Suferiți de alergii? Iată 9 plante pe care să le evitați și ce să creșteți în loc
Iubiți ideea unei grădini frumoase și înflorite, dar sunteți nevoiți să o abandonați din start din cauza alergiilor sau a astmului de care suferiți? Faptul că aveți unele alergii nu trebuie să însemne renunțarea totală la această plăcere. Secretul de a vă bucura de propria dvs. grădină este să găsiți plante care să dea aspectul pe care îl doriți, și care, în același timp, să nu vă provoace niciun fel de probleme. Unele plante anuale populare, plante perene și arbuști sunt mai susceptibili de a declanșa reacții alergice decât altele. Pentru majoritatea persoanelor care suferă de alergii, nu florile sunt cu adevărat problema. Este foarte puțin probabil ca tocmai plantele ”țipătoare” să provoace neajunsuri, întrucât culoarea lor este proiectată astfel încât să atragă insectele, care, apoi, transportă polenul de la o floare la alta. Unele plante familiare, cu flori, se numără printre cei mai „căutați infractori”. Alte plante, cum ar fi Splinuța sau Solidago, care pot fi considerate ca aducătoare de neplăceri, sunt, de fapt, o alegere bună.
Sfat: Optați pentru plante femele. De asemenea, căutați hibrizi sterili sau hipoalergenici. Plantele dioice (din greacă dis = doi; oikos = casă, gazdă) sau plantele dioecice sunt plante cu flori unisexuate sau dicline la care florile mascule se află pe o plantă, iar cele femele pe altă plantă, deci pe indivizi separați, astfel încât unele exemplare ale aceleiași specii au numai flori femele, iar altele numai flori mascule. La plantele dioice este prevenită autopolenizarea (polenizarea florilor cu propriul lor polen). Un exemplu de plantă dioică este cânepa (Cannabis sativa), la care „cânepa de vară” este masculă, iar „cânepa de toamnă”, femelă. Plante dioice mai sunt măcrișul (Rumex acetosa), hameiul (Humulus lupulus), urzica (Urtica dioica), spanacul (Spinacia oleracea), precum și unii arbori ca salcia (Salix sp.,), plopul (Populus sp.), curmalul (Phoenix dactylifera), dudul (Morus sp.), tisa (Taxus baccata) etc.
Ce să evitați și ce să creșteți în loc
* De evitat – Moțul curcanului (Amaranthus caudatus) – Este cunoscut pentru clopoțeii săi din flori roșii, care înfrumusețează grădinile toamna și sunt uimitoare în aranjamentele florale. Polenul din aceste flori poate fi, totuși, un iritant major pentru persoanele care suferă de febra fânului. Acesta poate provoca, de asemenea, probleme de alergie.
♦ Alternative mai puțin dăunătoare:
• Dacă sunteți în căutarea unei flori cu care să înlocuiți Moțul curcanului, gândiți-vă prima dată la Coada de pisică sau Coada vulpii (Acalypha hispida). Este originară din țările tropicale, Noua Guinee și datorită aspectului său deosebit, a frumuseții codițelor cu flori lungi roșu-aprins este foarte apreciată în țările din Europa ca planta decorativă, de apartament. Florile sale lungi și strălucitoare sunt la fel de dramatice ca cele ale Moțului curcanului. În climatele propice poate ajunge la 3 metri înălțime și la 1,8 metri lățime, atunci când este plantată în pământ. Totuși, nu va căpăta dimensiuni colosale dacă va fi lăsată într-un ghiveci mai mic. O astfel de plantă vrea soare din plin sau umbră parțială și apă în mod regulat. De asemenea, este o alegere bună pentru o seră.
* De evitat – Ricinul (Ricinus communis) – A devenit o alegere populară ca plantă decorativă sau ca plantă-ancoră într-o grădină inspirată de flora tropicală. Crește destul de rapid și destul de mare, și poate fi tratată anual. Din păcate, toate părțile plantei sunt toxice. Polenul poate provoca o reacție alergică, iar seva este și ea dăunătoare. De asemenea, este foarte invaziv, un alt motiv pentru a-l ține departe de grădina dvs.
