Miercuri, 11 martie, se împlinesc 89 de ani de la naşterea actorului de teatru, film şi televiziune Ion Besoiu. Destinul său teatral a fost strâns legat atât de Teatrul „Radu Stanca” din Sibiu, pe a cărui scenă s-a aflat timp de 16 ani, cât şi de Teatrul Bulandra din Bucureşti, instituţie al cărei director a fost timp de 12 ani. A făcut roluri remarcabile în peste 80 de producţii cinematografice, iar cel mai cunoscut rol al său a fost cel al căpitanului Anton Lupan din serialul TV ”Toate pânzele sus”.
Ion Besoiu s-a născut la 11 martie 1931, la Sibiu.
În perioada celui de-al Doilea Război Mondial, la vârsta de 13 ani, a ajutat la căratul tărgilor cu răniţi la spital.
În tinereţe şi-a dorit să devină marinar şi profesor de limba română, însă întâlnirea, în anii liceului – Liceul „Gheorghe Lazăr” din Sibiu – , cu dramaturgul Radu Stanca, avea să-i schimbe destinul.
Concomitent cu liceul, va urma Conservatorul de muzică şi artă dramatică „Timotei Popovici” din Sibiu, dar, iniţial, nu cu intenţia de a face teatru, ci pentru a-şi corecta dicţia. În acea perioadă, lon Besoiu scria şi versuri, pe care le citea la cenaclul literar al liceului, iar orientarea sa profesională se îndrepta către meseria de inginer chimist, în timp ce tatăl său îşi dorea ca fiul său să devină ofiţer de geniu sau de artilerie.
În anul 1949, a absolvit Academia de Teatru și Muzică din Sibiu, apoi a jucat, în perioada 1949-1964, timp de 16 ani, pe scena Teatrului „Radu Stanca” din Sibiu.
Printre spectacolele în care a fost distribuit aici, s-a aflat celebra montare a lui Radu Stanca, „O scrisoare pierdută”, spectacol realizat în alb și negru, „Intrigă și iubire”, „Lupii”, „Trei surori” sau „Ultimul tren”. De asemenea, la Sibiu a regizat spectacolele „Peste 20 de ani”, „Zboară cocorii” și „Un musafir picat din cer”.
După perioada în care a lucrat la Sibiu, s-a mutat, în anul 1967, la București, unde a jucat la Teatrul „Lucia Sturza Bulandra” fiind, ulterior, timp de 12 ani, directorul acestui teatru.
Pe scena Teatrului Bulandra a interpretat peste 35 de roluri, primele fiind chiar în anul debutului din Capitală, Cloșca – în „Procesul lui Horia” de Alexandru Voitin, regia Liviu Ciulei, Corbea – în „Luceafărul” de Barbu Ștefănescu Delavrancea, regia Ion Cojar şi Iasa – în „Livada de vișini” de A.P. Cehov, regia Lucian Pintilie.
Au urmat roluri precum Tournel – în „Puricele” de Georges Feydeau, regia Emil Mandric, în 1969, Dobrișor – „Acești nebuni fățarnici” de Teodor Mazilu, regia Emil Mandric, Trigorin – „Pescărușul” de A. P. Cehov, regia Liviu Ciulei, Teatrul Bulandra, 1977, Serebreakov în „Unchiul Vanea” de A. P. Cehov, regia Alexa Visarion, 1983, Polonius în „Hamlet” de William Shakespeare, regia Alexandru Tocilescu, 1985, Oronte în „Mizantropul” de Moliere, regia Valeriu Moisescu, 1989, Tezeu – „Visul unei nopți de vară” de William Shakespeare, regia Liviu Ciulei, Corifeu – „Antigona” de Sofocle, regia Alexandru Tocilescu, 1993, Antigonus – „Poveste de iarnă” de William Shakespeare, regia Alexandru Darie, 1994, Ferapont – „Trei surori” de A. P. Cehov, regia Alexandru Darie, 1995, Octavius Caesar – „Julius Caesar” de William Shakespeare, regia Alexandru Darie, 1995, Primul interpret – „Șase personaje în cautarea unui autor” de Luigi Pirandello, regia Cătălina Buzoianu, 1995.
Ion Besoiu a dat viaţă şi altor personaje precum Senecus – în „Caligula” de Albert Camus, regia Mihai Maniuţiu, 1996, Contele Lieuville – „Vânzătorii gloriei” de Marcel Pagnol, regia Eli Malka, 1996, Colonelul – „Mutter Courage” de Bertolt Brecht, regia Cătălina Buzoianu, 1999, Profesorul – „Există nervi” de Marin Sorescu, regia Puiu Şerban, 2001, Muhoiarov Ivan Matveevici – „Oblomov” dupa I. A. Goncearov, regia Alexandru Tocilescu, 2003 şi Nagg – „Sfârşit de partidă” de Samuel Bekett, regia Alexandru Tocilescu, 2003.
