De ce avem nevoie de animale de companie, sunt mai puțin triști oamenii care au un animal de companie decât alții, pot contribui animalele la starea de fericire a oamenilor, sunt câteva întrebări la care ne răspunde psiholog Emma Toader, autoarea cărții ”Porția de fericire”.

 

Reporter: De ce avem nevoie de animale?

Emma Toader: Ca să nu fim singuri, spune fiul meu, Mihnea. Tot fiul meu crede că, uneori, animalele ne ințeleg mai bine decât oamenii. Cam asta e motivația generală a celor care își iau animale de companie. Pentru companie.

Pe de altă parte, omul are atâta iubire de dăruit și simte nevoia să o împărtășească cu cineva. Să dăruiască din atenția lui față de altă ființă. O ființă care îi răspunde, în felul ei, mieunând, torcând, unduindu-se sau dând din coadă, în cazul pisicilor și câinilor, cele mai multe dintre aceste animale de companie.

Și da, există o asemănare între animal și stăpânul acestuia, de cele mai multe ori, pentru că sunt caracteristici comune ale personalității celor doi. Dacă ești un om blând, atunci nu vei alege un pitbull, de exemplu…, ci un câine compatibil cu personalitatea ta, cu trăsăturile tale predominante.

Sau, pot să apară și situații în care animalul din casă să arate, la nivel inconştient, ceea ce un membru al familiei are de integrat, cum este cazul unei prietene care are o pisică și îmi zicea, acum ceva timp, că acea pisică a venit în viața ei ca să o învețe să fie prețioasă, să fie regină, să fie stăpâna casei.

Putem învăța multe de la animale, dacă suntem deschiși….

Vorbim de animalele de companie, de animalele pe care le mai putem avea cu noi in apartamentele de bloc sau din case.

Dorința de a avea animale vine mai de mult, din memoria noastră ancenstrală, când aveam animale în ogradă- găini, porci, vaca, caine, pisică, cal, oi etc… Cum nu putem să le aducem pe toate în apartament, am ajuns să avem, eventual, câine sau pisică sau un papagal sau un porcușor de Guineea.

 

Reporter: De ce doresc copiii să aibă animale?

Emma Toader: Copiii sunt dornici de joacă și dornici să aibă parteneri de joacă, iar animalele de companie sunt foarte potrivite, de multe ori, pentru ei. Copiii sunt și mult mai deschiși să observe animalele, să le observe comportamentul. Animalele devin prietenii fideli ai copiilor, partenerii lor de joacă. Niște prieteni, care nu se supără, care nu țipă, care nu reproșează. Se creează RELAȚII. Copilul dezvoltă o relație de comunicare, de apropiere, de empatie, de prietenie cu un animal de companie. Se atașează de animal, îl iubește. Iar animalul îi răspunde în limbajul lui nonverbal.

Animalul de companie devine un membru al familiei, având locul lui bine determinat.

 

Reporter: Creşte responsabilitatea noastră atunci când avem un animal?

Emma Toader: Eu nu aș zice că, dacă avem un animal de companie, ne crește mai mult sau mai puțin responsabilitea, că devenim mai responsabili decât eram înainte. Nu. Vom fi așa cum eram înainte, apariția animalului de companie va arăta doar cât de responsabili suntem, în general.

Cresc atribuțiile noastre, e adevărat – de exemplu, un câine trebuie scos dimineața și seara la plimbare și trebuie să îi hranești să îl duci la medic, dacă e nevoie, trebuie să îl îngrijești, adică să îi dai din timpul și din atenția ta. Și, da, unii oameni, mai ales oamenii singuri, au nevoie, în general să aibă grijă de cineva, să fie utili, să aibă un sens şi să aibă anumite ritualuri, care să le dea o motivație.

Apoi, avem nevoie să mângâiem, să ne revărsăm iubirea față de oameni și față de animale, față de sufletele de pe această planetă. Organismul nostru secretă oxitocină, hormonul dragostei și al atașamentului, atunci când mângâiem și iubim alte ființe, inclusiv animalele de companie și devenim mai fericiți. S-au făcut studii, care au arătat că un animal de companie poate contribui la diminuarea depresiei. Pentru că, în cele mai multe cazuri, animalele de companie sunt o sursă de bucurie, sunt un suflet alături de care trăiești.

 

Reporter; Cum ajung unii să exagereze (o femeie trăia în casă cu 25 de pisici, de exemplu)?

Emma Toader: Aceste cazuri, în care sunt crescute zeci de pisici sau zeci de căni de către o persoană vorbesc de existența unei traume a persoanei în cauză.

O persoană, care trăiește, de exemplu, exclusiv cu mulți căini în casă, poate însemna că, la nivel inconștient, își face o cazemată față de oameni, vrea să fie ”păzită” față de oameni. Pune o barieră între ea și lumea din jur. Sunt peroane care, în general, sunt dezamăgite de ceilalți oameni, de comportamentul uman, sunt persoane foarte sensibile, introvertite, care dezvoltă acest soi de refugiu. Este o alegere, noi analizăm ce este dincolo de această alegere. Vă dați seama, că aceste animale trebuie hrănite și asta presupune un consum din partea celui care se ocupă de acest lucru… În general, astfel de cazuri în care sunt crescute zeci de pisici sau zeci de căini arată unele dezechilibre emoționale ale persoanelor care se ocupă de ele, Așa cum spuneam, sunt persoane foarte sensibile…

Gândul mă duce în perioada în care eram jurnlistă și am plecat, într-o delegație, în campanie electorală cu Corneliu Vadim Tudor, cu o mașină de la partidul său, în care ne aflam mai mulți jurnaliști…Când am coborât din mașină, cam toți eram plini de păr de căine, erau niște mașini în care fuseseră transportați căinii de care Corneliu Vadim Tudor era foarte preocupat.

 

Chiar dacă avem sau nu vreun animal de companie, cred că ar trebui să existe o educare constantă, chiar prin clipuri, la televiziuni, astfel încât să cultivăm grija față de animale, compasiunea și empatia, astfel încăt să nu mai existe cazuri de o violență greu de descris în cuvinte față de animale, față de căini sau de cai, cum am văzut la știri.

Iubirea, compasiunea și empatia sunt caracteristicile noastre de bază, iar animalele de companie ne reamintesc de asta,în fiecare zi.

Interviu realizat de Székely Ervin