♦ Alternative mai puțin dăunătoare:
• Dacă doriți ceva care să se evidențieze, cu avantajul suplimentar al unei mulțimi de flori impresionante, gândiți-vă, în schimb, la creșterea Hibiscusului (Hibiscus rosa-sinensis). Hibiscusul este floarea națională în Haiti și este utilizat în sloganul lor național de turism. Speciile de hibiscus sunt reprezentative și pentru alte națiuni. Hibiscusul syriacus este floarea națională a Coreei de Sud, iar Hibiscus rosa-sinensis este floarea națională a Malaysiei. Această plantă poate ajunge la înălțimi de la 2,4 până 4,5 m și să se întindă de la 1,5 la 2,5 metri lățime. Puteți găsi, de asemenea, soiuri pitice. Florile pot dura doar o zi, dar sunt niște flori prolifice care atrag păsările și fluturii. În climate mai reci, aduceți-l în interior în timpul iernii. Furnizați-i soare din plin și apă în mod regulat pe tot parcursul sezonului de creștere. Fiți atenți la afide!
* De evitat – Mușețel (Matricaria recutita) – Cine ar crede că o plantă recunoscută ca având o influență calmantă ar putea avea un rol ascuns (negativ) în alergii? Se pare că polenul de mușețel poate contribui la simptomele febrei fânului, frunzele și florile pot provoca reacții cutanate, iar consumul de alcool poate fi o problemă dacă sunteți foarte alergic. Acest lucru se datorează faptului că mușețelul este doar una dintre numeroasele plante populare care sunt legate de ambrozie, notorie printre suferinzi de alergii. Dacă creșteți mușețelul pentru prepararea ceaiului, este posibil să doriți să vă reevaluați opțiunile, mai ales dacă aveți alergii puternice.
♦ Alternative mai puțin dăunătoare:
• Dacă doriți o acoperire plăcută a solului, Cimbrul lămâios (Thymus pseudolanuginosus) este o opțiune de creștere rapidă. Este fericit oriunde, de la însămânțarea în pământ până la împrăștierea sau revărsarea peste garduri și ziduri, și este cunoscut pentru atragerea fluturilor, albinelor și insectelor benefice. Micile sale flori roz apar în timpul verii. Cimbrului lămâios îi trebuie cât mai mult soare, deși este posibil să aveți nevoie și de umbră în cele mai fierbinți ore de vară, și puțină apă, odată crescut. Plantați-l în sol afânat și bine drenat și tundeți-l dacă devine prea stufos sau prea înalt.
• Există, de asemenea, două opțiuni bune pentru cei care doresc să bea ceaiuri infuzate din plante medicinale. O alegere populară este Levănțica englezească (Lavandula angustifolia). Există numeroase soiuri de lavandă fiind cunoscute pentru florile lor violete, pentru parfum și pentru folosirea culinară. Acest arbust veșnic verde crește puțin și compact, de obicei ajungând la 60 de cm înălțime și lățime, cu frunze verzi și verzi-argintii și flori deasupra frunzelor. În general, înflorește de la sfârșitul primăverii până în vară, dar unele soiuri pot avea repetate flori mai târziu în timpul verii. Atrage fluturii și păsările. Plantați-o în sol bine drenat, în plin soare sau în umbra parțială, în zonele mai călduroase. Este tolerantă la secetă, odată crescută, necesitând doar apă în proporții moderate. Tundeți-o la jumătate după ce termină de înflorit, pentru a o menține ordonată.
• Dacă vă simțiți îndrăzneți, puteți întotdeauna să creșteți faimoasa Mentă (Mentha spp.). Problema cu menta nu este că ar fi greu de crescut și că este o provocare să o țineți sub control. Totuși, ceaiul delicios de mentă merită orice efort. Dacă doriți să luați mentă, plantați-o într-un recipient fără crăpături sau într-un loc unde nu vă deranjează dacă se răspândește. Plantele mature vor ajunge până la 60-65 de cm înălțime. Plantați-o în plin soare sau în umbră parțială, ținând cont de faptul că preferă solul umed și bine drenat, deși poate prospera și în alte locuri. Nu au nevoie aproape deloc de îngrijire în timp ce cresc. Adunați frunzele înainte ca planta să înflorească.
* De evitat – Margarete, mai ales Ochiul Boului (Leucanthem vulgare, Chrysanthemum leucanthemum). Ochiul Boului (adică margareta comună) este una dintre cele mai populare margarete de vară. Aceasta poate fi, de asemenea, o problemă pentru persoanele care suferă de alergii. Oamenii reacționează la polen, frunze, flori și chiar extracte derivate din acestea, ducând la febra fânului, erupții cutanate, urticarie și alte simptome neplăcute.
