Conștient de iminenta ocupare a țării de către sovietici, în vara anului 1944 Ion Antonescu a aprobat depunerea la o bancă elvețiană a unor bani care să ajute finaciar un viitor guvern în exil („Fondul Cretzianu”). În același timp a hotărât trimiterea în Occident a unor ziariști de prestigiu, care să informeze opinia publică occidentală de abuzurile săvârșite de armata sovietică de ocupație. Dintre cei convinși de Antonescu să părăsească țara a fost cunoscutul gazetar Pamfil Șeicaru – director și redactor șef al ziarului Curentul. Pamfil Șeicaru a părăsit definitiv România pe 19 august 1944 și s-a stabilit la Madrid. Aici, o perioadă de timp a reușit să publice o ediție trimetrială a ziarului Curentul și pentru scurt timp și publicația Liberty and Justice, în care s-a străduit să combată tratamentul rezervat României. În următorii treizeci de ani petrecuți în exil, Pamfil Șeicaru a scris aricole în care a arătat ca România e de fapt ocupată de sovietici și a criticat regimul comunist de la București. Cât timp s-a aflat în Spania cel mai mult a colaborat cu cotidianul El Alcazar și cu ziarele Informaciones, Ariba şi Mundo. De asemenea, a scris săptămânal trei comentarii pentru Radio Madrid (secţia română) şi alte trei comentarii săptămânale pentru postul de radio al Falangei. Despre întânirea cu Ion Antonescu, când i s-a cerut să plece în Occident, Pamfil Șeicaru a povestit într-un interviu transmis de Radio Europa Liberă mulți ani mai târziu.
„M-a chemat mareşalul Ion Antonescu la Olãneşti pe ziua de 7 august 1944 și mi-a spus că trebuia sã plec urgent în Spania şi sã scot douã publicaţii sãptãmânale în Spania. Mareşalul Antonescu mi-a spus: “Ceea ce sunt sigur, cât va trãi Franco, nu va avea relaţii cu Rusia Sovieticã.” Şi aşa a fost. “Vei avea la dispoziţie suma necesarã sã scoţi o foaie sãptãmânalã, în limba francezã şi una în limba englezã.” Dumneata te instalezi acolo şi ţi se comunicã toate neregulile şi toate încãlcãrile Rusiei [în România], ca sã protestezi. Eu ştiu cã ruşii semneazã şi nu respectã angajamentele. Așa că pe 19 august 1944 am plecat din România”.
[Interviu realizat de Sorin Cunea, Radio Europa Liberă, 1979]