În anul 1956 este chemat să dea o probă pentru rolul Petru din „Citadela sfărâmată”, un filmul al lui Marc Maurette, însă nu va fi acceptat.
În anul 1957, a debutat în cinematografie, în rol secundar – locotenentul Luca, în pelicula „Vultur 101” – o ecranizare a piesei de teatru „Zbor de noapte” de Nicolae Tăutu -, un film de aventuri regizat de Andrei Călărașu, în care, în rolurile principale au fost distribuiţi Marga Barbu, Constantin Sincu și Ștefan Moisescu.
A urmat o carieră cinematografică de excepţie, cu peste 80 de filme în care a jucat, printre producţii aflându-se „Furtuna”, regia Andrei Blaier şi Sinişa Ivetici (1960), „Neamul Şoimăreştilor”, regia Mircea Drăgan (1964), „Haiducii”, regia Dinu Cocea (1965), „Răscoala”, regia Mircea Mureşan (1965), „Mihai Viteazul”, regia Sergiu Nicolaescu (1970), „Ciprian Porumbescu”, regia Gheorghe Vitanidis (1972), „Actorul şi sălbaticii”, regia Manole Marcus (1974), „Păcală”, regia Geo Saizescu (1974), serialul TV „Toate pânzele sus”, în regia lui Mircea Mureșan, în care a realizat personajul Anton Lupan şi în care i-a avut ca parteneri pe actorii Ilarion Ciobanu și Jean Constantin, „Ion, blestemul pământului, blestemul iubirii”, regia Mircea Mureşan (1979), „Ultima noapte de dragoste”, regia Sergiu Nicolaescu (1979), serialul TV „Lumini şi umbre” regia Andrei Blaier, Mihai Constantinescu (1979-1982), sau „Francois Villon, poetul vagabond”, regia Sergiu Nicolaescu (1987).
După Revoluţia din 1989, Ion Besoiu a jucat în filme precum „Subspecies” (1991) – rolul doctorului, film horror, „Visul – Portret Liviu Ciulei” (1992) – el însuşi, film biografic în regia Luciei Hossu Longin, „Polul Sud” (1993), regia Radu Nicoară, „Începutul adevărului / Oglinda” (1994), regia Sergiu Nicolaescu, „Această lehamite” (1994) – Directorul spitalului, regia Mircea Daneliuc, „Aștept provincia” (1995) – Matei Ursu, regia Domniţa Munteanu, „Tancul” (2003), regia Andrei Enache, „Căsătorie imposibilă” (2004), regia Silviu Jicman, „Călătorie de vis” (2004), regia Valentin Hotea.
În 2006, a realizat rolul tataie în „Lombarzilor 8”, regia Titus Muntean, Andreea Păduraru, Alexandru Maftei, apoi a fost distribuit în serialul TV „Cu un pas înainte” (2007) – rolul Tudor Avramescu, regia Alex Berceanu, Bogdan Tiberiu Dumitrescu, Jesús del Cerro, „Francesca” (2009), regia Bobby Păunescu, „Cenuşă şi sânge” (2009), regia Fanny Ardant, „Loverboy” (2011), regia Cătălin Mitulescu, „Poarta Albă” (2014) – profesorul Panait, regia Nicolae Mărgineanu, „Omega Rose” (2015), regia George Dorobanțu, ultimul său film fiind „București NonStop” (2015) – rolul bătrânului colonel, regia Dan Chişu.
Pe lângă rolurile din teatru şi film, Ion Besoiu a dat viaţă unor personaje pentru Teatrul de Național deTeleviziune şi pentru Teatrul Național Radiofonic.
La Radio, el a înregistrat spectacole precum „O zi din după-amiaza lumii” de William Saroyan, dramatizarea radiofonică: Liliana Ursu, regia artistică: Leonard Popovici, regia de studio: Rodica Leu, (înregistrare din anul 1987), „Lumina nordului” de A. J. Cronin, dramatizarea și regia artistică: Val Moldoveanu, regia de studio: Rodica Leu (înregistrare din anul 1987), „Timon din Atena” de William Shakespeare, traducerea: Dan Duţescu şi Leon Leviţchi, adaptarea şi regia artistică: Mihai Lungeanu, regia de studio: Violeta Berbiuc (înregistrare din anul 2006), sau „Furtuna” de William Shakespeare, traducerea: Radu Nichita, adaptarea radiofonică: Florian Pittiş, regia artistică: Liviu Ciulei, regia artistică a spectacolului radiofonic: Cristian Munteanu, regia de studio: Rodica Leu (înregistrare din anul 1997).