♦ Alternative mai puțin dăunătoare:
• Dacă sunteți în căutarea unei plante cu flori albe, în timpul verii, Brumărelele (Phlox paniculata) sunt o alegere mai potrivită pentru alergici. Florile sale parfumate înfloresc în timpul verii, în nuanțe de la alb și până la roz, trandafiriu, roșu și mov. Odată ce ați stabilit planta, prindeți vârfurile pentru a le încuraja să se bifurce sau ramifice. Asigurați o bună circulație a aerului deoarece această plantă este predispusă la mucegai.
* De evitat – Iasomie (Jasminum spp.) – Este greu să nu iubești iasomia dulce-mirositoare, o ”plantă alpinistă” care se dezvoltă rapid și se răspândește la fel de repede și care abundă în flori – dacă nu suferiți de alergii, bineînțeles. Florile parfumate, datorită polenului, pot provoca strănuturi în exces care vă vor ține departe de ea, din păcate.
♦ Alternative mai puțin dăunătoare:
• Dacă doriți o altă plantă cățărătoare parfumată, dar nu doriți să riscați în privința alergiilor, sau o plantă care să preia rolul de regină a grădinii dvs., încercați Mazărea dulce (Lathyrus spp.). Mazărea este o plantă de alpinism care își pierde frunzișul toamna. Foarte parfumate, florile acestei plante sunt implicate în fabricarea multor parfumuri pentru femei, pentru a le numi doar pe cele de la Givenchy – Amarige sau Dior – Chris 1947. Aveți grijă, fructele acestei plante de alpinism sunt foarte toxice, evitați să le mâncați și, în special nu lăsați copiii nesupravegheați în preajma ei.
• Nu au flori albe și nu pot înflori atât de mult timp, dar când vine vorba să anunțe sosirea primăverii și să adauge un miros dulce în grădină, sunt greu de învins. Genul Lathyrus include circa 150 specii anuale şi perene originare din zonele temperate, dintre acestea cea mai cultivată plantă anuală fiind specia Lathyrus odoratus L. – Măzărichea parfumată sau Sângele voinicului.
• Aplicați-i lucrări curente de îngrijire: udatul regulat, tratamente fitosanitare, afânarea solului şi distrugerea buruienilor. La acestea se adaugă lucrarea de susţinere a plantelor, folosind tutori şi sârme sau sfori pe care se dirijează plantele. Va trebui să-i oferiți protecție împotriva păsărilor. Puteți, de asemenea, să creșteți Mazărea roșie (L. latifolius) perenă și veșnic verde. Înflorește toată vara și se poate descurca de minune și într-un climat mai arid, chiar naturalizând. Furnizați-i apă moderat.
* De evitat – Ienupăr (Juniperus spp.) – Mulți oameni descoperă, după o sesiune de tăiat tufișurile de ienupăr, că mâinile lor reacționează prost. Această aranjare peisagistică este de preferat, dar atât polenul cât și contactul cu planta însăși pot provoca febra fânului și problemele legate de piele. Dacă sunteți hotărâți să creșteți ienupăr, chiar dacă vă deranjează, căutați plante feminine.
♦ Alternative mai puțin dăunătoare:
• Pentru un aspect similar însă fără reacții alergice, poate veți dori să plantați Rozmarin (Rosmarinus officinalis). Aceasta este o plantă de bază în grădinile mediteraneene. Este atât parfumată, cât și utilă pentru gătit. Rozmarinul poate avea mai multe forme: în poziție verticală, stufos, plângător sau târâtor. Înălțimea variază de la 30 de cm la 2 m. și se răspândește foarte ușor. Atrage albinele, fluturii și colibrii. Rozmarinul se poate planta în plin soare și în sol bine drenat. Oferiți-i puțină apă, în mod cumpătat, și nu o sufocați cu prea mult îngrășământ. Strângeți vârfurile pentru a le păstra în forma dorită.
* De evitat – Ambrozie (Ambrosia spp.) – Bineînțeles că majoritatea oamenilor n-ar cultiva niciodată de bunăvoie ambrozie. Ea își merită reputația ca principala cauză a febrei fânului. Toate speciile pot provoca reacții alergice puternice. Din păcate, nu există, în mod aparent, un loc în care să nu crească fericită. Poate fi, totuși, destul de arătoasă, întrucât înflorește la sfârșitul verii și toamnei. Deci, dacă vă place aspectul, dar nu doriți să vă confruntați cu alergii neplăcute, aveți un înlocuitor.
