoniului, migrația în masă a românilor etc. Nu! grija lor, a semnatarilor, este aceea ca nu cumva colegii lor din breaslă să beneficieze de vreun suport material care să le facă viața mai suportabilă.
Ar fi ridicol și sub demnitatea noastră, a Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, să trimitem, la rândul nostru, o scrisoare prin care să-i cerem președintelui să nu țină seama de scrisoarea celor 13 petiționari jurnaliști.
Dar ESTE de demnitatea noastră să propunem (și chiar o vom face!) un proiect de lege prin care statul să susțină din bani publici funcționarea presei cinstite – centrale și, mai ales, regionale – după modelul bunelor practici din țările civilizate ale Uniunii Europene.
Criteriile de eligibilitate ale acestei susțineri vor fi stabilite de SINGURA organizație reprezentativă a breslei jurnaliștilor români, adică U.Z.P.R. Iar aceste criterii vor fi cât se poate de clare și de stricte: interesul public (nu al publicului!), interesul NAȚIONAL, promovarea valorilor identitare și universale, a istoriei, a tradițiilor, a limbii române și a tot ce derivă din ele, a valorilor morale, a deontologiei, a onoarei și demnității, SOLIDARITĂȚII DE BREASLĂ etc., toate acestea constituind, pentru noi, cadrul firesc de desfășurare al profesiei propriu-zise. Reperul nostru tutelar și de conduită este MIHAI EMINESCU – JURNALISTUL.
UNIUNEA ZIARIȘTILOR PROFESIONIȘTI DIN ROMÂNIA
Președinte Doru Dinu Glăvan
