O cască franceză din Primul Război Mondial ar proteja mai bine împotriva exploziei decât casca care echipează în prezent armata americană, potrivit unui studiu american recent. „Potrivit inginerilor biomedicali de la Duke University, căștile militare moderne nu protejează creierul mai bine de undele de șoc create de o explozie decât echivalentele lor din Războiul Mondial”, a indicat universitatea într-un comunicat. „Un model în mod special, casca franceză Adrian, dă de fapt rezultate mai bune decât modelele moderne la protecţia de explozii”, adaugă acest studiu publicat săptămâna trecută, în timp ce Pentagonul anunța că 109 soldați americani suferă de o comoţie cerebrală din cauza tirului de rachete iraniene tras asupra unei baze care adăpostește soldați americani în Irak. Casca Adrian a fost distribuită din 1915 trupelor franceze pentru a proteja soldații de schijele obuzelor care explodau deasupra tranșeelor. Rănile la cap deveniseră una dintre cauzele principale ale pierderilor umane pe câmpul de luptă și această cască ușoară, incapabilă să oprească direct un glonţ de pușcă sau mitralieră, era echipată cu o creastă, o piesă de metal fixată pe partea superioară a căştii şi destinată să absoarbă șocurile venite de sus. Cercetătorii americani au comparat trei căști din Primul Război Mondial cu cele folosite în prezent de armata americană, ei considerând că războiul în tranșee este cel mai comparabil cu lupta împotriva grupărilor jihadiste: casca rotundă şi cea plată Brodie, folosită de armatele britanică și americană, casca germană Stahlhelm, care a fost folosită în timpul celor două războaie mondiale, și casca Adrian. Presiunea exercitată pe cască a fost similară cu cea care se presupune că provoacă hemoragie cerebrală, iar testele au arătat că riscul este de 50% fără cască, mai mic de 10% cu căștile germane și britanice, 5% cu casca americană modernă și doar de 1% cu casca franceză, spune studiul.
„Rezultatul este surprinzător, deoarece casca franceză a fost făcută din aceleași materiale ca echivalentele sale germane și britanice, iar coaja era mai subțire”, notează unul dintre autorii studiului, Joost Op’t Eynde.
„Principala diferență este că avea această creastă în vârful ei. Chiar dacă era concepută pentru a proteja împotriva cioburilor metalice, această caracteristică ar putea proteja și împotriva undelor de șoc”, conchide el, înainte de a recomanda un nou design al căștilor moderne pentru a proteja mai bine militarii împotriva suflului exploziilor.
(www.lesoir.be – 19 februarie)/rcostea/ddaniela