♦ Alternative mai puțin dăunătoare:
• De ani de zile, Splinuța (Solidago spp.) a fost catalogată, în mod fals, prin aceleași procedee stilistice ofensatoare ca și ambrozia. De atunci s-a dovedit că polenul auriu este purtat de insecte, iar planta nu este mai susceptibilă de a provoca alergii decât multe alte plante recomandate persoanelor care suferă de febra fânului. În plus, ce alte plante îți vor da acele valuri de puf galben la sfârșitul verii și toamnei?
• Aveți posibilitatea să alegeți între plantele native și hibrizi, care tind să fie mai scunzi și să înflorească mai mult. Sunt, de asemenea, fericite în soluri care sunt mai puțin bogate și nu au nevoie de aproape nicio îngrijire după ce ajung la maturitate. De asemenea, atrag păsările și fluturii. Splinuței îi merge cel mai bine în plin soare, la umbra parțială și cu apă moderată. De asemenea, sunt rareori tulburate de dăunători sau boli. Semănați semințele sau puneți plantele la o distanță de 30 de cm. Nativii pot ajunge până la 2 metri înălțime; hibrizii tind să fie mai mici. Reînsămânțarea nu este o problemă atât de mare cu hibrizii, dar aceștia nu se vor reproduce exact ca planta-mamă și, tocmai de aceea, ar trebui să fie propagați prin diviziune sau tăieturi stem. Tăiați frunzele în timpul iernii. Împărțiți plantele primăvara.
• Dacă încă nu sunteți sigur în privința Splinuței, dar iubiți ideea unei întinderi de flori galbene vara, de ce să nu încercați Crinii sălbatici (Hemerocallis hybrids)? Aceste plante perene adaptabile iubesc soarele din plin, cu excepția celor mai calde climate și nu necesită aproape niciun efort în procesul de dezvoltare. Crinii sălbatici cresc, în general, 60 – 120 de cm în înălțime și 60 – 90 de cm în lățime. Mulți sunt recunoscuți pentru procesul de înflorire de la sfârșitul primăverii și începutul verii, dar sunt disponibili și hibrizi mai târzii. Există chiar și tipuri de reînflorire, cum ar fi seria Starburst. Puteți alege între plantele veșnic verzi, semi-verzi și foioase.
• Plantați ori de câte ori terenul poate fi prelucrat, inclusiv iarna în zonele cu climă blândă. Se vor împăca cel mai bine cu sol bine drenat, dar pot ”manipula” orice tip de sol. Furnizați-i apă regulat din primăvară până în toamnă. Divizați-le la câțiva ani, toamna sau primăvara devreme, dacă devin prea aglomerate.
* De evitat – Floarea-soarelui (Helianthus annuus) – Aceste flori de vară sunt, de asemenea, declanșatoare de alergii. Atât polenul, cât și semințele pot provoca probleme, la fel cum o fac și mușețelul, margareta și ambrozia. Unii oameni chiar reacționează la frunze atunci când le ating.
♦ Alternative mai puțin dăunătoare:
• Nu trebuie să renunțați însă la creșterea acestor flori vesele. Acum există flori de floarea-soarelui fără polen sau hipoalergenice. Unele dintre cele mai cunoscute soiuri sunt Apricot Twist, Infrared Mix, Lemon Eclair, Joker, Moonbright, ProCut Bicolor, Sunbeam, Sunbright Supreme și Sunrich.
• Acestea pot crește în toate zonele, iar după cum le sugerează și numele, iubesc soarele din plin, și semințele atrag păsări, fluturi și oameni. Planta este destul de nepretențioasă în privința solului, dar are nevoie ca acesta să fie suficient de afânat pentru a se adapta la adâncimea sa. Este, de asemenea, mai fericită cu apă regulat, dar poate face față și secetei. Va trebui să adoptați soiurile mai mari.
* De evitat – Glicină (Wisteria floribunda, W. chinensis) – Indiferent de cât de impresionați sunteți de romantismul Glicinei care, primăvara, cade maiestuoasă peste terase și urcă neastâmpărată pe stâlpi, dacă planta vă declanșează alergii, tot ceea ce trebuie să faceți este să părăsiți zona cât mai curând posibil. Polenul este un renumit declanșator al febrei fânului, iar tăierea sau uneori chiar atingerea plantei poate provoca reacții cutanate.
