„Mă gândesc la mulțimea de oameni care plâng: oameni izolați, oameni în carantină, bătrâni singuri, oameni internați în spital și oameni la terapie intensivă, părinți care văd că, din moment ce nu au salariu, nu vor putea să își hrănească copiii. Mulți oameni plâng. Și noi, din inimile noastre, îi însoțim. Și nu ne va face rău să plângem puțin cu plânsul Domnului pentru tot poporul său”, a spus Papa Francisc la începutul slujbei pe care a celebrat-o duminică dimineață la Santa Marta, unde s-a rugat pentru cei care trăiesc în durere în această perioadă afectată de epidemia de coronavirus. Duminica lacrimilor: a lacrimilor lui Dumnezeu și a oamenilor în fața suferințelor provocate de contagiere. Papa Francisc amintește că „Iisus nu poate să nu vadă oamenii și să nu simtă compasiune”.
Citirea Evangheliei de astăzi se numără printre cele care subliniază cu o forță deosebită umanitatea lui Hristos: moartea lui Lazăr, prietenul său, la care reacționează cu umanitate totală înainte de a efectua una dintre cele mai mari minuni ale sale, învierea sa.
Înainte de a începe celebrarea slujbei are, prin urmare, un gând pentru cei care suferă de singurătate, de boli, pentru familiile care nu au cu ce să-și hrănească copiii. Apoi, în omilie, afirmă și amintește un fapt aproape elementar în complexitatea sa teologică: „Iisus a simțit durere”. Durerea omului și durerea lui Dumnezeu, în același timp.
Papa Bergoglio a amintit că și Iisus a plâns. „Iisus plânge cu dragoste, plânge cu oamenii săi care plâng. Astăzi, în fața unei lumi care suferă de pandemie – s-a întrebat Papa – suntem capabili să plângem ca Iisus? Mulți plâng astăzi. Noi cerem harul de a plânge”. (https://www.repubblica.it – 29 martie)/oavram/aionescu
