O arhivă gratuită cu fotografii donate de public umple un gol din memoria colectivă a României și creează un ‘mozaic al istoriei sale’, după cum explică fondatorul său
În era digitală, viața este din belșug prezentată pe internet. Nu-ți trebuie mai mult decât o căutare pe Google ca să ai acces la milioane de documente din trecutul nostru apropiat. Ele provin din nenumărate surse și sunt o mărturie ale aproape întregii noastre existențe – atât ca indivizi, cât și ca societate, la nivel personal, regional, național și mondial.
Dar e ceva mai greu să găsești în aceste vremuri niște probe materiale ale existenței noastre. Dacă luăm ca exemplu secolul XX, putem găsi o cantitate semnificativă de documente digitale care reflectă acea zonă a istoriei noastre. Dar cele mai multe dintre ele provin de la instituții publice, din ziare, din reviste sau din alte arhive organizate. Ele reflectă prea puțin viața oamenilor din acele vremuri.
În cele mai multe dintre țări, acest vid de memorie imagistică, probabil existent mai ales în societățile postcomuniste, unde sursele arhivate erau și mai centralizate, este acoperit în România de Azopan – o arhivă gatuită online de amator, care digitalizează și publică fotografii donate de public.
“Este un fel de mozaic al istoriei României’, a declarat Edgar Szocs, fondatorul proiectului, într-un interviu telefonic acordat din Budapesta celor de la BIRN (Rețeaua Balcanică pentru Jurnalism de Investigație).
Originea arhivei Azopan datează din anul 2007, când un tânăr economist din Târgu Mureș, un oraș din Transilvania, în România, a început să adune fotografii personale. Șapte ani mai târziu, el le-a cerut altor doi prieteni să participe la proiect.
Scene oarecare din viața rurală și socială de la începutul seculului XX apar în niște fotografii și în niște cărți poștale de la începutul arhivei, în care regiunea Transilvaniei are acum un rol important.
Azopan prezintă mărturii din Primul Război Mondial prin intermediul unor fotografii cu soldați răniți care sunt tratați într-un Spital Austro-Ungar pentru Rezerviști din Cluj – astăzi, un oraș de pe teritoriul României, dar care pe-atunci aparținea vechii monarhii bicefale.
Fotografiile adunate și publicate reflectă soarta complexă a Transilvaniei în prima jumătate de secol. Într-unele apar soldați maghiari, aliați ai Germaniei naziste, mărșăluind pe străzile Clujului după ce recunceriseră nordul Transilvaniei din teritoriul Romîniei în 1940, pe vremea când și această țară era aliată cu Germania nazistă.
Cele aproape 40 de decenii ale regimului comunist din România postbelică, care acum cuprinde din nou și întreaga Transilvanie, sunt pe larg ilustrate în arhiva Azopan.
Zeci de fotografii, uneori cu scurte informații despre locul și anul în care au fost făcute, despre autor sau despre instituția care le-a donat, ne fac să resimțim acele vremuri și peisajul în schimbare al orașelor din țară.
Printre cei mai importanți contribuabili ai arhivei Azopan se numără Cristian Malide, din București. Acest om altminteri specializat în electronică a făcut fotografii de amator din 1969 și a reflectat astfel evoluția Bucureștiului începând din acele vremuri.
“Multe dintre fotografiile mele sunt fotografii de familie, altminteri, eu am fotografiat doar ceea ce mi-a atras pe atunci atenția”, a declarat Malide pentru BIRN. “Nu am încercat să prezint nimic în mod sistematic”, afirmă acest fotograf care își aduce aminte cu mândrie de procesul “magic” și “fascinant” al developării fotografiilor.
Dar, cu toate astea, Malide recunoaște că instantaneele sale, inclusiv acelea cu rudele lui, sunt “folositoare“, întrucât ajută la prezentarea unei cronici a epocii, iar el laudă arhiva Azopan pentru că ea ajută și la reconsituirea Bucureștiului din secolul trecut.
Fotografiile lui Malide înfățișează un oraș relativ luminos și colorat al anilor ’70, care se afundă sub greutatea ideologică cenușie din anii ’80. După revoluția anticomunistă din 1989, care este și ea prezentată în arhive, lucrările lui Malide prezintă și imagini de la întâlnirile Grupului pentru Dialog Social, GDS, o organizație emblematică a socității civile, care a pledat pentru reformele democratice din România.
Imaginile legate de anii de început ai unei tranziții hiperpolitizate sunt urmate mai apoi de niște fotografii mai luminoase de pe la începutul anilor ’90, cum ar fi prezența unor români relaxați la o expoziție de feline – niște imagini care, cu zece ani mai devreme, ar fi fost interzise în țară.
Numeroase fotografii arată români oarecare plecați în vacanță la munte sau la mare sau asistând la niște evenimente culturale sau sportive populare în acele vremuri.
Un astfel de eveniment este Campionatul Național al Motocicletelor cu Ataș, la care doi frați din Târgu Mureș, Attila și Iuliu Toth, au fost campioni nu mai puțin de zece ori.
Alte fotografii sunt donate chiar de Attila Toth și au fost făcute de fotografi profesioniști în timpul acestei populare copetiții care îi reunea pe amatorii acestui sport din toată țara și pe privitori, iar ele îi prezintă pe cei doi frați în timpul competiției, pe străzile din Târgu Mureș, la bordul motocicletelor construite chiar de ei sau îi arată sărbătorindu-și fericiți, o dată în plus, victoria asupra adversarilor.
„A fost un moment important în calendarul orașului”, a declarat pentru BIRN Attila Toth din Ungaria, unde el a emigrat la începutul anilor ’90. „Toată lumea îl aștepta”, a adăugat el.
Ca să-i confere acestui “mozaic”al României din secolul XX o mai largă popularitate, Azopan caută niște ziare de mare tiraj din București care să înceapă să publice periodic câteva dintre fotografii, așa cum fac deja o serie de publicații românești în limba maghiară.
În afară de faptul că tot mai mulți români ar începe să cunoască istoria țării, cei de la Azopan speră ca mulți să trimită fotografii pe care ei să le poată scana și publica, sporind arhiva, astfel încât ea să devină și mai reprezentativă pentru istoria predigitală a României.
BALKAN INSIGHT (Serbia), 11 iunie 2020 – Articol de Marcel Gascon Barbera
Traducerea: Alexandru Danga