♦ Alternative mai puțin dăunătoare:
• Dacă doriți o viță înfloritoare care se va extinde pe o pergolă sau pe gard, Hibrizii de clematite (Clematis armandii) sau hibrizii clematis pot fi ceea ce căutați. Clematitele sunt unele dintre cele mai îndrăgite liane cultivate în grădinile de la noi. În ultima perioadă, aceste liane înfloritoare au apărut tot mai mult pe piață.
• Clematitele cu flori mari cresc cel mai bine într-un sol umed (dar nu cu exces de apă), fertil, bogat în humus și calciu. Pentru a îmbunătăți fertilitatea solului, la plantare se poate adăuga turbă îmbogățită cu minerale. Clematitele evoluează cel mai bine dacă au pământul de la bază umbrit (mai rece) și partea superioară a plantei expusă în plin soare. Soiurile de clematite care au cerințe mai mari față de soarele intens sunt cele cu floare închisă la culoare – flori albastre, violet sau roșii.
• Clematitele pot fi dirijate pe garduri, ziduri sau pe suporturi specifice grădinilor (pergole, arcade, scarite, arbori etc.). În condițiile climatice ale României, clematitele sunt în general plante rezistente la ger. Cu toate acestea, există riscuri legate de anumite situații particulare, cum ar fi înghețurile târzii de primăvară. În comerț, clematitele se găsesc de cele mai multe ori în ghivece, deci cu rădăcini bine dezvoltate, care vor asigura o prindere foarte bună după plantare. În plus, având rădăcinile destul de dezvoltate în ghiveci, clematitele se pot planta începând cu luna aprilie, până în luna noiembrie. După plantarea clematitei, prima măsură de îngrijire ar fi mulcirea plantei. Mulcirea este măsura prin care acoperim pământul de la baza plantei – cu rumeguș sau resturi de scoarță. După cum am menționat și mai sus, clematitelor le place pământul umed, așa că nu uitați acest aspect. Va trebui udată doar cât este nevoie pentru a-i ține pământul umed. Fertilizarea clematitelor se realizeaza in special cu fertilizatori solizi (granule). Atenție! Nu o fertilizați (în exces) la plantare!
• Clematitele verzi, cu florile sale albe, parfumate, pot ajunge la 4 – 5 metri înălțime. Hibrizii de clematis decorativi au flori mari într-o gamă de culori, de la alb și roz până la albastru și violet, și pot ajunge la 2 până la 3 metri înălțime. Cele mai multe tipuri de clematite au nevoie de aproximativ cinci până la șase ore de soare, dar nu în orele prea fierbinți. Regula standard este să-și păstreze rădăcina la umbră și capul în soare. Nu le priește solul sălbatic, și în același timp, trebuie să le păstrați umede și să nu le lăsați să se usuce. Alimentați lunar cu un îngrășământ echilibrat în timp ce cresc și oferiți-i sprijinitori.
•Acestea pot fi deranjate de dăunători și boli familiare cunoscute; asigurați o circulație adecvată a aerului și eliminați orice parte a plantelor infestate de boală și aruncați-le departe de grădină. Clematis are un alt avantaj față de glicină: florile durează mai mult. Plantați la cel puțin 30 cm de pereți sau de alte plante. La sfârșitul lunii februarie sau începutul lunii martie eliminați lăstarii morți și tundeți-i pe cei vii moderat.
Autor: Alina Andrei, RADOR
http://draxe.com/seasonal-allergy-symptoms/ https://www.uchicagomedicine.org/forefront/health-and-wellness-articles/how-to-deal-with-spring-and-summer-allergies https://www.romaniatv.net/ce-sunt-alergiile-de-vara-si-cum-pot-fi-tratate-vezi-sfaturile-specialistului_83637.htmlhttp://www.sfatulmedicului.ro/Alergiile/cum-sa-facem-fata-alergiilor-verii_4838https://www.totuldespremame.ro/tu-mama/sanatatea-familiei/alergiile-de-varahttps://www.gds.ro/Actualitate/2019-07-08/alergii-de-vara-cauze-si-masuri-sa-reduci-simptomele/https://www.digi24.ro/magazin/stil-de-viata/viata-sanatoasa/tratamente-naturiste-pentru-simptomele-alergiilor-de-primavara-71616 https://www.houzz.com/magazine/got-allergies-9-plants-to-avoid-and-what-to-grow-instead-stsetivw-vs~83490007/
