Herăstrăul este loc de plimbare încă din secolul al XVIII-lea când Doamna Ţării Româneşti (Ecaterina, soţia lui Alexandru Ipsilanti) merge adesea pe lac cu luntrea · un veac-două mai târziu zona „se democratizează”, plimbăreţii sunt din mai toate categoriile sociale · apar cârciumioarele, una dintre ele păstrând peste ani numele locului în care se petrecea bine şi se păstra vinul la rece în zilele de vară: Bordei · asemeni Bordeiului, restaurante cu meniuri simple şi foarte apreciate sunt în tot Bucureştiul, chiar şi în centru.
Emil Wagner (n. 1896) stabilit în capitală în 1917 era sobar şi ceramist, meserie care i-a adus venituri destul de mari astfel încât îşi permitea adesea să colinde cârciumile şi restaurantele.
„Unde vă duceaţi cu prietenii când ieşeaţi în oraş? La ce restaurante?
Eu, când terminam treaba, mă duceam la Cercul Militar în faţă, în Calea Victoriei, era terasă. Şi acolo era unul, Mişca, care avea trăsură de la 1 la 6, era muscal. Luam trăsura de-acolo, cu câte o fată – că aveam şi eu câte o fată – mergeam la Şosea, la Herăstrău, acolo era o insulă şi pe insulă era restaurantul Iordache, acolo unde e acum Bordei, dar vizavi. Şi acolo erau separeurile – când consumai atâta nu mai plăteai separeurile. Veneai cu trăsura până acolo, dansai, te distrai acolo şi spuneai birjarului: <La 12 sau la 1, vii să mă iei>. Birjarul venea la ora 1 să te ia… Dar se distra [lumea] atuncea, se putea distra foarte bine peste tot, în toate restaurantele se dansa.
La Capşa vă duceaţi?
Mergeam şi la Capşa, dar la Capşa mergeau boieri mai mari, […] veneau toţi diplomaţii, toţi din guvern se întâlneau acolo. Acolo se întâlneau şi se mai întâlneau pe Terasa Ottetelişanu unde sunt Telefoanele acum. Şi jos era Bebandy care avea fasole cu cârnaţi. Toţi boierii din Bucureşti se duceau să mănânce fasole cu cârnaţi la Bebandy, acolo, jos. […] Era un ungur, dar cu acea fasole cu cârnaţi… toţi boierii din Bucureşti acolo se duceau să mănânce fasole cu cârnaţi!”
[Interviu de Silvia Iliescu, 2000]
