Presa internaţională analizează comportamentul statelor faţă de provocarea cu care se confruntă și anume combaterea pandemiei de coronavirus. Mai mulţi cercetători sunt de părere că măsurile utilizate de diferite state denotă natura puterii acelor ţări.
Metoda folosită de Suedia pentru combaterea epidemiei de coronavirus este contradictorie, dar dă rezultate, pentru că există încredere între stat şi cetăţenii săi – scrie The Guardian. Succesul sau eşecul unui astfel de model depinde de valorile care caracterizează o societate. Autorii articolului din publicaţia britanică (doi profesori univesitari din Suedia, respectiv din Barcelona), consideră că una dintre consecinţele epidemiei va fi consolidarea statului. Întrebarea care se ridică însă ce fel de stat se va întări? În state cum sunt cele din care fac parte Orbán, Erdoğan sau Bolsonaro (este vorba despre conducătorii din Ungaria, Turcia, şi Brazilia n. r.) liderii autoritari se folosesc de această criză pentru a-şi consolida mai mult propriile puteri. În cazul acestora răspunsul este clar: mai puţin liberalism, mai puţină democraţie. În schimb, modelul suedez şi cel spaniol arată că este posibil ca după o restrângere temporară a democraţiei liberale, statul socialdemocrat şi bunăstarea socială să revină ca idei călăuzitoare ale vieţii publice. Virusul nu alege şi nu cunoaşte graniţe, dar povara cea mai grea este dusă de păturile sărace ale societății. Pentru a limita consecinţele, ţările aplică metode diferite, dar în aceste modele se pot recunoaşte valorile, practicile, instituţiile, structurile sociale ale statelor.
Suedia a evitat restricţiile draconice în ceea ce priveşte distanţierea socială, s-a bazat pe autodisciplină, şi pe responsabilitatea individuală a cetăţenilor. Condiţia unei astfel de atitudini din partea statului este încrederea reciprocă în locul controlului aplicat de sus în jos. Acest model însă nu se poate aplica acolo unde nu există bună credinţă între stat şi cetăţeni, precum şi între membrii societăţii. Pentru suedezi ar fi fost insuportabilă menţinerea pe mai mult timp a restricţiilor totale. Este vorba despre o ţară în care egalitatea sexelor şi drepturile copiilor sunt mai importante decât orice altceva. Aici nu s-ar fi putut închide şcolile de pe o zi pe alta. În schimb, în Suedia nu este nevoie ca pentru păstrarea distanţei sociale statul să recurgă la ordine militare, ameninţări, amenzi, sau arestări. A fost de ajuns să se apeleze la responsabilitatea individuală a cetăţenilor. Cu toate acestea, există mulţi cetățeni suedezi care cred că ar fi nevoie de măsuri mai radicale, şi nu este exclus ca acestea să fie introduse. Alţii însă sunt mândri de statul lor, care se raportează la ei ca la parteneri egali şi responsabili. Poate nu este o întâmplare că în limba suedeză cuvântul „societate” înseamnă şi „unitate”.
Experienţa suedeză poate să atingă nervi sensibili în străinătate. Aici nu este vorba doar despre opţiunea între libertate şi guvernare autoritară. Este un lucru înţelept dacă o putere îi consideră pe cetăţenii săi fiinţe etice şi responsabile, care trebuie să contribuie în mod egal la ameliorarea problemelor societăţii. Probabil că aceasta este calea cea mai bună pentru a crea o relaţie bazată pe încredere între stat şi cetăţeni – scrie The Guardian.
Un fel de antimodel suedez este prezentat de profesorul de filozofie al Universităţii din Barcelona, Santiago Zabala, publicat pe site-ul Al Jazeera. În opinia sa, pentru liderii autoritari criza pandemică este doar pretext pentru a beneficia de puteri nelimitate. COVID – 19 reprezintă un pericol mare pentru lideri populişti, deoarece demonstrează că aceştia sunt nepricepuţi şi servesc mai mult interesele grupurilor economice din jurul lor, în schimb își expun naţiunile la incertitudini economice şi sociale. Aceşti politicieni – remarcă autorul – au programe demagogice, naţionaliste, protecţioniste care se bazează pe ură. Aceste programe sunt folosite pentru manipularea opiniei publice, dar nu conţin soluţii pentru probleme arzătoare cum sunt de exemplu schimbările climatice. Pandemia nu se poate opri decât cu solidaritate mondială şi coordonarea internaţională a resurselor şi măsurilor, ceea ce este contrar cu tot ceea ce reprezintă aceşti oameni (liderii populişti ai lumii n. r.). Răspunsul acestora la provocările globale este că vor să rămână la putere cu orice preţ. În retorica lor se bazează pe rasism şi încearcă să distragă atenţia de la faptul că nu fac nimic pentru a soluţiona problemele reale. În Ungaria Orbán Viktor a obţinut puteri nelimitate, deşi acest lucru nu era necesar pentru ţinerea sub control a situaţiei epidemiologice. Este clar că vrea să oprească o revoltă a societăţii pentru că a gestionat prost situaţia. Se teme că puterea lui se va şubrezi. Sistemul sanitar unguresc avea o stare precară şi înainte de criză, din cauza faptului că guvernul a acordat prioritate investiţiilor în sport, care este pasiunea premierului Orbán.
Pandemia aceasta arată că populismul nu oferă soluţii pentru problemele importante ale lumii. Poate că aceasta (pandemia n. r.) va fi ultima picătură în pahar, care va duce la apusul demagogiei în lume – conchide profesorul Zabala în articolul său din Al Jazeera.
Székely Ervin, RADOR
