După trei luni de pandemie, cotidianul american Washington Post trece în revistă învingătorii și perdanții pandemiei la nivel global, identificând patru categorii de state și de reacții. Prima categorie o reprezintă guvernele populiste democrate, precum cele din SUA, Brazilia și Mexic; reacția șefilor lor a fost să „dezinformeze, să minimalizeze pericolul și să fugă de răspundere”. Rezultatul? Rata de infectare e mai rapidă decât la statele asiatice care au luat virusul în serios. A doua categorie sunt statele polițienești, precum China, Rusia, Iran, Venezuela și Coreea de Nord; reacția lor a fost mai întâi să mintă în privința cifrelor, apoi să-i reprime pe cei infectați și comunitățile, înfățișându-i pe conducători drept eroi și arestând pe oricine spune altceva. Lipsind cifrele de încredere, situația lor e dificil de estimat. A treia categorie sunt democrațiile care „au luat în serios epidemia, dar au reacționat lent din cauza disfuncțiilor birocratice și polarizării politice”, primele exemple fiind Italia și Spania. Rezultatul e evident când comparăm cu democrații mai stabile, precum Germania. În categoria învingătorilor, sunt patru țări asiatice: Coreea de Sud, Singapore, Hong Kong și Taiwan – două democrații și două un pic mai libere decât Rusia și China. Beneficiind și de experiența epidemiei SARS, ele au luat măsuri eficiente de testare și carantină și, ajutate și de cooperarea populației, nu au avut nevoie de coerciție. Taiwan (24 milioane locuitori) avea luni 306 infectări; micul District Columbia din SUA (600.000 locuitori) avea 405 infectări. Ce funcționează contra coronavirusului? „Bunul simț și competența”, conchide Washington Post.
Din Regatul Unit, Financial Times vorbește și el despre „moartea bunului simț și competenței la guverne occidentale de bază”, referindu-se în special la SUA, într-o analiză privind lumea post-Covid-19: „Orice ordine globală se bazează pe cooperarea dintre statele puternice. China și SUA nu trebuie doar să funcționeze. Ele trebuie să funcționeze împreună, admițându-și numeroasele interese pe care le au în comun și tolerându-și divergențele profunde”.
Tot Financial Times remarcă faptul că statele din UE își „sporesc solidaritatea”, ripostând astfel în fața criticilor. „Peste 4.000 de cetățeni UE aflați în alte țări au fost repatriați cu avioane puse la dispoziție de autoritățile din Bruxelles, iar 4,5 milioane de măști din Franța, Germania și Austria au fost sau vor fi trimise în Italia. Anunțul a fost făcut de Comisia Europeană, care dorește astfel să îndepărteze impresia potrivit căreia între statele membre nu ar exista solidaritate”. Chiar și NATO s-a mobilizat, conform publicației britanice: „Spania a primit 10.000 de kituri, precum și măști, mănuși și ochelari de protecție din Cehia, ca răspuns la o cerere a Madridului către Centrul NATO pentru gestionarea dezastrelor”. De altfel, și „SUA vor trimite în Italia instrumente și produse medicale, inclusiv kituri noi pentru teste rapide produse de Abbott, în valoarea de 100 de milioane de dolari, a anunțat președintele Donald Trump”, informează ziarul italian La Repubblica. France 24, remarcând și ea că „venirea pandemiei în Europa a fost însoțită de dezordine și de lipsă de solidaritate europeană”, observă două tipuri de „trezire”: „Trezirea într-ajutorării a venit de la câteva landuri germane, care au inițiat o mișcare inversă de solidaritate europeană, primind pacienți francezi și italieni afectați de Covid-19, la cererea Comisiei Europene; trezirea europeană a venit pe 19 martie, prin crearea unei rezerve de material medical (măști și aparate de respirat) finanțate 90% de Comisia Europeană”. Portalul european EUobserver apreciază că „Italia și Spania, cele mai afectate țări UE, și-au înăsprit răspunsul la epidemie, întrucât au acumulat la un loc mai mult de jumătate din bilanțul mondial al deceselor provocate de coronavirus”, iar marea întrebare este: „sunt Italia și Spania țările cel mai grav afectate sau sunt doar primele?”