În anul 2001, a primit titlul de Cetățean de onoare al orașului natal, Sibiu, iar în acelaşi an, la 19 martie, cu ocazia împlinirii vârstei de 70 de ani, președintele Ion Iliescu l-a decorat cu Ordinul Național „Steaua României” în grad de cavaler, pentru „contribuția la dezvoltarea artei teatrale românești, prin prestigioasa și remarcabila sa activitate de actor, director de teatru și pedagog.”
În anul 2002, Ion Besoiu a primit Ppremiul de excelență al Cinematografiei Române, iar în anul 2008, la cea de-a XVI-a ediție a Galei Premiilor UNITER, i-a fost acordat premiul pentru întreaga activitate.
A fost premiat la Gala Umanității 2009, devenind ambasador al umanității, iar doi ani mai târziu, de Ziua Mondială a Teatrului, la 27 martie 2011, s-a aflat printre cei șapte actori aniversați sub egida „Seniori ai teatrului și filmului românesc”, alături de Florin Piersic, George Motoi, Violeta Andrei, Eugenia Maci, Tora Vasilescu și Radu Gheorghe, primind diploma „In honoris” din partea Primăriei Generale a Capitalei și a Teatrului Metropolis.
O zi mai târziu, în cadrul celei de-a cincea ediții a Galei Premiilor Gopo (28 martie 2011), Ion Besoiu a fost recompensat cu premiul pentru întreaga carieră.
La data de 27 iunie 2015, alături de actrițele Valeria Seciu și Rodica Mandache, Ion Besoiu a primit o stea pe Aleea Celebrităților din Capitală, fiindu-i înmânată Placheta Orașului București.
Ultimul premiu pe care l-a câştigat Ion Besoiu a fost o distincţie obţinută în 2016, pentru cel mai bun actor într-un rol principal masculin la ediţia Festivalului Internaţional de Film Love is Folly (Varna, Bulgaria). El a obţinut trofeul pentru rolul colonelului din filmul “Bucureşti NonStop”, în regia lui Dan Chişu.
Ion Besoiu a fost şi președinte executiv al Fundației „Sibiul Vechi. Sibiu – Hermannstadt”, asociație care îi ajută pe tinerii talentați și care oferă premii etnografilor, dar şi protagonistul filmului „Sibiu, dragostea mea”, realizat cu ocazia anului 2007, când oraşul a fost Capitală Culturală Europeană.
În anii 2000, în presa vremii au circulat informaţii privind o posibilă legătură a actorului cu Securitatea. Astfel, el ar fi semnat un act de colaborare cu Poliția Politică a regimului comunist, sub numele conpirativ „Bogdan”, conform celor afirmate de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS). El i-ar fi denunțat la Securitate, în perioada în care era director al Teatrului Bulandra din București, pe Ion Caramitru, Liviu Ciulei, Dinu Săraru, Gina Patrichi și Răzvan Theodorescu, iar pentru informațiile furnizate ofiţerului de legătură ar fi fost recompensat material. La vremea respectivă, Ion Besoiu a declarat că vorbea cu un ofițer al Securității, dar că nu ar fi semnat niciodată un angajament de colaborare.
Mai mult, după ce, în aprilie 2011, Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS) a cerut Curții de Apel București să constate calitatea de colaborator al fostei Securități a lui Ion Besoiu, la 26 iunie 2014, Înalta Curte de Casație și Justiție stabilea, prin Decizia nr. 3043, că actorul nu a fost colaborator al fostei Securități, acuzațiile aduse în dosar de către CNSAS nefiind probate cu acte doveditoare.
În ultimii ani ai vieţii a pierdut-o pe cea de-a patra soţie, Luminiţa, considerată marea iubire a actorului. Căsătoria celor doi avusese loc în anul în care Ion Besoiu împlinea 61 de ani. „Când a murit, mi s-a zguduit credinţa în Dumnezeu”, mărturisea Ion Besoiu despre Luminiţa.
Ioana este singura fiică a lui Ion Besoiu, pe care o avea împreună cu fosta sa soţie, actriţa Emilia Dobrin.
Ion Besoiu a plecat la Domnul la 18 ianuarie 2017, la Spitalul Fundeni din București, la vârsta de 85 de ani. A fost înmormântat, cu onoruri militare, la 21 ianuarie 2017, la Cimitirul Bellu din Bucureşti, pe Aleea Artiştilor.
În amintirea sa, Centrul cultural din oraşul său natal, Sibiu, poartă numele marelui actor.
