Marţi s-au mai liniştit spiritele într-o anumită măsură, la graniţa dintre Turcia şi Grecia. Nu au mai avut loc conflicte şi faţă de zilele trecute, mult mai puţine persoane au încercat escaladarea gardurilor de sârmă ghimpată. Începând de vineri câteva mii de refugiaţi s-au adunat în zona de siguranţă dintre cele două ţări, după ce Turcia a anunţat că nu mai respectă acordul din anul 2016 şi nu le mai interzice imigranţilor care vor să plece spre Europa de Vest să facă acest lucru. Prin această măsură Turcia urmăreşte să obţină sprijinul Uniunii Europene pentru soluţionarea războiului civil din Siria după interesele Ankarei. Autorităţile turce au declarat că mai mult de 100 de mii de oameni au plecat în Europa, însă potrivit datelor oficialilor greci, nu poate fi vorba decât despre câteva sute de persoane, însă şi acestea au fost prinse şi vor fi expulzate din Grecia. Eficienţa poliţiei de frontieră din Grecia a fost recunoscută de către mai mulţi refugiaţi, care se plângeau presei internaţionale de brutalitatea acestora. Mai mulţi imigranţi au declarat că cei prinşi de poliţiştii greci sunt bătuţi, li se confiscă banii şi telefoanele mobile, după care sunt expulzaţi în afara graniţei. Aceste abuzuri au ca obiectiv descurajarea refugiaţilor şi face parte din scopul autorităţilor din Grecia. Athena a întărit paza frontierei pe uscat cu forţe suplimentare ale armatei şi poliţiei şi declara că nu va lăsa mulţimea de dincolo de graniţă să intre pe teritoriul Greciei. Grănicerii încearcă prin folosirea de megafoane şi prin mesaje sms trimise către toate telefoanele mobile din zonă în limba arabă, să-i convingă pe refugiaţi să se întoarcă, dar nu au mult succes. Întrucât pe uscat este aproape imposibilă trecerea frontierei, o parte din refugiaţi încearcă să plece către insulele greceşti prin bărci pneumatice sau improvizate. Acum încă nu sunt condiţii bune pentru astfel de aventuri, valurile încă sunt mari, dar cu apropierea verii se estimează că numărul acestor tentative va creşte. Până acum, doar câteva sute de oameni au ajuns pe insulele greceşti, dar situaţia este tensionată. Populaţia este ostilă faţă de refugiaţi şi faţă de voluntarii care încearcă să-i ajute pe aceştia. Duminică, pe insula Lesbos câteva zeci de civili au blocat molul şi temporar au împiedicat acostarea bărcilor refugiaţilor. Un alt grup de tineri extremişti au atacat un ziarist străin şi doar intervenţia unei femei l-a scăpat pe acesta de o bătaie serioasă. Situaţia din insulele greceşti nu a fost totdeauna atât de ostilă refugiaţilor. În anul 2015 în timpul crizei refugiaţilor, insula Lesbos a fost cunoscută ca un loc unde imigranţii erau bine primiţi. La vremea respectivă, a existat o fotografie care a făcut ocolul lumii, în care o femeie care avea 86 de ani, Marica Mavapidou şi două prietene ale acesteia au hrănit cu lapte dintr-un biberon sugarul unei refugiate din Siria. Cele trei doamne i-au ajutat în mod regulat pe refugiaţi. Doamna Mavropidou a fost propusă pentru premiul Nobel, iar actualul prim-ministru – pe vremea aceea liderul opoziţiei – atunci când femeia în vârstă de 90 de ani a murit, a fost amintită pe una dintre reţelele de socializare, scriind că aceasta este un simbol al umanismului grecesc în lume.
Începând cu anul 2015 însă, s-au schimbat foarte multe lucruri. După trecerea valului de refugiaţi aceste zone de tranzit au fost uitate, autorităţile locale au rămas singure cu refugiaţi care nu au mai fost transportaţi de acolo. Această situaţie a făcut ca populaţia să fie duşmănoasă faţă de imigranţi. Cauza dificultăţilor este că nicio ţară europeană nu doreşte să preia pe refugiaţi, iar oamenii de pe insule sunt nemulţumiţi de guvernul grec pentru că nu face nimic ca oamenii să fie transferaţi din centrele de primire a refugiaţilor pe partea continentală a Greciei. La rândul său Grecia este nemulţumită de celelalte ţări din UE pentru că nu doreşte să-i distribuie pe refugiaţi între statele membre. Turcia este deopotrivă nemulţumită de Uniunea Europeană, pentru că în acordul semnat în anul 2016 era prevăzut că treptat refugiaţii opriţi în Turcia vor fi preluați, dar acest lucru nu s-a realizat decât într-o măsură foarte mică. În această situaţie atât guvernul turc, cât şi cel elen se simt autorizaţi să ia măsuri mai dure. Consecinţele acestor atitudini ferme sunt însă suportate de refugiaţi. Uniunea Europeană însă are mâinile legate, pentru că ori de câte ori se propune distribuirea de refugiaţi pe baza unor cote stabilite în prealabil, o parte a ţărilor cum sunt Ungaria, Polonia şi mai nou Cehia, blochează adoptarea deciziilor în acest sens.
În lipsa altor posibilităţi liderii Uniunii dau declaraţii şi acordă sprijin Greciei pentru apărarea frontierei împotriva imigranţilor ilegali. Preşedintele Comisiei Europene, Ursula von de Leyen, preşedintele Consiliului Uniunii Europene Charles Michel şi preşedintele Parlamentului European David Sassolini au vizitat frontiera greco-turcă, unde au anunţat că Agenţia de Apărare a Frontierelor UE, Frontex va sprijini autorităţile din Grecia cu 100 de grăniceri şi mijloace de transport.
Atât criza din anul 2015 cât şi cea de acum, demonstrează că în lipsa unui consens în cadrul UE nu se poate găsi o soluţie durabilă pentru problema migraţiei. Alternativa este doar temporizarea problemelor prin încheierea unor înţelegeri cu lideri autoritari, ca Recep Tayyip Erdoğan sau Vladimir Putin, dar care nu oferă soluţii definitive, ci doar posibilitatea acestora să şantajeze UE. Acest lucru este în curs în prezent. Comisarul UE pentru probleme de politică externă şi securitate, Josep Borrell împreună cu comisarul european pentru gestionarea crizelor Janez Lenarcic, se află la Ankara unde discută despre soluţionarea crizei de la graniţa dintre Turcia şi Grecia.
Székely Ervin, RADOR
