În 1667 un turc înfiinţează prima cafenea din Bucureşti, pe locul Băncii Naţionale de astăzi · timp de un secol numărul cafenelelor sporeşte, fiind concentrate în centrul oraşului · în 1781 domnitorul Alexandru Ipsilanti permite unui armean să deschidă „Cafeneaua Veche” lângă Curtea Domnească, unde poposeau cei veniţi în vizită la vodă · cafenelele devin importante locuri de întâlnire şi de „cârteli politice”, numai pentru bărbaţi · în anul 1900 sunt în total 142 cafenele în capitală.
Mariana Drăgescu (n.1912) era fiica unui ofiţer şi a unei profesoare de muzică din Craiova. A venit la Bucureşti în 1933 şi s-a înscris la Şcoala de pilotaj „Mircea Cantacuzino”, obţinând doi ani mai târziu brevetul de pilot 94 (al şaptelea brevet feminin din ţară). Până să plece pe front cu Escadrila Sanitară a lucrat la Aeroclubul Regal.
„Bucureştiul atunci nu era atât de întins şi nici atât de luminat ca acum, totuşi puteai să circuli fără nicio grijă, cât de târziu până în noapte, pentru că de la 11 încolo în fiecare curticică, în fiecare cartier găseai un mic local unde cânta un taraf. Bucureştiul era seara, noaptea, numai muzică! … Nu părea să fie întunecos, după cum mi-aduc eu aminte, pentru că toate grădiniţele astea pe lângă care treceai erau luminate. Mi-aduc amite, pe Ştefan cel Mare când am trecut o dată la 12 noaptea – că veniseră mai târziu şi părinţii mei în Bucureşti, stăteau în Strada Slătineanu – era tot numai lumină. Treceam numai pe lângă orchestre care cântau şi lume care circula peste tot. […]
Locul de plimbare cel mai de seamă era porţiunea Calea Victoriei. […] Pornea aşa, cam de pe la intersecţia Căii Victoria cu Bulevardul Lascăr Catargiu şi mergea până spre Poştă. Erau în Calea Victoriei o mulţime de localuri şi magazine frumoase. La ora prânzului, în jurul orei 12, ieşeau la plimbare pe Calea Victoriei foarte multe femei frumoase, bine îmbrăcate care intrau în magazine după cumpărături. La bodegile şi restaurantele [de acolo] erau bărbaţi care îşi luau aperitivele, […] citeau ziarele în cafenele. Erau unele cafenele cu fotolii unde puteai să stai şi să citeşti ziare.
Dar îmi amintesc aşa, pe rând, în Calea Victoriei anumite [localuri]. Era [pe lângă Athenėe Palace de astăzi] Tripcovici unde se luau aperitive numai cu icre negre şi cu faimoasa ţuică românească. Afară de Tripcovici, mai era Dragomir Niculescu care avea acel mare magazin de <băcănie>, să-i spunem aşa, dar puteai să iei şi gustări. La Dragomir era, îmi amintesc, atârnat tot felul de vânat: păsări, căprioare, şunci de căprioară. Pe urmă… tot felul de varietăţi care mai de care mai deosebite, toată lumea de acolo, de la Dragomir Niculescu se aproviziona. Şi el la ora 12 oferea aperitive, puteai să iei loc acolo şi să consumi faimoasele pateuri ale lui care erau un fel de pateuri cu ciuperci, cu smântână, cu tot felul de mirodenii înăuntru şi tot felul de gustări care se ofereau acolo…”
[Interviu de Octavian Silivestru, 2000]
