Recent scăpat de spectrul destituirii, preşedintele american Donald Trump se află iarăşi în centrul unui scandal legat de statul de drept, în vreme ce peste ocean Uniunea Europeană se implică în iniţiative externe fără a fi reuşit încă să-şi găsească o voce unică pe scena globală, iar epidemia de coronavirus oferă presei internaţionale un pretext de a întoarce pe toate feţele modelul politic al Chinei.
Justiţia americană e afectată de un scandal de amploare avându-l în centru pe Roger Stone, un colaborator apropiat al preşedintelui Trump inculpat pentru obstrucţionarea justiţiei, fals în declaraţii şi influenţarea martorilor în legătură cu ancheta privind interferenţele Rusiei la alegerile prezidenţiale din 2016. Departamentul Justiţiei condus de procurorul general William Barr a intervenit în proces peste capul procurorilor de caz, la sugestia preşedintelui Trump, reducând pedeapsa solicitată de ei, fapt care i-a determinat să-şi dea demisia în semn de protest, rezumă faptele Associated Press. Postul CNN comentează despre „criza de credibilitate care zguduie Departamentul Justiţiei”, apreciind că „distrugerea de către preşedinte a zidului invizibil dintre Casa Albă şi departament precum şi comportamentul serviabil al lui Barr” vor face ca problema interferenţei politice să bântuie orice dosar de anvergură de la Washington pe întreaga durată rămasă din actualul mandat prezidenţial. Magnitudinea „celei mai grave crize a statului de drept din ultimele decenii” e expusă de scrisoarea deschisă publicată luni de peste 2.000 de foşti angajaţi ai Departamentului Justiţiei, deopotrivă democraţi şi republicani, care cer demisia lui Barr, consideră CNN. Unul dintre semnatari, fostul procuror federal John Flannery, e citat de Newsweek cu acuzaţia extrem de dură cum că Donald Trump e „criminalul şef care conduce din Aripa de Vest o organizaţie mafiotă”, iar Barr acţionează precum un „consigliere”. Pe de altă parte, Asociaţia Judecătorilor Federali, din care fac parte aproximativ 1.100 de magistraţi numiţi pe viaţă, a luat decizia fără precedent de a convoca o şedinţă de urgenţă pentru a discuta intervenţia executivului în procesul lui Stone, relatează Daily Beast. Între timp, preşedintele a cerut public rejudecarea procesului, motivând că o jurată ar fi fost părtinitoare, a informat The Guardian.
Miniştrii de externe ai statelor membre UE reuniţi luni la Bruxelles au convenit să lanseze o misiune militară cu forțe maritime, aeriene și speciale pentru a pune în aplicare embargoul decretat de ONU pentru a împiedica intrarea armelor în Libia, scrie ziarul portughez Jornal Economico. Cotidianul german Frankfurter Allgemeine se arată mai sceptic: „Drept glumă a caracterizat un înalt reprezentant diplomatic al ONU embargoul asupra armelor împotriva Libiei instituit în acest weekend. Factorii străini care sprijină părţile beligerante în Libia nu îl respectă şi nu există cineva care să depună eforturi serioase pentru a controla situaţia. Iar noua misiunea a UE în Mediterana nu ar urma să schimbe situaţia. Deoarece chiar şi dacă ar verifica nave suspecte, cea mai mare parte a armelor ar fi transportate în ţara măcinată de război civil pe calea aerului sau terestru”. Portalul european Politico nu se arată nici el prea convins, realizând un tablou general pesimist al situaţiei din Mediterana estică: „În ultimul an s-au amplificat tensiunile în Mediterana de est – o regiune care abundă în rezerve de hidrocarburi, conflicte armate, dispute frontaliere şi puteri regionale sperând să se întindă mai mult decât le ţine plapuma. Turcia, Grecia şi Cipru sunt implicate într-o dispută tot mai gravă privind frontierele maritime şi explorarea gazelor, un conflict care contaminează şi alte ţări din regiune. Războaiele din Libia şi Siria, exacerbate de intervenţii străine, continuă să disloce sute de mii de oameni. Între timp, cum SUA se izolează de lume şi UE priveşte de pe margine, Rusia lucrează la extinderea influenţei sale.” Problema Bruxelles-ului, crede Politico, este că nu a avut vreo strategie reală pentru detensionarea conflictelor din Siria şi Libia şi, în plus, statele membre Franţa şi Italia susţin tabere opuse în Libia.
În China epidemia de coronavirus continuă să facă victime, cel mai nou bilanţ oficial publicat marţi de BBC fiind de 1.868 de decese şi 72.436 de îmbolnăviri, în ultima zi fiind raportate 98 de decese, 1.886 de noi cazuri şi 12.000 de însănătoşiri. Postul britanic de radio relatează de asemenea că oficialii medicali din China au publicat primele detalii a aproape 45.000 de cazuri de COVID-19, cel mai amplu studiu realizat de la începutul epidemiei. Mai mult de 80% din cazurile de îmbolnăvire au fost uşoare şi rata mortalităţii e de 2,3%. Persoanele care suferă de diverse afecţiuni şi cele în vârstă sunt cele mai expuse riscului, susţine studiul. Revista germană Der Spiegel evidenţiază riscul politic reprezentat de epidemie pentru Partidul Comunist Chinez: „Lui Xi Jinping îi revine acum să asigure securitate şi prosperitate în timp ce încearcă să soluţioneze o gravă criză de sănătate publică” – o criză „existenţială” cum China n-a mai cunoscut din 1989, de la protestele din Piaţa Tiananmen, şi „prima mare catastrofă cu care Beijingul trebuie să se confrunte în timp real în epoca reţelelor sociale”. New York Times atrage atenţia asupra arestării activistului chinez Xu Zhiyong, un fost lector universitar care l-a acuzat pe preşedintele Xi Jinping că e flămând de putere, că a încercat să muşamalizeze epidemia şi chiar l-a îndemnat să demisioneze, transmiţându-i: „Nu eşti suficient de deştept”. Xu, care se ascundea din decembrie, a fost arestat sâmbătă, iar iubita lui, o activistă socială, a fost dată dispărută duminică. „Erorile comise de autorităţi în lupta cu epidemia expun hibele fundamentale ale sistemului politic”, consideră Financial Times, care identifică între acestea monopolul puterii, inclusiv asupra deciziei şi informaţiei, şi statul poliţienesc, toate fiind arme cu două tăişuri, periculoase pentru populaţie şi guvern deopotrivă. „Sistemul de guvernare al Partidului Comunist a ratat startul la gestionarea crizei coronavirusului. Drept urmare, se confruntă cu probleme mai mari. Dacă va fi ca lumea dlui Xi să se sfârşească, nu va fi nici cu un bangăt şi nici cu un fâsâit. Dar ar putea fi cu o economie distrusă”, conchide publicaţia britanică.
Un alt sistem politic cu deficienţe prezintă cotidianul turc Hurriyet, care informează că în Afganistan au fost anunţate rezultatele alegerilor prezidenţiale desfăşurate în urmă cu… cinci luni. Actualul preşedinte, Ashraf Ghani, a fost reales în funcţie cu 50,64% din voturi. Însă Abdullah Abdullah, clasat pe locul doi cu 39,52%, a declarat că nu acceptă rezultatul, acuzând că numărătoarea nu a fost transparentă. Pe de altă parte, unul dintre aliaţii lui politici declarase cu câteva zile în urmă că nu vor accepta un preşedinte ales prin fraudă şi că vor constitui un guvern paralel.
Andrei Suba – Agenția de Presă RADOR