Măsurile luate de guverne contra epidemiei generează îngrijorări cu privire la derapaje autoritare. Cazul Ungariei e evidențiat de ziarul francez Le Monde, conform căruia „prim-ministrul Viktor Orbán a obținut luni aprobarea Parlamentului să legifereze prin ordonanțe în cadrul unei stări de urgență cu durata nedeterminată. În Ungaria, dar și în străinătate, textul este văzut de detractorii săi drept un instrument destinat să cimenteze controlul guvernului național-conservator, care ar folosi pandemia ca pretext”. Unii parlamentari adversari ai textului nu au ezitat să vorbească despre „lovitură de stat” și o „direcție spre dictatură”. Ziarul ungar Népszava titrează că „Viktor Orbán este criticat şi de la stânga, şi de la dreapta în America”, fiind acuzat de „acapararea flagrantă a puterii, prin care se foloseşte de suferinţa cetăţenilor săi în interesul său propriu”, pentru a conduce ţara ca un dictator. Nu că Orbán n-ar avea și susținători, inclusiv în UE: „Matteo Salvini s-a grăbit să treacă de partea lui Viktor Orbán, entuziasmat de alegerea «democratică» făcută de Parlamentul Ungariei, de a încredința depline puteri pe termen nedefinit premierului ungar. Care premier va decide când se va încheia starea de urgență, când va dizolva parlamentul sau dacă să organizeze alegerile ori să le amâne. Şi, pentru evitarea altor inconveniente, s-a decis şi trimiterea la închisoare, cu pedepse de până la cinci ani, a jurnaliștilor vinovați de răspândirea «știrilor false»”, comentează din Italia Ilsole24ore. În Bulgaria, unde guvernul a dispus ca toată lumea să poarte obligatoriu mască, populația a repurtat însă o victorie. „Zeci de plângeri depuse în instanţă în Bulgaria din cauza obligativităţii de a purta măşti”, titrează site-ul Dnes.bg, citând motivarea din reclamația unui jurist: „Statul nu a creat condițiile necesare pentru ducerea la îndeplinire a ordinului, procedural transformându-l într-un instrument de represiune împotriva cetățenilor bulgari. O astfel de măsură nu va putea apăra viața și sănătatea cetățenilor bulgari, este un abuz flagrant și încalcă în mod grav drepturile cetățenilor”. Astfel, „ministrul bulgar al sănătăţii a anunţat că tocmai a semnat un ordin prin care și-a anulat ordinul de ieri privind obligativitatea purtării măştilor. Ministrul și-a motivat decizia prin lipsa unui consens public”, relatează ziarul bulgar Dnevnik.
Măsuri anti-Covid-19 care aduc atingere drepturilor omului au fost sesizate de postul BBC pe tot globul. „Turcia compromite pregătirile împotriva epidemiei de coronavirus în nord-estul Siriei, întrerupând furnizarea de apă către sute de mii de persoane. Conform Human Rights Watch, e vorba de o tactică a Turciei împotriva autorităţilor kurde, dar riscă să împiedice sute de mii de persoane să aibă acces la posibilităţile minime de precauţie împotriva virusului”. „Un judecător federal din SUA a suspendat măsura adoptată în Texas de a interzice avorturile pe perioada pandemiei”, iar în Africa de Sud un om a fost împușcat mortal „în faţa casei, în prezenţa mamei sale, pentru că nu a respectat regulile de carantină”, arată câteva dintre știrile transmise de BBC. În acest context, revista germană Der Spiegel se întreabă” „«medicină medievală» sau măsuri necesare?”. Revista remarcă faptul că „părerile virologilor sunt împărțite în privința necesității unei carantine draconice” și că „modelele pe care se bazează politicienii pentru a adopta măsuri radicale în criza Covid-19 nu sunt 100% de încredere”. În cazul american, disfuncționalitățile sistemului sunt analizate în New York Times de laureatul Nobel pentru economie Paul Krugman într-un editorial sumbru. „SUA sunt pe cea mai proastă traiectorie dintre toate țările avansate – da, mai rău decât Italia în aceeași fază a pandemiei -, cu dublarea cazurilor confirmate din trei în trei zile.” America e „țara negării și a morții”; a negării pentru că există un curent puternic de negare a științei, de care se izbesc acum epidemiologii, după ce mai înainte s-au izbit de el climatologii, a cărui forță principală o constituie creștinii evanghelici de dreapta; și a morții, pentru că SUA au cea mai mică speranță de viață dintre țările avansate și o explozie unică a „morților din disperare” (droguri, alcool, suicid). „Această transformare a avut loc pe parcursul ultimelor decenii, numai că acum [cu ocazia pandemiei] vedem consecințele derulându-se accelerat”, scrie Paul Krugman./asuba/gioan
(Andrei Suba, RADOR)
