UNATC „I. L. Caragiale” își exprimă profunda tristețe la dispariția lui Dumitru Carabăț (24 noiembrie 1932, Brăila – 13 mai 2020, București), prof. univ. Doctor Honoris Causa al UNATC.
A absolvit Școala de literatură „Mihai Eminescu”, alături de Nicolae Labiș și Lucian Raicu, apoi Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică „I. L. Caragiale” – secția Filmologie (promoția 1963).
A debutat în filmul de lungmetraj cu scenariul filmului Secretul cifrului (regia Lucian Bratu, 1959). A fost răsplătit cu Premiul pentru Cel mai bun Scenariu la Festivalul de la Cannes în 1963 pentru scenariul filmului Codin (r. Henri Colpi, Franța-România). De-a lungul carierei, a mai fost laureat cu Marele Premiu la Festivalul de Film de la Bruxelles, ediția 1976, pentru Zidul (r. Constantin Vaeni) și a primit două premii ale Asociației Cineaștilor din România (ACIN), pentru Vulcanul Stins (regia George Cornea, 1987) și Cântec în zori (regia Dinu Tănase, 1988). În 2010, a fost distins cu Premiul Gopo pentru întreaga activitate.
În perioada 1954-1970 a fost redactor și director artistic al Studioului Cinematografic „București”, apoi s-a dedicat activității didactice universitare. Din 1970 a fost șeful catedrei de Scenaristică de la Academia de Teatru și Film din București. Considerat fondatorul școlii românești de scenaristică, profesorul a adus contribuții notabile gândirii despre cinema, atât ca practician, cât și ca teoretician, cu cărți care rămân repere pentru școala de scenaristică autohtonă.
Filmografie (scenarist/coscenarist):
-„Secretul Cifrului” (1959, r. Lucian Bratu)
-„Valurile Dunării” (1959, r. Liviu Ciulei)
-„Când primăvara e fierbinte” (1960, r. Mircea Săucan)
-„Codin” (1962, r. Henri Colpi)
-„A fost prietenul meu” (1962, r. Andrei Bleier)
-„Ultima noapte a copilăriei” (1969, r. Savel Stiopul)
-„Zidul” (1974, r. Constantin Vaeni)
-„Accident” (1976, r. Sergiu Nicolaescu)
-„Mihail, câine de circ” (1979, r. Sergiu Nicolaescu)
-„Întoarce-te și mai privește o dată” (1981, r. Dinu Tănase)
-„Acasă” (1984, r. Constantin Vaeni)
-„Vulcanul stins” (1987, r. George Cornea)
-”Cântec în zori” (1987, r. Dinu Tănase)
Cărți publicate:
-„De la cuvânt la imagine. Propunere pentru o teorie a ecranizării literaturii” (1987)
-„Spre o poetică a scenariului cinematografic” (1998) – republicată în limba engleză: „Towards a Poetics of Screenplay” (2014)
-„Studii de tipologie filmică” (2000)- republicată în limba engleză: „Studies of Filmic Typology” (2014)
-„Elogiul falimentului” (2000, teatru)
-„Dialoguri despre scenariu și nu numai” – Dumitru Carabăț și Lucian Georgescu (2011)
-„O aventură minoră: scrierea unui scenariu cinematografic” (2012)
Dumitru Carabăț – ULTIMUL SCENARIU
„Lucian, ceea ce trebuie să se întâmple, se apropie… „
În Duminica Tomii am vorbit ultima oara cu domnul profesor. Îl înțelegeam din ce în ce mai greu, starea lui se deteriora rapid, însă mesajul era limpede, scurt și eficient ca o tăietură de oțel rece, la fel de clar și sintetic așa cum obișnuia să scrie, să vorbească, să dea feed back în clasă sau sfaturi unui scenarist mai tânăr. M-am bâlbâit și am improvizat stângaci – nu aveam experiența lui nici în scris, nici în durere…
I-am fost student, asistent și, îndrăznesc să spun, prieten. Mi-a spus lucruri pe care nu le împărtășea altora, era foarte discret, pudic și obișnuit să își ducă marea suferință a vieții în singurătate. Și-a cărat crucea în spate fără să se plângă, a însoțit-o doar cu pipă, tutun, cafea, enorm de multe cărți și filme și, mai recent, muzica clasică pe care o asculta pe You Tube – nu ai fi spus despre Cara – cum îi spunea prietenul și colegul lui, George Littera, celălalt mare corifeu al școlii de scris despre și pentru cinema – că se va adapta atât de bine la noile media.
Citea mult și mă uimea de fiecare dată cu claritatea judecății, păstrată până în ultimele zile. Era la curent cu tot ceea ce era important și pentru mine tot ceea ce aflam de la el era de prima mână, ca și în studenție. Eram doi filologi despărțiți de o jumătate de secol – dar prin el am realizat că Școala de Literatură nu fusese o formă fără fond… Discuțiile despre Roman Jakobson și Genette, despre Pasolini și Godard erau pentru mine un festin într-o lume macdonaldizată.
Mi-l amintesc la masa de montaj din sala 208A din Matei Voievod și îl revăd de fiecare dată în pulovărul de lână groasă gri și cu pipa în mână – figura luminată de stop-cadrul de secvență la care se oprise pentru a-l analiza, cu efectul special al fumului albăstriu urcând pe pereții instituției în care astăzi nu se mai fumează.
A păstorit zeci de generații și chiar dacă nu a fost întotdeauna înțeles, dacă a părut uneori ermetic, sau nu a avut parte de un auditoriu la înălțimea lui academică, a fost iubit. Dovadă sunt zecile de studenți care i-au trecut pragul exilului interior, unii dintre ei, precum Anca Florescu și Mihaela Michailov până în ultimele zile. Zile de pandemie, zile ciudate, zile ale zorilor unei noi lumi din care Dumitru Carabăț nu are cum să facă parte. Astăzi, i-am scris lui Steven Maras, la Sydney „Dear Steven, Dumitru is no longer with us”. Își doreau foarte mult să se cunoască, se citeau și se respectau, Steven acceptase rugămintea mea să facă o recenzie la versiunea în limba engleză a Poeticii lui Carabăț și era fascinat de o voce pe care nu o putuse auzi până atunci, de dincolo de Zid.
Prof. univ. dr. Honoris Causa Dumitru Carabăț, fondatorul școlii românești de scenaristică, autorul unor cărți fundamentale despre teoria adaptării (De la cuvânt la imagine) și a scenariului (Spre o poetică a scenariului cinematografic), unul dintre cei mai importanți profesori din școala românească de film, ne-a părăsit în seara zilei de 13 mai. Foștii studenți, corpul profesoral și administrativ al UNATC, profesorii școlii de film și prietenii deplâng dispariția unui OM care, discret, ne-a marcat existența. Departamentul Scenaristică – Filmologie, profesorii din catedra de scenaristică, cu toții formați de profesorul Carabăț, sunt de astăzi singuri, stingheri, lipsiți de un reper fundamental.
Odihniți-vă în pace, Domnule Profesor…
Lucian Georgescu și colegii
Ceremonia de plecare va avea loc luni, la 11.30 la Crematoriul Vitan – incinerarea a fost dorința domnului profesor – dar din cauza situației actuale nu pot participa mai mult de 16 persoane.
Dumitru Carabăț va rămâne în memoria noastră ca om și ca profesionist desăvârșit.
