Preşedinta Comisiei pentru Afaceri Europene (CAE) a Senatului, Gabriela Crețu, a participat în perioada 18 – 19 februarie 2020, la Bruxelles, la Conferința inter-parlamentară pe Stabilitate, Coordonare Economică și Guvernanță în Uniunea Europeană. Conferința se desfășoară în cadrul Săptămânii Parlamentare Europene, unde organizatori au fost, în egală măsură, Parlamentul European și cel Croat, ca parte a dimensiunii parlamentare a Președinției Croației la Consiliul Uniunii Europene.
Gabriela Crețu a evidențiat, în timpul dezbaterilor privind Acordul Verde, riscurile socio-economice care vin cu tranziția către o economie verde. Lăudând obiectivele ambițioase ale Acordului, liderul comisiei senatoriale a subliniat că „Acordul ecologic nu este o campanie făcută pe bani publici pentru sectorul energetic ecologic care concurează cu cel vechi și poluant. Presupunând o schimbare profundă în economiile, societatea, administrația și comportamentele noastre, acordul ecologic are nevoie de mult mai mult decât bune intenții. Lipsa de siguranță socio-economică a produs daune atât în Estul Europei cât și în Vest. Dacă în Vest Europa s-a confruntat cu provocări precum ieșirea Marii Britanii din Uniune sau mișcarea Vestelor Galbene din Franța, în Est procesul de tranziție la economia de piață a lăsat foarte mulți cetățeni vulnerabili”.
Gabriela Crețu a adus în atenția participanților la conferință faptul că, din cauza șomajului extrem de ridicat, din cauza închiderii a mii de companii, precum și a salariilor extrem de scăzute, milioane de oameni au fost dislocate din țara lor de origine, exemplul cel mai elocvent fiind chiar România.
Discursul senatorului român din ultimul panel al Conferinței, ”Aptitudini și locuri de muncă pentru creștere incluzivă: ce putem învăța din experiențele celuilalt?” co-prezidat de Dita Charanzová, Vicepreședinte al Parlamentului European și de Gordan Maras, președintele Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale din Parlamentului Croației, a fost de natură să informeze auditoriul asupra importanței învățării fiecărui membru al Uniunii din experiența celorlalți. „Mă tem însă că suntem într-un moment al istoriei în care trebuie să ne imaginăm experiențe pe care încă le-am trăit niciunul dintre noi până acum. A patra revoluție industrială merge înainte datorită sectorului de afaceri, cu sau fără voia noastră. Sectorul de afaceri nu este preocupat în mod special de un loc de muncă pentru fiecare, de sistemele de asigurări sociale și de pensii, de resursele bugetului de stat, finanțarea educației sau protejarea vieții private. Nici nu e responsabilitatea sa. E a noastră! Mai mult încă, Uniunea nu dispune de așa numita suveranitate digitală și am experimentat deja în timpul unor alegeri parlamentare sau referendumuri pericolul ca cei care controlează serverele să ne controleze mintea și deciziile”, a afirmat Gabriela Crețu. În opinia ei, roboții și computerele vor înlocui din ce în ce mai mult activități realizate de om în mod tradițional. Vulnerabilitatea ar consta în fapul că sistemele noastre de securitate socială sunt construite pe câteva supoziții: că fiecare are un loc de munca sigur și pe termen lung, plătind contribuții; că avem instituții care să colecteze și să administreze banii; că avem granițe ca să controlăm mișcarea capitalurilor.
Punând concluziile intervențiilor sale Gabriela Crețu a subliniat faptul că lumea digitala este total diferită, fiind nevoie de măsuri noi, inovative, de explorarea de noi posibilități, de reguli și taxe globale, pentru o realitate fără granițe și în continuă mișcare: “Lipsește voința politică și capacitatea de a o face. Încă. Ceva este însă sigur. Putem începe prin a investi în oameni. Educație. Educație. Educație! Nu doar pentru copii. Nu doar pentru tineri. Pe tot parcursul vieții. Trebuie să creștem capacitățile tuturor. Capacitatea de a rezista la manipulare și schimbare, de a se adapta, de a se muta de la un loc de muncă la altul, de a începe o activitate independenta. O asemenea politică presupune și o schimbare a priorităților atunci când alcătuim bugetele publice. Acum, nu peste zece sau douăzeci de ani, când va fi prea târziu.”
